Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a furnizat marți, 16 mai, un comunicat de presă prin care a mediatizat "succesul" de a fi amendat 11 bănci comerciale din România pentru presupuse practici comerciale înșelătoare cu privire la modul de calcul al ratelor la returnarea creditului. Un economist reputat explică de ce sancțiunile nu au temei.
Cei de la ANPC arată în comunicatul de presă că diferența inițială între cuantumul dobânzii și cel principal, stabilită în graficul de rambursare, a fost descoperită a fi în proporție de 75-25%.
"ANPC a identificat practici comerciale înşelătoare săvârşite de către operatorii economici financiari bancari cu privire la modul de calcul al ratelor, prin faptul că pe graficul de rambursare rata era compusă, în primii ani, 25% principal şi 75% dobândă. Prin această modalitate de calcul, consumatorii plăteau, de fapt, preponderent dobândă.
Pentru a putea restabili echilibrul contractual, pe lângă sancţiunea contravenţională, respectiv 11 amenzi în valoare de 550.000 lei, comisarii ANPC au propus măsura de emitere a unor noi grafice de rambursare, atât pentru creditele aflate în curs, cât şi pentru cele viitoare, unde principalul creditului datorat să fie achitat de către consumatori în rate egale, pe întreaga perioadă de creditare, în raport cu dobânda aferentă creditului", a declarat directorul general al ANPC, Paul Anghel.
Știrea sancțiunii a fost preluată și mediatizată de diverși oameni, printre care și avocați, care s-au oferit să susțină un eventual proces colectiv împotriva băncilor, căutând potențiali clienți nemulțumiți.
Economistul Cristian Paun, profesor universitar la Academia de Studii Economice din București, explică, într-o postare pe Facebook, de ce sancțiunile aplicate nu ar avea temei, constituind un exces de zel al inspectorilor.
"O aberație mai mare nici că se putea. Este imposibil matematic să generezi un scadențar în care cele două să curgă în mod egal.
De fapt, din lipsă de educație economică elementară au amendat cartea de finanțe. De ce? Pentru că în practică, și în teorie (nu poate fi altfel) nu există decât 3 modalități de a rambursa o finanțare:
A. plăți egale de principal;
B. anuități constante și
C. tranșă finală (mai puțin utilizată la credite, este specifică obligațiunilor listate pe bursă).
Primele două variante sunt cele folosite de bănci în creditele bancare. La situație se poate adăuga o perioadă de grație, dar e o discuție separată. Nu există alte forme de rambursare a unui credit. Dacă ar exista, ar fi deja în piață și în cărțile de economie.
Debitorul poate decide să ramburseze creditul în sume egale de principal obținute prin împărțirea creditului la perioada de creditare, în funcție de frecvența ratelor. Dobânda se plătește mereu la capitalul rămas de rambursat. În acest caz (Poza 1), anuitatea scade constant pentru că scade dobânda aplicată la un capital rămas de rambursat tot mai mic. Principalul este mereu constant. Se pleacă de la o sumă mai mare plătită băncii inițial către o sumă tot mai mică. La jumătatea perioadei (30 de luni) se plătește 50% din credit și circa 75% din dobânda totală plătită pentru întreaga perioadă de 60 de luni.
Pentru calculul lor se folosește o formulă consacrată în finanțe care are în spate o demonstrație aferentă.
Anuitatea constantă = Credit inițial x [Dobanda/(1-(1+Dobanda]^(-perioada))] (Aici cred că l-am pierdut pe avocatul Cuculis)
În cazul nostru: Credit initial = 60.000 EUR, dobânda 1% pe lună, perioada de 60 de luni (5 ani). Înlocuidn în formulă obținem imediat și foarte simplu că anuitatea pe care o veți plăti lunar băncii (care are și principal și dobând și este constantă) are o valoare fixă de 1335 EUR (mai mică, de exemplu, față de anuitatea din prima lună cu vreo 300 de EUR).
Această rată se încadrează mai bine în venitul multor români și pot lua mai mult credit. De aia convine multor români, fiind varianta preferată variantei A de rambursare (poate fi aleasă și prima).
Nimic subversiv, ascuns sau intenționat fraudulos. Pur și simplu se folosește această formulă pentru a putea genera scadențarul în care ANUITĂȚILE sunt constante și nu PRINCIPALUL, ca în primul caz. Adică, în loc să ai anuități care pleacă de la valori mari și apoi scad în timp pentru că scade dobânda, ai anuități constante pe întreaga perioadă de timp.
În acest caz (Poza 2), se pleacă de la principal mai mic cu vreo 300 de EUR și el crește constant (plătești mai puțin din credit la început). Dobânda însă pleacă tot de la aceeași valoare dar scade mai puțin ca în cazul A. Însă scade constant pentru că se diminuează capitalul pe care l-ai împrumutat.
La jumătatea perioadei se plătește circa 42% din credit și 72% din dobândă. Pe partea de dobând, diferențele nu sunt semnificative. Pe partea de principal, există diferențe dar ele sunt în favoarea debitorului care rambursează mai mult către final când se presupune că are venituri mai mari.
Comparând cele două situații, singurele posibile în practica bancară de secole, nu vedem nicio problemă pe partea de dobândă ci doar pe partea de principal (Poza 3). Dobânda se recuperează aproape la fel în ambele situații iar plata decelerată a principalului e în favoarea debitorului și în defavoarea băncii, mai ales la inflație mare și dobânzi real negative (cum avem de ceva vreme)", spune Cristian Păun, explicând mecanismele cele mai comune de rambursare.
Profesorul universitar este de părere că "ceea ce face astăzi ANPC este un exercițiu de imagine care se va lăsa cu procese din partea băncilor agresate de acest abuz aberant. Pare că ANPC face jocul unor avocați care vor să deschidă procese cu băncile pe care nu au cum să le câștige. În plus, soluția propusă de ANPC (să plătești 50% din dobândă la jumătatea perioadei sau dobândă egală cu principalul) este stupidă, ilogică și IMPOSIBILĂ. Băncile câștigă sigur orice proces intentat de vreun debitor care vrea să se ia la trântă cu cartea de economie (finanțe). Nu vă lăsați atrași în astfel de lupte, nu mai credeți în iluzii promovate de neștiutori de carte".
Asa cum ziceam si ieri: hai sa amendam si Microsoft, pentru functia PMT (care... Vezi tot