Cristi Chivu trimite o scrisoare publica emotionanta

Fostul fundas roman Cristi Chivu a transmis o scrisoare emotionanta in care si-a amintit despre cel mai dificil moment din viata sa, accidentarea suferita intr-un meci cu Chievo din 2010.

Chivu s-a accidentat grav dupa ce s-a lovit cap in cap cu un adversar, a fost operat de urgenta si pentru restul carierei a jucat cu o casca de protectie.

Fostul capitan al nationalei a transmis aceasta scrisoare in care a povestit cum a trait clipele dramatice de atunci, conform Digi Sport.

Iata scrisoarea lui Cristi Chivu:

Nu-mi puteam misca mana stanga, eram paralizat. Nu mi-am pierdut niciodata cunostinta si chiar si cand m-au pus pe targa si ma scoteau de pe teren, mintea inca imi functiona, in ciuda loviturii teribile. Erau atat de multi oameni in jurul meu: coechipieri, doctori, asistente, un intreg stadion se uita la mine.

Am avut un prim gand care ma presa, cel pentru sotia mea, pentru fiica mea si familie. Si aveam o singura modalitate sa comunic cu ei, in timp ce se uitau la televizor: imi ridicam mana cealalta. Asa incercam sa le spun ca sunt bine, totul va fi bine. Totusi, in interiorul meu exista un sentiment puternic de neliniste: voi mai putea sa redevin om normal din nou?

Nu ma gandeam la fotbal, la revenirea pe teren sau la meciuri. (...) Dar tot ce voiam era certitudinea ca puteam sa fiu din nou om, tata, sot normal. Cand m-am trezit, eram la terapie intensiva, la spitalul din Verona. Nu neg ca am intrebat ce scor a fost la Chievo - Inter. Eram putin confuz, nu imi aduceam aminte daca Balotelli sau Pandev inscrisese golul.

Si, in timp ce eram in pat, am inteles imediat un lucru: ca va dura mult timp. (...) Teste, verificari si multa rabdare. Iar mai presus de tot, o operatie chirurgicala necesara pentru a-mi recapata puterile. Acesta a fost cel mai important pas, unul care imi permitea sa redevin fotbalist. Eram dezorientat, nu puteam merge drept si tot cadeam. Totul a trebuit reconstruit. E dificil sa alung toate acele cosmaruri.

Nu ma gandeam ca cicatricea va fi atat de mare, dar niciodata nu m-am gandit prea mult la asta. Era doar un semn al unei calatorii care m-a readus la mine insumi. Te uiti in oglinda si, in final, iti spui ca ai fost norocos, trebuie sa fii optimist. E aproape reconfortant. Aproape.

Am invatat cum sa ma comport cu propriul corp cu mult timp in urma. Am sosit la Inter cu un umar dislocat, nu mai era timp de operatie si am sfarsit prin a juca un sezon cu un umar care putea sa sara la cea mai mica atingere. A trebuit sa ma descurc sa joc fara ajutorul unei maini. In total, mi-am incheiat cariera cu un total de 13 operatii si nu m-am dat batut niciodata.

Nu ma gandeam ca cicatricea va fi atat de mare, dar niciodata nu m-am gandit prea mult la asta. Era doar un semn al unei calatorii care m-a readus la mine insumi. Te uiti in oglinda si, in final, iti spui ca ai fost norocos, trebuie sa fii optimist. E aproape reconfortant. Aproape.

Am invatat cum sa ma comport cu propriul corp cu mult timp in urma. Am sosit la Inter cu un umar dislocat, nu mai era timp de operatie si am sfarsit prin a juca un sezon cu un umar care putea sa sara la cea mai mica atingere. A trebuit sa ma descurc sa joc fara ajutorul unei maini. In total, mi-am incheiat cariera cu un total de 13 operatii si nu m-am dat batut niciodata.

Ma antrenam fara casa, dar pe teren am decis sa o port. Nu am dat-o jos niciodata. De fapt, am scos-o la un moment dat. Am bagat-o in trofeul Champions League. Alaturi de casca, am pus totul in acel trofeu: temerile, indoielile, sacrificiile pe care le-am infruntat. Totul s-a terminat cu un vis devenit realitate.

Iar lacrimile mele din acele momente erau de bucurie, dar si de eliberare. Era realizarea binemeritata dupa o odihna fizica si mentala. Nu a fost vreo gluma sa bat tot drumul pana la Madrid. A fost nevoie de toate bucatelele dintr-o viata de om: felul in care m-au crescut parintii, plecarea din Romania, experienta la Ajax, accidentarile, infrangerile, temerile si luptele.

Chiar am dat totul pentru Inter, atat de mult incat am semne pe corp. A fost o experienta de neuitat, atat pe interior, cat si pe dinafara. Poate ca fanii Nerazzurri nu m-au vazut vreodata sa sarut emblema in galerie, dar au vazut sacrificiile mele, eforturile mele de a ma recupera dupa accidentari, sa ma fac mereu util echipei si colegilor.

Ciucă: Sebastian Burduja va convinge "un segment de electoral nehotărât" în cursa pentru Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat, marţi, 23 aprilie, că Sebastian Burduja, candidatul liberal pentru Primăria Capitalei, este opţiunea care dă speranţe celor care nu s-au...

Prima reacție a lui Cătălin Cîrstoiu după ce PNL și PSD au decis retragerea sa din cursa pentru Primăria București: ”Am fost supus unor atacuri”

Cătălin Cîrstoiu a avut marţi, 23 aprilie, pe rețelele sociale, prima reacţie după ce PSD şi PNL au renunţat la candidatura sa la Primăria Capitalei, precizând că nu a luat decizia de...