Editorial: Drumul lui Crin spre Cotroceni, via Chevron

A inceput reevaluarea lui Crin Antonescu! Dupa ce a marturisit in vara ca are o usoara neliniste din cauza americanilor, acestia au decis sa-i arate ca il pot transforma din repetent in premiant.

Asa ca una dintre povestile inghitite fara dorinta unei desteptari, caci nu aduce vreun castig, atat de mass-media - cel putin asa a lasat impresia - cat si de politicieni se refera la faptul ca presedintele Senatului ar fi discutat cu George Friedman, seful Stratfor, despre independenta energetica.

Sau despre o acceptiune dezbracata de profunzimi a sintagmei, dupa cum a intentionat sa lase impresia un comunicat al Senatului de acum cateva zile. Pe romaneste, despre cati kilowati pe ora se produc, cati vin de la rusi sub diverse forme fizice si cat ar costa sa mearga banii acestia in alte parti. Nu in bani, se intelege.

La prima vedere bizareria suna asa: ce sa povesteasca Friedman cu un politician de formatie istoric, sef de Senat, este drept, care nu are independenta energetica in fisa postului, caci au monopolizat-o, implicit si explicit, premierul si presedintele?

Mai nimic si totul. In primul rand, Stratfor, care este o companie privata de informatii si numarul unu in analize de strategie, are niste clienti. Printre ei, daca dam o cautare aplicata, caci avem o banuiala, ce gasim? Gasim Chevron, sa traiasca la multi ani!

O fi aceeasi companie care a primit aviz de prospectiuni in Dobrogea pentru gaze de sist? Ce are Crin cu asta? Nimic, dar ar putea avea. Americanii nu arunca pe fereastra cateva miliarde de dolari si chiar daca ne amageste cineva ca prospectiunea dureaza minim 5 ani, sa nu apreciem ca informatia este linistitoare.

Nu au ajuns americanii sa-si taie cate-o felie din glob doar pentru ca si-au facut plan de post si rugaciuni pe cateva saptamani!

Deci in varianta unui destin national, domnul Antonescu poate oferi niste garantii. Si cred ca la intalnirea pe care el a cerut-o, dupa cum a marturisit cu jumatate de gura, printre cateva propozitii mestesugite, omul nostru le-a luat cu sine. Le-o fi dat, ma gandesc.

Caci nu numai serviciile de informatii lucreaza pentru tara, deci ar putea sa-i dea lui Crin Antonescu o mana de ajutor, ci si americanii. Pentru tara lor, se intelege! Umar la umar cu toata planeta, daca vrea sa-i fie bine.

Ceea ce, in definitiv, nu e chiar asa de rau. Alternativa e sovietica. Si cum experienta alaturi de ei a catalizat niste traume din care natiunea romana isi revine cu greu, daca isi mai revine vreodata, o incercam pe cealalta.

Examenul nu e sa acceptam sa-i servim, ci sa ne accepte ei disponibilitatea. Daca e cum am inteles eu zilele astea, Crin Antonescu se afla in plin proces de reevaluare. Astept momentul in care isi va schimba fundamental discursul. O va face, alta sansa nu are.