Vadimizarea lui Crin Antonescu (Opinii)

Ca presedintele PNL muta partidul cu arme si bagaje pe stanga scenei politice nu mai e nicio noutate. Uimitor ramane insa efortul pe care Crin Antonescu il depune in mod constat, singurul efort pe care il face de altfel, pentru a deveni noul Corneliu Vadim Tudor al politicii romanesti, loc care risca sa raman gol acum ca titularul nu se simte prea bine in relatiile cu Parchetul.

Din arsenalul politic al lui Crin Antonescu a disparut aproape complet argumentul, prezentat elegant si convingator. I-a luat locul insulta, batjocura vulgara. In locul spadei si al fandarii elegante, Crin Antonescu foloseste ghioaga pe care o napusteste asupra adversarului rapus de forta bruta a vorbei marlanesti, nu de puterea mintii.

S-a suparat Crin Antonescu pe Ramona Avramescu de la TVR pentru ca nu i-a scos ochii cu dintii si nu i-a mancat ficatii presedintelui in direct? A facut-o servitoare. S-a suparat ca Andrei Plesu i-a atras atentia asupra suficientei si inconsistentei sale, l-a facut comunist si prieten cu Ceausescu. A indraznit Adriana Saftoiu sa remarce inadecvarea aliantei liberalilor cu Voiculescu? Imediat Crin Antonescu a gasit raspunsul potrivit: e o femeie pedista care scoate tipete ascutite.

L-a avertizat Sebastian Lazaroiu, in interviul de luni din EVZ, ca trage partidul pe stanga si si-a exprimat speranta ca Dinu Patriciu se va opune acestei miscari? Sebastian Lazaroiu este o omida care trebui aruncata de pe haina inainte de o pata, spune emfatic si multumit de sine Crin Antonescu. Niciunuia dintre cei insultati, Crin Antonescu nu s-a obosit sa-i dea un contrargument decent la afirmatiile care l-au deranajat atat de mult.

Asa s-a impus si Vadim Tudor in politica romaneasca a anilor '90. N-a avut niciodata, la fel ca dl. Antonescu, niciun proiect, niciun argument rational, insa improsca jeturi sulfuroase din gura urlatoare catre orice adversar, in aplauzele multimii extaziate care "se radea" cu gura pana la urechi. Singurele diferente sunt ca Vadim Tudor avea o prezenta cu mult mai buna in Parlament si nu isi tundea parul la un stilist din Bruxelles.

Nu, memoria nu va joaca nicio festa. Acelasi Corneliu Vadim Antonescu candida la precedentele alegeri prezidentiale in numele revolutiei bunului simt si se arata profund intristat si ingrijorat de nivelul la care a coborat discursul public din Romania, din cauza si numai din cauza lui Traian Basescu, se-ntelege. Iata-l acum prabusit intr-o vulgaritate si violenta verbala dincolo de orice limite ale bunului simt.

Dar mai este un aspect al vadimizarii lui Crin Antonescu - derapajul nationalist. Cu motiunea pe Codul muncii in dezbatere, dl. Antonescu se lupta cu iredentismul de traducere gresita al premierului Orban, de parca trupele Budapestei ar fi fost deja la granita de vest a Romaniei gata sa infiga steagul ros'- alb - verde drept in mijlocul Clujului. Este o strategie extrem de transparenta incercarea aceasta de a capta electoratul nationalist, in lipsa de proiecte care sa miste marea masa de nehotarati care stau inca departe de Crin Antonescu, dupa cum ne arata sondajele. Doar ca ea este incredibila pentru un politician dintr-o tara UE, liberal, intelectual si pe deasupra casatorit cu un europarlamentar roman.

Involutia aceasta nu este unica in politica romaneasca, dar este, cred, cea mai socanta. Si ea ar trebui perceputa ca un semnal de alarma. Este o mostra pentru ceea ce se intampla atunci cand un politician nu se bazeaza pe o minima viziune, pe un minim proiect care sa-i dea greutate, care sa-l ancoreze intr-un anumit spatiu politic. Fara el este ca un vagabond politic in cautarea culcusului cel mai cald, iar pentru domnul Antonescu culcusul vizat este Palatul Cotroceni.

Daca i se pare ca intr-acolo il duce vorba grea, vulgaritatea, bascalia grosiera de mahala, faultul cu si fara minge, nationalismul flescait, pe ele le promoveaza fara nicio retinere si tarand intreg partidul in aceasta aventura degradanta. Iar daca electoratului liberal si intelectual nu-i place, nu conteaza, caci socoteala votului arata ca electoratul vizat e mai numeros decat cel pierdut.