O crimă care a avut loc în martie 2000, într-un apartament din Alba Iulia, a rămas cu autor necunoscut până în prezent.
O femeia de 48 de ani, secretară la una dintre cele mai mari societăți din oraș, avea să fie găsită moartă, într-o baltă de sânge, după ce fusese lovită de mai multe ori în zona capului cu un obiect tăios, cel mai probabil o toporişcă.
Cei care i-au alertat pe oamenii legii au fost colegii de serviciu. Femeia ucisă cu bestialitate se numea Marilena Burduf şi avea 48 de ani. Lucra ca secretară la fabrica UTEPS din Alba Iulia şi trecea printre cunoscuţi drept o persoană liniştită şi retrasă, care părea să nu aibă niciun duşman. În perioada respectivă UTEPS era pregătită pentru privatizare, urmând a fi preluată de un om de afaceri din oraș.
În perioada în care s-a comis crima, Marilena Burduf locuia singură, pentru că soţul ei, marinar, se afla pe mare. Ancheta poliţiştilor a stabilit că în ziua anterioară crimei Marilena Burduf venise de la serviciu la fel ca în restul zilelor, fiind văzută de către vecini. A mers până la un magazin de piese auto din apropierea locuinţei, iar apoi la garajul unde îşi ţinea maşina. Un vecin de-al ei le-a spus poliţiştilor că, la scurt timp, a văzut-o pe femeie în compania unui bărbat, în zona ghenei de gunoi de lângă blocul în care locuia.
Anchetatorii nu au putut stabili însă dacă cei doi se cunoşteau sau doar au mers din întâmplare unul lângă celălalt. Tot vecinii au mai văzut, în ziua anterioară crimei, că pe uşa apartamentului Marilenei Burduf se afla un bilet care ulterior nu s-a mai găsit. În aceeaşi seară, un bărbat care locuia în zonă a văzut-o pe Marilena Burduf la geamul bucătăriei sale în timp ce gesticula. Este, potrivit poliţiştilor, foarte posibil ca femeia să fi vorbit cu cineva la telefon. În tot acest timp, becul din încăpere a fost aprins.
În 1 martie, colegii cu care Marilena Burduf obişnuia să meargă cu maşina către serviciu au văzut că aceasta nu a coborât în faţa blocului. Acest lucru i-a pus pe gânduri şi câteva ore mai târziu au intrat în locuinţa femeii pe un geam, să vadă ce s-a întâmplat. Becul de la bucătărie, care cu o seară înainte era aprins, era acum stins, iar Marilena Burduf zăcea în baie într-o baltă de sânge. Uşa apartamentului era închisă, dar pe dinăuntru nu era nicio cheie în uşă.
Cadavrul femeii la momentul la care a fost descoperit
Poliţiştii chemaţi imediat la locul crimei au început percheziţia. Pe masa din bucătărie a fost găsit un pahar cu vin care avea pe el amprentele victimei. Probabil, celălalt pahar a fost luat de agresor. În rest, locuinţa nu părea răvăşită, dar s-a aflat că din apartament dispăruse o cutie în care se aflau bijuterii de mică valoare. În schimb, în locuinţă a fost descoperită suma de peste 2.000 de dolari şi alte bunuri de valoare.
Oamenii legii au exclus, astfel, varianta crimei pentru bani. Medicii legişti au stabilit că moartea femeii de 48 de ani a fost violentă, iar victima nu a prezentat nicio urmă de apărare. Legiştii au concluzionat că victima a murit din cauza hemoragiei şi a fracturilor multiple, datorate celor 11 lovituri cu un corp tăios, care nu a fost găsit la locul crimei. Medicii au mai constatat că victima era în picioare în baie în momentul în care a fost lovită din spate, prin surprindere. Prima lovitură a primit-o din spate, însă nu se ştie dacă asasinul fusese primit de bunăvoie în casă ori intrase prin efracţie.
Arma crimei nu a fost găsită nniciodată şi nici nu provenea din apartamentul în care s-a comis fapta. Nici recoltarea de amprente nu a dus la rezultate notabile. Totodată, în noaptea crimei, nici unul dintre vecini nu a auzit zgomote din apartamentul în care a avut loc tragedia. Poliţiştii i-au făcut Marilenei Burduf un profil psihologic pentru a vedea ce fel de om era. S-a stabilit că femeia primea destul de rar musafiri şi nu dădea bani împrumut decât la cunoştinţe foarte apropiate. După foarte multe audieri, s-a eliminat şi varianta existenţei unui amant.
Cu toate acestea, oamenii legii au avut un semn de întrebare după ce, cu câteva luni înainte, femeia luase de pe uşa apartamentului plăcuţa pe care scria „Fam. Burduf”. S-a stabilit însă că relaţia Marilenei cu soţul ei marinar era una bună şi că aceştia ţineau legătura în permanenţă. Erau căsătoriţi din anul 1979. Imediat după crimă, soţul Marilenei a sosit de urgenţă în ţară, unde a fost supus unor audieri-maraton care nu au dus la rezultate notabile.
În paralel, anchetatorii au stat de vorbă cu aproape 300 de persoane pentru a da de o urmă care să îi ducă la criminal. Dosarul Marilena Burduf conţine câteva mii de pagini îndosariate în zeci de volume. O dată pe an, polițiștii și procurorii se mai uită prin dosar pentru a vedea dacă nu le-a scăpat ceva.
Raman trei posibilitati si anume:
a. o relatie... Vezi tot