Diaconescu, despre greselile Puterii, confiscarea averilor si adevarata problema a justitiei - Interviu (II)

Vicepresedintele Senatului, Cristian Diaconescu, a vorbit, in a doua parte a interviului sau pentru Ziare.com, despre principala greseala a Puterii, revizuirea Constitutiei, confiscarea averilor ilicite si ceea ce considera el ca e principala problema a Justitiei din Romania.

Senatorul UNPR crede ca principala greseala a Puterii a fost faptul ca nu s-a realizat un dialog mai bun cu Opozitia, dar si cu societatea, dand ca exemplu dialogul cu sindicatele.

Cristian Diaconescu despre UNPR, saraci si ce pericol ne pandeste dinspre UE - Interviu Ziare.com (I)

Vorbind despre revizuirea Constitutiei, el s-a aratat convins ca e posibil un compromis cu Opozitia pe acest subiect, chiar in conditiile in care Puterea ar renunta la multe din propunerile sale.

Presedintele de onoare al UNPR crede ca prevederea privind confiscarea extinsa a averilor ilicite ar trebui introdusa in Constitutie, dar poate sa fie trecuta si doar intr-o lege, fara ca acest lucru sa insemne ca cel supus confiscarii poate reclama neconstitutionalitatea deciziei, asa cum pretinsesera reprezentanti ai PDL. Diaconescu considera ca institutiile de control financiar, precum Fiscul, ar trebui sa fie responsabile de confiscarea averilor ilicite, nu Parchetele.

Referindu-se la justitia din Romania, senatorul UNPR crede ca marile probleme nu tin de lipsa de condamnari, ci de faptul ca nu avem nici macar achitari in dosarele de mare coruptie sau in cele de alt gen, ceea ce afecteaza si cetateanul de rand.

Urmareste mai jos partea a doua a interviului cu vicepresedintele Senatului, Cristian Diaconescu:

Care considerati dumneavoastra ca sunt marile greseli sau neajunsuri ale acestei guvernari?

Intr-un fel, e treaba Opozitiei sa gaseasca greselile guvernarii. In opinia mea, probabil ca ar fi fost mult mai bine ca, dincolo de agresivitatea unor lideri din Opozitie, sa se gaseasca totusi, sa se insiste mai serios pe gasirea unor punti de dialog, pentru ca situatia e foarte complicata in Romania.

Punti de dialog cu Opozitia sau cu societatea?

Si cu unii, si cu altii. Spun si cu unii, si cu altii, pentru ca a fost un moment cand a fost cat se poate de necesar dialogul cu sindicatele legat de o serie de acte normative adoptate.

A suferit dialogul cu sindicatele?

Nu stiu, dar ce s-a putut vedea a fost ca am avut si noi un dialog cu sindicatele, mai multe, mai ales atunci cand s-a discutat legislatia privind dialogul social, Codul Muncii. Dialogul a existat, dar din perspectiva rezultatelor nu a aparut public faptul ca diversele masuri extrem de necesare, dar dureroase, nu au fost suficient explicate, poate chiar convenite la nivelul partidelor politice din Romania. Eu cred inca in disponibilitatea de dialog si un anume echilibru care la un moment dat se poate crea, mai ales in momente de rascruce. Nu vad de ce Romania e diferita de alte state europene din acest punct de vedere. Iata, in Italia pachetul de masuri de austeritate a fost votat si de Opozitie, in Grecia s-a intamplat la fel, cu toata revolta strazii. In Statele Unite s-a reusit ajungerea la un pachet de compromis intre republicani si democrati. Nu vad de ce in Romania nu s-ar putea.

Referitor la compromisuri, realist, credeti ca in Romania se poate ajunge la un compromis pe tema revizuirii Constitutiei, in conditiile in care pozitiile par ireconciliabile?

E de datoria celor care propun, si Puterea a propus revizuirea Constitutiei, sa insiste pe toate canalele posibile pentru a gasi formule de compromis. Am vazut din diversele luari de pozitie ale reprezentantilor partidelor politice, inclusiv din Opozitie, faptul ca sunt domenii in care exista o gandirea oarecum consensuala. Aceste domenii pot fi folosite in continuare. Nu vad pe cine nu ar interesa de exemplu, reglementarea formelor de dialog si decizie intre principalele institutii ale statului - Guvern, Parlament, Presedintie.

Pe de o parte, ne-am confruntat cu extrem de multe decizii ale Curtii Constitutionale, mult prea multe, ceea ce arata o vulnerabilitate a sistemului politic, iar, pe de alta parte, pastrarea acestor inadecvari constitutionale poate genera dificultati tuturor celor care vor veni la guvernare in perioada urmatoare. Daca se iese din aceasta paradigma absolut fara sens, si anume tot ceea ce vine din partea lui Traian Basescu trebuie facut tandari, si ne uitam serios, facand practic o analiza tehnica, de sistem, a functionarii Constitutiei, a sistemului administrativ-teritorial, cred ca lucrurile ar fi abordate mult mai calm si ar fi extrem de utila aceasta abordare mult mai utila pentru societate.

Aceasta vesnica, continua confruntare, in ideea de a anihila tot ce vine din zona institutiei prezidentiale, pentru ca nu e vorba de un nume, mi se pare absolut contraproductiva pentru o societate care vrea sa se numeasca moderna.

Credeti ca exista posibilitatea unor compromisuri masive fata de Opozitie, in ideea de a pastra unele lucruri esentiale, precum prevederea privind averile ilicite, adica o revizuire mult mai redusa,insemnand renuntarea la multe din propunerile Presedintelui si Guvernului?

Vad, odata ce se poarta o negociere cu buna credinta, care sa aiba un scop bine determinat si clar de la inceput, vad posibilitatea foarte multor concesii, si de o parte, si de alta, intra in logica negocierii. Bun, atata vreme cat se propune negocierea pe reorganizarea administrativa si cealalta parte vine cu un proiect de daramare a Guvernului, atunci evident ca nu s-a putut identifica o tema comuna si nu cred ca e serioasa orice fel de intentie de dialog afisata. Repet, daca partidele politice parlamentare cad de acord privind necesitatea unui demers, in speta modificarea Constitutiei, e o tema de tehnicalitate juridica, nu e nimic politic.

Nu e absolut nimic politic in a conveni cati reprezentanti ai societatii civile putem sa includem in CSM. Putem lua practica oricarui stat - spre exemplu, in Franta sunt doi la unu, in Italia sunt mai putini, in Germania ministrul Justitiei decide tot. Daca ne hotaram ca e normal si natural sa avem o astfel de modificare, este in regula. Nu am vazut vreun politician care sa refuze discutarea aspectelor privind un anumit statut special al parlamentarului fata de urmarirea penala, dar am vazut acuzatii reciproce care ne fac foarte rau in ceea ce priveste Mecanismul de Cooperare si Verificare, in legatura cu partizanatul politic care ar bloca sistemul judiciar.

De ce sa nu reglementam acest aspect prin Constitutie. In 2003, in momentul in care am avut nevoie foarte serios de modificarea Constitutiei, intrucat cea de la inceputul anilor '90 bloca integrarea noastra in UE si NATO, a existat vointa politica. S-a reusit ca, in doar 7 luni si in conditiile in care Curtea Constitutionala a respins vreo 4 sau 5 prevederi, sa se ajunga la un consens si Constitutia sa fie adoptata, trecuta prin referendum si sa ne dea posibilitatea sa fim integrati in Alianta Nord-Atlantica. Aveam prevederi in Constitutia de la acea data care ne impiedicau sa avem trupe straine pe teritoriul, era considerata agresiune, ori nu puteam in aceste conditii sa intram in NATO.

Ce parere aveti despre confiscarea extinsa a averilor ilicite? Credeti ca e de ajuns o simpla lege sau trebuie introdusa in Constitutie?

Nu, nu e de ajuns o simpla lege. Practic, astazi confiscarea e o pedeapsa complementara, alaturi de pedeapsa principala, deci trebuie sa ai o pedeapsa principala care sa atraga si pedeapsa confiscarii. Ce se incearca si ce ce functioneaza si in alte state, e extinderea posibilitatii de a aplica sanctiunea condiscari si in cazul unor bunuri, proprietati, fonduri care exced intr-un fel condamnarea definitiva pentru o anumita infractiune. Sigur, se da continuu exemplul unul traficant de droguri care n-a muncit niciodata si e prins cu 10 grame de droguri si i se confisca doar acele droguri si nu toate proprietatile sale si activele mobile si imobile.

Aici as face un pic de istorie. Practic, aceasta dubla, tripla garantie in legatura cu proprietatea a aparut in Constitutie tot ca raspuns la o incertitudine. In anii '92-'94, a aparut o discutie foarte serioasa si foarte multe cazuri la CEDO in legatura cu atitudinea oarecum superficiala a instantelor romanesti in legatura cu restituirea, si nu atat cu restituirea, ci cu recunoasterea dreptului de proprietate. S-a spus in acel moment ca incertitudinea in ceea ce priveste garantarea dreptului de proprietate genereaza si o incertitudinea in planul practicii judecatoresti.

Fata de aceste aspecte, in Constitutie s-au introdus din ce in ce mai multe garantii in care statul isi afirma si reafirma protectia pe care intelege sa o garanteze practic proprietatii din Romania. Intre timp, societatea a evoluat, proprietatile au inceput a fi dobandite prin mult mai multe cai, unele ilicite. In acest moment, acest exces de garantare stabilit in actul fundamental nu mai reprezinta practic modul in care s-au dezvoltat relatiile in societatea romaneasca. Nu spun ca acum ar trebui sa coboram garantarea statului, dar, in conditiile in care multa lume spune ca puterea statului a fost inlocuita cu puterea banului, evident ca trebuie dat posibilitatea institutiilor statului de a-si face datoria si de a urmari ilicitul, nu neaparat penal, in formele in care se manifesta, repet, intr-o societate mult mai complexa decat cea din anii 2000.

Sa va mai dau un exemplu, in anul 2004, in deplin acord cu partenerii nostri europeni, dar si cu guvernarea din acel moment, am incercat sa initiem un act normativ care prevedea confiscarea averii pana la 90%, in conditiile in care se constata ca aceasta e ilicita. Ne-am impiedicat de aceasta prevedere constitutionala. Se spunea "bun-bun, e in regula, numai ca avem nevoie de a se stabili o raspundere penala". Cata vreme nu exista, lucrurile nu erau in regula. Eu asa vad intreaga desfasurare.

Ceea ce discutam e o adecvare a acestei reglementari la momentul in care se afla Romania. Am organizat seminarul acela cu participarea primului ministru, a ministrului Justitiei si a procurorului general, unde am invitat si corpul diplomatic. Ambasadorul Gitenstein (n.red- al SUA) a avut o prezentare foarte interesanta, unde a trecut in revista o serie de spete din SUA, in care, mai ales in ultima perioada, cand, din cauza crahului financiar, mari companii si corporatii au trecut in activitatea prejudiciabila a celor care conduceau. Era cat se poate de evident ca acei oameni isi sporisera averile prin alocarea unor fonduri, premii, tot felul de salarii absolut exorbitante plecand de la raportari false ale respectivei institutii, care nu aveau neaparat baze penale. Cu toate astea, ei au gasit parghiile legale pentru a le considera ilicite si a le confisca.

Romania are parghiile pentru a face acelasi lucru?

Asta voiam sa va spun, e o chestiune extrem de sensibila. Aici trebuie sa ai o legislatie foarte exacta, care, pe de o parte sa prezinte clar reperele dupa care functioneaza institutiile si, pe de alta parte sa nu genereze abuzuri. Trebuie sa ai o reglementare cat mai clara, nu sa mutam totul la parchet. Putem lua un model. Aici, de regula, institutiile sunt cele de control financiar, cele care au atributii de evaluare financiara a oricarui cetatean, care ar putea sa fi abilitate sa ia si masuri de genul celor cum ar fi confiscarea. In acest moment, cand aceste institutii constata o fapta care presupune confiscarea, trebuie sa trimita la parchet, pentru a dovedi caracterul penal, urmand ca pedeapsa, dupa ani de judecata, sa fie confiscarea.

Exista in acest moment posibilitatea sa va multumiti doar cu o lege de confiscare, dat fiind ca sunt voci care spune ca doar o lege, fara introducerea prevederii in Constitutie ar permite infractorului sa invoce neconstitutionalitatea confiscarii?

In acest moment, nu cred ca decizia Curtii Constitutionale poate fi invocata impotriva actului normativ invocat de Guvern, dar trebuie sa vedem daca suntem capabili sa mergem mai departe din aceasta perspectiva.

Ramanand in zona justitiei, ce parere aveti despre faptul ca DNA e permanent acuzata de interferente politice? Dauneaza aplicarii legii in Romania?

Aici niciuna din parti nu poate pretinde o exclusivitate a mesajului. Nici DNA nu poate considera ca politicianul nu are dreptul sa se exprime, fie ca e direct implicat, fie ca e solidar politic, e normal, asa functioneaza democratia, cu puncte de vedere polemice, indiferent fata de ce institutie discutam. Dar nici politicianul nu are dreptul sa ceara unei institutii a statului sa nu-si faca datoria, pentru simplul fapt ca ceea ce fac ei ar putea fi connsiderat un amestec politic. Sunt convins ca, si de acum, fiecare isi va urmari si retorica, si mesajul, si atitudinea, urmand ca fiecare sa-si faca datoria.

Dauneaza?

Nu ar trebui sa dauneze, e un caz normal. Nimeni nu ar trebui sa fie extrem de sensibil, dar fiecare din parti trebuie sa fie extrem de atenta in respectarea legii. Ceea ce prevaleaza in fata opiniei publice nu e retorica de moment, ci concluzia clara, consecinta modului in care institutiile statului isi fac datoria. Din acest punct de vedere, politicienii au cele mai multe mijloace de exprimare, dar, de partea DNA-ului trebuie sa se afle legea. Si legea, daca nu trebuie comentata in fiecare zi la televizor, trebuie sa avem certitudinea ca ea va prevala.

Cum credeti ca s-a miscat Puterea pe domeniul luptei anticoruptie? A avut rezultate?

Puterea, dincolo de crearea unor institutii si crearea unui cadru adecvat, nu are foarte multe parghii active. Practic, institutiile statului sunt in linia intai si percepute de cetateni ca atare. Asteptarile romanilor merg direct la institutiile statului, care dorim sa fie nu numai puternice si orientate, dar extrem de credibile. Din acest punct de vedere, cred ca puterea politica in general, nu doar cea care tine de Executiv, trebuie sa rezolve cat mai rapid momentul critic prin care trec o serie de institutii ale statului. Decredibilizarea institutiilor statului e unul din cele mai periculoase procese care se produc in Romania. Nu trebuie inteleasa aceasta atitudine prin faptul ca institutiile statului nu trebuie sa fie criticate. Ceea ce ma preocupa foarte serios e modul in care publicul percepe functionarea institutiilor statului. De aceea, puterea politica trebuie sa gaseasca metode ca institutiile statului sa fie puternice.

De exemplu, puterea judecatoreasca este perceputa la un nivel prea scazut la nivelul societatii, ar trebui sa o preocupe foarte serios acest lucru. Puterea judecatoreasca are un Consiliu Superior al Magistraturii care e reprezentantul autoritatii judecatoresti, sunt cuvinte extrem de importante legate de responsabilitatile pe care le are, ori aici nu vorbim doar de capacitatea lor de a reactiona la cateva cazuri de coruptie la nivel inalt, vorbim de capacitatea lor de a da satisfactie juridica la peste 2 milioane de cazuri care sunt in fiecare zi in tribunalele din Romania. De acolo apare nemultumirea fundamentala, de modul in care cetatenii percep egalitatea, echitatea, aplicarea legii pe acest palier. Ne concentram prea mult pe ce spune politicienii despre dosarele lor, dar nu acest lucru ajunge la cetatean, pe el il chinuie si nedreptatea care i se face referitor la mutarea unui gard, acolo nedreptatea care nu apare publice e mai rezonanta negativ decat alte lucruri intens mediatizate.

Dar cum comentati faptul ca niciun politician foarte important sau om important din tara asta nu a primit vreo condamnare definitiva pentru coruptie? E asta marea problema a justitiei?

Ceea ce e interesant e nu ca nu avem o condamnare, ci ca nu avem o achitare. Adica, nu neaparat condamnatul e de a condamna, ci de a avea o institutie solida a carei decizie sa fie respectata de toti. In sala de judecata de discutia. Orice cetatean, orice politician se poate apara cu armele pe care le are la indemana. De ce insa sistemul judiciar nu transaza mai repede situatia si modul in care s-a construit probatoriul, imi e greu sa spun. Si o condamnare, si o achitare e o forma de asumare.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...