O scurgere masivă a datelor unei bănci elvețiene demască clienții controversați: criminali, escroci, politicieni corupți

O scurgere masivă de la una dintre cele mai mari bănci private din lume, Credit Suisse , a dezvăluit bogăția ascunsă a unor clienți implicați în tortură, trafic de droguri, spălare de bani, corupție și alte infracțiuni grave.

Detalii despre conturile care au legături cu 30.000 de clienți Credit Suisse din întreaga lume sunt cuprinse în scurgerea de informații, care demască beneficiarii a peste 100 de miliarde de franci elvețieni (80 de miliarde de lire sterline), deținute într-una dintre cele mai cunoscute instituții financiare din Elveția.

Scurgerea indică eșecuri la scară largă ale proceselor de verificare efectuate de Credit Suisse, în ciuda angajamentelor repetate de-a lungul deceniilor de a elimina clienții dubioși și fondurile ilicite. The Guardian face parte dintr-un consorțiu de instituții media care au acces exclusiv la date.

Credit Suisse a deschis sau a menținut în mod repetat conturi bancare pentru o gamă panoramică de clienți cu risc ridicat din întreaga lume, notează The Guardian.

Printre aceștia se numără un traficant de persoane din Filipine, un șef al bursei de valori din Hong Kong condamnat pentru luare de mită, un miliardar care a ordonat uciderea iubitei sale, o cântăreață libaneză, și directori care au jefuit compania petrolieră de stat din Venezuela, precum și politicieni corupți din Egipt până în Ucraina.

Un cont deținut de Vatican a fost folosit pentru a cheltui 350 de milioane de euro într-o investiție frauduloasă în sectorul imobiliar din Londra, care se află în centrul unui proces penal în curs de desfășurare al mai multor inculpați, inclusiv un cardinal.

"Legile elvețiene privind secretul bancar sunt imorale"

Uriașul depozit de date bancare a fost divulgat de un denunțător anonim către ziarul german Süddeutsche Zeitung. „Cred că legile elvețiene privind secretul bancar sunt imorale”, a spus sursa anunțului într-un comunicat. „Pretextul de a proteja confidențialitatea financiară este doar o frunză de smochin care acoperă rolul rușinos al băncilor elvețiene ca colaboratoare ale celor care comit evaziuni fiscale.”

Credit Suisse a transmis că legile stricte ale Elveției privind secretul bancar au împiedicat-o să comenteze pretențiile referitoare la clienții individuali.

„Credit Suisse respinge cu fermitate acuzațiile și concluziile despre presupusele practici de afaceri ale băncii”, a transmis instituția într-un comunicat , susținând că problemele descoperite de reporteri se bazează pe „informații selective scoase din context, care au ca rezultat interpretări tendențioase ale activității băncii".

Banca a mai spus că acuzațiile au fost în mare parte vechi, în unele cazuri datând dintr-o perioadă în care „legile, practicile și așteptările instituțiilor financiare erau foarte diferite de cele de acum”.

În timp ce unele conturi din scurgerea de informații au fost deschise încă din anii 1940, mai mult de două treimi au fost deschise din 2000. Multe dintre acestea au rămas încă deschise până în ultimul deceniu, iar o parte rămân deschise și astăzi.

Credit Suisse, an marcat de scandaluri de amploare

Credit Suisse a fost recent afectată de scandaluri majore. Luna trecută și-a pierdut președintele, António Horta-Osório, după ce acesta a încălcat de două ori reglementările Covid-19.

Banca a avut un an întreg de controverse, fiind implicată în prăbușirea companiei de finanțare a lanțului de aprovizionare Greensill Capital și a fondului speculativ american Archegos Capital și a fost amendată cu 350 de milioane de lire sterline pentru rolul său într-un scandal de împrumuturi din Mozambic .

Luna aceasta, Credit Suisse a devenit prima bancă elvețiană importantă din istoria țării care se confruntă cu acuzații penale – pe care le neagă – legate de acuzația că a ajutat la spălarea banilor din comerțul cu cocaină în numele mafiei bulgare.

Cu toate acestea, repercusiunile scurgerii de informații ar putea fi mult mai ample și ar puitea duce la o criză de amploare pentru Elveția, care păstrează una dintre cele mai ascunse legi bancare din lume. Instituțiile financiare elvețiene gestionează circa 7,9 miliarde de franci elvețieni (6,3 miliarde lire sterline) în active, dintre care aproape jumătate aparțin clienților străini.

Dezvăluirile aruncă o lumină rară asupra unuia dintre cele mai mari centre financiare din lume, care s-a obișnuit să opereze în umbră.

Directori căzuți în dizgrație, escroci, traficanți, printre clienți

Când Ronald Li Fook-shiu a abordat un bancher pentru a-și deschide un cont în 2000, este puțin probabil să fi fost privit ca un client obișnuit. Fost președinte al bursei din Hong Kong, a fost unul dintre cei mai bogați oameni din oraș, unde era cunoscut drept „nașul bursei”. Dar era poate mai cunoscut pentru timpul petrecut într-o închisoare de maximă siguranță

Cariera lui Li se terminase în 1990, când a fost condamnat pentru luare de mită în schimbul cotării companiilor la bursă. Cu toate acestea, un deceniu mai târziu, Li a reușit să deschidă un cont cu 59 de milioane de franci elvețieni (26,3 milioane de lire sterline), potrivit datelor.

Li a murit, dar cazul său este unul dintre zecile descoperite de reporteri, care par să arate că Credit Suisse a deschis sau a întreținut conturi pentru clienții care aveau condamnări grave despre care s-ar putea aștepta să apară în verificările prealabile.  Există și alte situații în care Credit Suisse ar fi luat măsuri rapide după ce au apărut semnale de alarmă, dar cazul arată totuși că clienții dubioși nu au fost respinși de bancă.

Ca orice altă bancă din lume, Credit Suisse declară că are mecanisme de control stricte pentru a efectua o verificare amplă asupra clienților săi pentru a „a asigura că sunt respectate cele mai înalte standarde de conduită”. În limbajul bancar, astfel de controale se numesc verificări pentru cunoașterea clientului sau KYC.

Un raport din 2017, comandat de autoritatea de reglementare financiară din Elveția, arată cum funcționau procedurile interne ale băncii la acel moment. Clienții se confruntau cu un control intens atunci când erau semnalați ca persoanel expuse politic dintr-o țară cu risc ridicat sau persoane care aveau o activitate cu risc ridicat, cum ar fi jocuri de noroc, comerț cu arme, servicii financiare sau minerit, se arată în raport.

Managerii de realații trebuiau să utilizeze surse externe pentru a verifica clienții și nivelurile de risc ale acestora, inclusiv articole de știri sau baze de date precum platforma Thomson Reuters World-Check , care este utilizată pe scară largă în sectorul serviciilor financiare pentru a semnala când oamenii sunt arestați, puși sub acuzare, cercetați sau condamnați pentru o infracțiune gravă.

Este de așteptat ca astfel de controale să împiedice o bancă să deschidă conturi pentru clienți precum Rodoljub Radulović, un escroc de valori mobiliare sârb inculpat în 2001 de Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse din SUA. Cu toate acestea, datele scurse îl identifică ca fiind cosemnatarul a două conturi ale companiei Credit Suisse.

Unul dintre conturile companiei lui Radulović deținea 3,4 milioane de franci elvețieni (2,2 milioane de lire sterline) înainte de a se închide în 2010. El a primit recent o pedeapsă de 10 ani de închisoare de către un tribunal din Belgrad pentru rolul său în traficul de cocaină din America de Sud, pentru șeful crimei organizate Darko Šarić.

Un alt client, Stefan Sederholm, un tehnician suedez de calculatoare care și-a deschis un cont la Credit Suisse în 2008, a reușit să-l mențină deschis timp de doi ani și jumătate, după condamnarea sa pentru trafic de persoane în Filipine, pentru care a primit pedeapsa de închisoare pe viață.

Ferdinand și Imelda jefuiesc Filipine

Băncile elvețiene și-au cultivat reputația de încredere încă din 1713, când Marele Consiliu de la Geneva le-a interzis bancherilor să dezvăluie detalii despre averile depuse de aristocrații europeni. Elveția a devenit un paradis fiscal pentru multe dintre elitele lumii, iar bancherii săi au alimentat o „datorie a tăcerii absolute” cu privire la afacerile clienților lor.

Obiceiul a fost consacrat prin statut în 1934, odată cu introducerea legii Elveției privind secretul bancar, care incrimina dezvăluirea informațiilor bancare ale clienților către autoritățile străine. Clienții bogați din întreaga lume s-au înghesuit la băncile elvețiene.

Unul dintre cele mai notorii cazuri din istoria Credit Suisse i-a implicat pe dictatorul corupt filipinez Ferdinand Marcos și pe soția sa, Imelda . Se estimează că cei doi au sifonat în jur de 10 miliarde de dolari din Filipine în timpul celor trei mandate în care Ferdinand a fost președinte, ultimul încheindu-se în 1986.

Este bine cunoscut faptul că Credit Suisse a fost una dintre primele bănci care i-a ajutat pe soții Marcos să-și devasteze propria țară și, într- un episod infam, chiar i-a ajutat să deschidă conturi elvețiene sub numele false „William Saunders” și „Jane Ryan”. În 1995, un tribunal din Zurich a ordonat Credit Suisse și unei alte bănci să returneze 500 de milioane de dolari din fonduri furate în Filipine.

Legea secretului bancar, recent extinsă

Anii 2000 au fost un deceniu în care autoritățile de reglementare și autoritățile fiscale străine au devenit din ce în ce mai frustrate de incapacitatea lor de a pătrunde în sistemul financiar elvețian. Acest lucru s-a schimbat în 2007, când bancherul UBS Bradley Birkenfeld a abordat în mod voluntar autoritățile americane cu informații despre modul în care banca a ajutat mii de americani bogați să evite impozitele folosindu-se de conturi secrete.

Birkenfeld a fost privit ca un trădător în Elveția, unde avertizorii de integritate din domeniul bancar sunt adesea disprețuiți. Cu toate acestea, o investigație amplă a Senatului SUA a dezvăluit ulterior tacticile agresive folosite de UBS și Credit Suisse. Credit Suisse a trimis bancheri la evenimente de lux pentru a recruta clienți, a atras un potențial client cu aur gratuit și într-un alt caz, a livrat extrase de cont sensibile ascunse în paginile unei reviste Sports Illustrated.

Dezvăluirile au transmis unde de șoc în sectorul financiar al Elveției și au înfuriat SUA, care au pus presiune pe Elveția, ca țara să dezvăluie unilateral care dintre contribuabilii săi aveau conturi secrete elvețiene din 2014. În același an, Elveția a semnat fără tragere de inimă convenția internațională privind schimbul automat de informații bancare.

Prin adoptarea așa-numitului standard de raportare comun (CRS) pentru partajarea datelor fiscale, Elveția a fost de fapt de acord ca băncile sale să facă în viitor schimb de informații despre clienții lor cu autoritățile fiscale din țări străine. Au început să facă acest lucru în 2018.

Apartenența la sistemul global de schimb este adesea citată de industria bancară din Elveția ca un punct de cotitură. „Nu mai există confidențialitate pentru clienții străini ai băncilor elvețiene”, a declarat Asociația Bancherilor Elvețieni pentru The Guardian. „Suntem transparenți, nu avem nimic de ascuns în Elveția”.

Cu toate acestea, legea secretului bancar din Elveția, veche de aproape 90 de ani, rămâne în vigoare – și a fost recent extinsă , notează sursa citată.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...