Spectaculoasa prabusire fara parasuta a lui Crin Antonescu (Opinii)

Lipsa presedintelui PNL la consultarile de la Cotroceni pare mai boacana chiar decat chiulul non-stop de la sedintele senatului si decat nepasarea cu care al doilea om din stat face nani-nani in fata telespectatorilor, la orele de maxima audienta.

Explicatia domnului Antonescu privind atmosfera de colhoz, la care nu vrea sa ia parte, este atat de neverosimila, incat lasa de inteles ca trebuie sa ghicim printre randuri alte motive mult mai plauzibile, dar atat de jenante pentru dansul, incat ii vine greu sa le spuna in public.

Triumful lui Victor Ponta

Este imposibil sa nu simta Crin Antonescu o frustrare in inima lui, cand stie ca a pornit la drum cu Ponta umar la umar, iar pe parcurs umerii s-au distantat intr-atata, incat premierul a ajuns sa fie luat in serios chiar si de catre oficialii europeni, in timp ce pe Antonescu il iau in gluma chiar si unii dintre oficialii proprii, ai PNL.

A preferat sa nu se duca deloc, sa ramana absent, dar cu coada sus, decat sa asiste cu coada intre picioare la momentul penibil cand Ponta va iesi de la Cotroceni cu lauri de premier, iar el va iesi asa cum a intrat. Adica, nimic in plus.

Chiar si un miop observa cum, cu cat trimful lui Ponta isi inalta aripile tot mai sus, cu atat prabusirea lui Antonescu este mai vizibila, lasand impresia omului care, desi si-a dat drumul in gol, degeaba incearca sa traga de manerul salvator, intrucat a uitat sa-si puna parasuta.

Pe scurt, Crin Antonescu n-a avut destula tarie barbateasca, evitand sa se prezinte la Cotroceni numai si numai ca sa nu faca o criza de bila, la spectacolul incoronarii cu lauri a gloriosului sau copilot.

Visul de aur

Nu este un secret pentru nimeni faptul ca scopul pentru care Antonescu a tarat liberalii in asociere cu social-democratii, formand un fel de strutocamila de stanga-dreapta a fost numai daramarea presedintelui Basescu si propria sa instalare la Cotroceni.

Acesta a fost visul sau de aur, a fost norocul sau in viata si pohta ce-a pohtit, pe care a si apucat-o de un picior, dar a scapat-o ca Pacala, intrucat adversarul era uns cu toate alifiile, iar el numai cu putina vaselina expirata.

O zicala franceza spune ca nu-i nicio filosofie sa fii grozav cand castigi dar trebuie multa arta, ca sa stii cum sa pierzi. Pentru Crin Antonescu, aceasta arta ori nu exista, ori e abstracta, ori e de domeniul acelui absurd de care s-au ocupat Kafka si Eugen Ionescu, nume de care domnul Antonescu poate nici n-a auzit.

Pierzand, nici macar n-a facut gestul protocolar de a astepta intoarcerea presedintelui la Cotroceni, ca sa-i inmaneze simbolic cheia de la birou, asa cum facuse mult mai elegant predecesorul Vacaroiu.

Pur si simplu, a sters-o englezeste la plaja, in Italia. Ramas singur pe teren, era normal ca Ponta sa-si inscrie puncte.

Nevoia de a da spectacol

Nesansa domnului Antonescu este ca face parte dintr-un partid cu multe persoane notabile, in timp ce el personal nu este notabil cu nimic.

In palmaresul sau propriu nu abunda nici diplome de efect, nici studii publicate, nici masterate, doctorate sau distinctii de orice fel, care burdusesc CV-urle multor alti liberali.

Acestora, Crin Antonescu se vede nevoit sa le ofere spectacole de prost gust, menite sa lase impesia ca merita se stea inaintea lor, ca locomotiva si nu in urma lor, ca vagonul de marfa.

Neprezentarea la Cotroceni a fost unul din aceste spectacole. Amenintarea ca il poate exclude chiar si pe respectatul Tariceanu este altul. Senzatia ca-l poate include printre ai lui chiar si pe comicul Gigi Becali sau pe resapatul Ciorbea lasa de inteles principiul regesc cu care Crin vrea sa-i lase tablou pe urmasii Bratienilor: partidul sunt eu.

Piatra de moara de la gatul domnului Antonescu

Inca doi ani, cat dureaza sperantele lui sa ajunga presedinte, il fac dependent de Antene si de patronul lor. Asta nemultmeste nu numai opinia publica, dar ii revolta chiar si pe liberalii convinsi, care poate sunt cei mai anticomunisti din intregul nostru palmares politic.

Ca urmare, Dan Voiculescu-Felix, anexat la liberali, ramane piatra de moara pe care Antonescu o poarta de gat, in niste ape tulburi, unde Mona Musca a fost exclusa pentru acelasi pacat, pentru care Felix este acum rasplatit si ales senator.

Cu piatra de moara la gat, singura speranta a lui Cin Antonescu este lipsa de concurenti. Sa candideze singur in 2014 si sa iasa primul.

Nu anticipez, dar s-ar putea sa nu cadideze singur. Exista chiar printre liberali un om atat de reprezentativ si cu atatea sanse, incat Crin Antonescu e gata sa-l excluda din partid, daca se apuca sa faca un pas in fata. Nu-i mai repet numele - nomina odiosa.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...