România nu are încă un mecanism de creditare al studenților. În momentul de față se lucrează la un proiect prin care să se acorde credite studenților în valoare de 10.000 de euro.
Multe detalii despre acest proiect nu se cunosc. Nu știm nimic despre dobândă și nici despre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un student.
Știm doar că studenţii pot să-și facă un credit dacă vor să-şi plătească studiile sau să își cumpere cărți de specialitate ca să poată participa la competiţii internaţionale.
În tot acest timp, alte țări au de zeci de ani mecanisme reglementate cu privire la creditarea studenților.
Studenţii beneficiază de credite care acoperă integral taxele de studii pe trei grupe de domenii stabilite de universitate, în limitele fixate de guvern. Se acordă o reducere de până la 20% din taxa de studii pentru plata acesteia “la început”.
Rata dobânzii, ca şi în Suedia şi Marea Britanie, reflectă rata inflaţiei — deci, o rată a dobânzii reale zero. Nu există scutire de datorie după împlinirea unei anumite vârste sau trecerea unui anumit număr de ani de la data încasării creditului.
În China se acordă credite, în fiecare an, studenţilor cu venituri mici. Dobânzile sunt plătite de stat pe perioada studiilor. Beneficiarii de credite plătesc jumătate din rata dobânzii la creditele comerciale după absolvire, care este amânată (dar nu scutită) pe o perioadă de graţie de până la 2 ani. Perioada de rambursare este de 6 ani.
Sistemul este alcătuit din două tipuri de credite pentru studenţi: un credit pentru studii de clasa I, fără dobândă şi acordat pe bază de merit şi de nevoi şi unul pentru studii de clasa II, care este fără dobândă pe perioada studiilor pentru nevoi economice.
Rambursarea creditului se face pe baza unui calendar fix de rambursare lunară, care nu se poate întinde pe mai mult de 20 ani. Creditele sunt colectate automat din contul bancar al studentului, aceasta fiind o informaţie pe care studentul trebuie să o furnizeze atunci când solicită creditul.
În Olanda se acordă credite studenţilor pentru studii şi întreţinere. Sumele de plată sunt fixe după o "perioadă de graţie" de 2 ani, prevăzându-se însă şi rambursarea în funcţie de venit, pentru cei cu venituri mici. După 15 ani, datoria rămasă dintr-un credit rambursat în funcţie de venit este ştearsă.
Creditele pentru studenţi sunt acordate prin Schema Naţională de Ajutor Financiar pentru Studenţi. Creditele se acordă în funcție de nevoi.
Dobânda este relativ ridicată – rata inflaţiei plus două puncte procentuale, şi nu este subvenţionată pe perioada studiilor.
Pentru unele universităţi, însă 40% din suma creditului poate fi convertită într-un grant dacă beneficiarul creditului îşi ia examenele la toate materiile.
Suedia (împreună cu alte ţări nordice) se bazează încă din anii ’60 pe programe de credite pentru studenţi pentru acoperirea costurilor de întreţinere ale studenţilor şi scutind, astfel, părinţii de această obligaţie.
Nu se plătesc taxe de studii în universităţi, cu alte cuvinte statul acoperă toate costurile educaţiei.
Creditele pentru studenţi sunt disponibile pentru toţi cei care doresc să folosească această posibilitate. Perioada maximă de rambursare este 25 ani sau până la vârsta de 60 ani.
În Marea Britanie, creditele pentru studenţi au început în 1989-90 cu un mic program de credite clasice (de tip ipotecar).
Însă sectorul privat nu a îmbrăţişat niciodată programul și a recurs la un program mult mai larg. A început să se acorde credite pentru întreţinere.
De-a lungul întregului sec. XX, Scoţia a avut un sistem de învăţământ superior. Unul dintre primele acte ale noului parlament (în secolul XX) a fost crearea unui comitet independent de studiere a finanţării studenţilor, care a recomandat desfiinţarea taxelor de studii plătite la admiterea în universitate, studenții fiind obligați să ramburseze o sumă după absolvirea facultății.