Lui Andrei Plesu nu-i plac ochii lui Crin Antonescu (Opinii)

Este dreptul domniei sale, dar faptul ca o spune in public nu poate insemna decat un lucru: vrea sa trezeasca un curent de opinie (mainstream) impotriva candidaturii acestuia la prezidentiale, devenind astfel partizan.

Daca nu-i placeau doar ochii liberalului Antonescu si nu voia sa devina avocatul si activistul oponentilor sai, nu avea decat sa nu-i dea votul.

Si alti intelectuali isi exprima in public optiunea fie anti USL, PSD, PNL, Antonescu, Ponta, fie anti Basescu, PDL, Udrea..., dar nu vor sa-si recunoasca franc partizanatul. Ceea ce nu mai e deloc fairplay.

Una este sa sustii o cauza asumata public si alta e sa o sustii din pozitia de "independent", de reprezentant autodeclarat al binelui, al valorilor morale, al tuturor romanilor.

De la adeziune la politica

Situatia aceasta nu e noua in spatiul nostru public. A debutat odata cu adeziunile formale la schimbarea de dupa 1989 cand intelectualii nostri de vaza, oamenii de stiinta, scriitorii, artistii, jurnalistii, s-au inregimentat de partea lui Ion Iliescu si a FSN sau alaturi de partidele istorice si de monarhie, dar, fiindu-le greu/rusine sa-si manifeste deschis partizanatul, si-au pastrat independenta, nu si neutralitatea, obiectivitatea absolut necesare pentru a fi credibili.

La patru-cinci ani dupa accederea la Cotroceni a lui Traian Basescu si mai cu seama dupa demonstratiile de strada din primavara lui 2012, cuvantul lor nu a mai beneficiat de credibilitatea de altadata, ca drept dovada cititorii, spectatorii, in fine, fanii lor, si-au schimbat optiunea electorala, ceea ce era previzibil inca de la inceputul celui de-al doilea mandat prezidential. Sa fie vorba de "reactie intarziata"?

O Romanie altfel

Istoricul Lucian Boia, in ultima sa carte, "De ce este Romania altfel?", spune, printre altele, ca tara noastra este altfel deoarece percepem realitatea, recte cursul vremurilor, ceva mai tarziu decat altii, ca suntem refractari la noutati si le implementam mai greu.

Perceptia aceasta insa o descoperim la mai toti sociologii si istoricii nemultumiti de evolutia inceata a propriilor popoare, din Occidentul hiperindustrializat si civilizat pana la indepartatele India si Japonia. Asadar, nu suntem unicat.

E drept ca avem mai multi "indici de intarziere" decat altii: natalitate sporita si chiar baby boom in epoca ceauseilor, dar dublata de mortalitate infantila mereu peste medie. Da, am avut si inca avem analfabetism si incultura, inapetenta pentru treburile publice si pentru respectarea regulilor, a legilor...

Homo sovieticus

Dar n-ar fi cazul sa recunoasca in sfarsit respectivii intelectuali, mai toti prinsi intr-o forma sau alta in procesul de invatamant romanesc, macar acum in al doisprezecelea ceas ca poporul roman trage ponoasele unor ideologii staliniste care au pus pe primul plan dezvoltarea industriala si cresterea cu orice pret a productiei, nu educatia?

Este adevarat ca s-a dorit crearea unui "om nou", dar acum, privind cu luciditate in urma, se vede clar inselatoria: omul nou era de fapt "homo sovieticus", devotat carmaciului genial si partidului iubit.

Multe lucruri s-au schimbat intre timp, dar suntem inca in mare parte prizonierii respectivelor mentalitati, iar schimbarea respectivelor forme mentale necesita vointa, efort educational si mai ales timp.

Fireste, e salutara prezenta in spatiul public a elitei intelectuale, la fel cum e salutara prezenta in partide si institutii ale statului de drept, dar acum se vede cu claritate un alt indice de intarziere: insisi elitistii nu reusesc sa iasa din capcana concurentei pentru putere politica si a acuzatiilor reciproce.

Un proiect pentru Romania

Insisi elitistii n-au fost in stare sa vina asemeni pasoptistilor cu un proiect pentru Romania celui de-al XXI-lea secol, eventual pentru al III-lea mileniu. Nedorind sa-si riste cariera prin implicare pe fata in treburile publice, au facut-o ca "independentii" unuia sau ai altuia, iar credibilitatea li s-a diminuat sau chiar prabusit.

Or acum a sosit momentul cand asa nu mai merge, cand educatia si scoala romaneasca trebuie sa devina principala forta de modernizare a Romaniei, ca sa nu mai vorbim peste ani si ani de subdezvoltare si "indici de intarziere". Insa pentru asta e nevoie de implicarea nepartizana, cinstita si fatisa atat a elitei intelectuale, cat si politice pentru valoare si meritocratie, la fel cum e nevoie de lepadarea schismei intre ai nostri mari ca brazii si ai lor, ciumpalaci, nemernici si tampiti.

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....