Greu de explicat declaratia exploziva facuta de consulul general al Romaniei la Torino, Iulia Buje.
Ea a afirmat pentru ziarul Cotidianul ca in perioada 1998-2000, actualul ministru italian de Interne, Roberto Maroni, pe atunci parlamentar, ar fi sunat de mai multe ori la consulatul roman din Milano, pentru a interveni in favoarea a trei romani care ar fi fost angajatii sai.
In acei ani Iulia Buje era consul la Milano si sustine ca a vorbit personal cu Maroni la telefon. Acelasi gen de interventie in favoarea unor romani l-ar fi practicat, potrivit Iuliei Buje, si alti politicieni italieni.
Roberto Maroni a negat categoric si a amenintat ca va da in judecata ziarul Cotidianul, iar Iulia Buje a fost chemata la Bucuresti pentru clarificari.
Chiar daca a spus adevarul, cu atat mai mult daca este vorba despre o fabulatie, consulul general la Torino a comis o gafa diplomatica monumentala, care pune intr-o situatie destul de delicata relatiile oficiale romano-italiene si asa nu tocmai vesele din cauza recentelor evenimente din peninsula.
In mod normal, un diplomat nu face publice astfel de informatii decat cu acordul sefilor sai, pana la cel mai inalt nivel, si in niciun caz de-a dreptul, ci furnizandu-le pe surse unui sau unor ziaristi de incredere.
Ceea ce a facut Iulia Buje pare, in aceste conditii, fie o eroare de incepatoare exaltata, fie un gest cu consecinte premeditate.
Dar d-na consul nu este catusi de putin o incepatoare, dimpotriva. Lucreaza in ministerul de Externe de 19 ani, a ajuns de la functia de secretara pana la cea de director, consul si apoi consul general. S-a casatorit cu Alexandru Mugurel Buje si el diplomat de profesie, consul general al Romaniei la Milano chiar in perioada presupuselor telefoane date de Maroni in favoarea angajatilor sai. Greu de crezut ca o persoana cu atata experienta personala si in familie poate gafa atat de naiv.
Exista insa si alte relatari de presa despre cariera sotilor Buja. In perioada Milano, d-na Buje ar fi fost implicata, scria cu ceva vreme in urma ziarul Ziua, intr-un scandal de luare de mita musamalizat la Bucuresti. Ziaristii sustin ca una dintre prietenele apropiate si sustinatoare in cariera ale Iuliei Buje ar fi Corina Cretu, fosta consiliera a lui Ion Iliescu.
Tot presa sustine ca dl. Buje, fost sef de cabinet al premierului Petre Roman, ar fi avut relatii foarte apropiate cu DIE si si-ar fi continuat apoi activitatea sub acoperire in MAE.
Tatal Iuliei Buje, relateaza presa, ar fi indeplinit si el unele misiuni la Washington inainte de 1989. Si inca ceva, sotii Buje ar fi intrat in PNL, sustine presa, in timpul ministeriatului lui Mihai Razvan Ungureanu, inregimentarea politica fiind atipica pentru personalul diplomatic.
Daca acordam acestor relatari de presa tot atata credibilitate cata acordam si spuselor Iuliei Buje despre Roberto Maroni, am putea intrezari si coturul celei de-a doua variante: declaratiile ar fi vizat consecinte precise in plan intern.
Momentul diplomatic creat in urma presupuselor dezvaluiri referitoare la Roberto Maroni este foarte delicat. Un consul nu vorbeste niciodata in nume propriu. Atacarea frontala si fara precedent a unui inalt demnitar italian implica inevitabil ministerul de Externe si statul roman.
Ea pica prost pentru Cristian Diaconescu care pleaca luni tocmai la Roma pentru a calma spiritele. Dupa acest atac la Maroni comis de un reprezentant oficial al statului roman ar putea fi primit cu destula ostilitate in Italia, iar demersul sau ar putea esua.
Si Diaconescu, si celalalt actor de prim rang al politicii externe romanesti, Traian Basescu, sunt acum intre ciocan si nicovala.
Daca nu vor sa compromita grav relatiile cu Italia, nu se pot solidariza cu declaratiiile grave, facute fara aprobare, de Iulia Buje. In mod normal ea ar urma sa fie sanctionata. In ochii romanilor, jigniti repetat de italieni, Iulia Buje ar fi insa o eroina sacrificata pentru sinceritatea sa de autoritatile romane lase si umile, nu-i asa?
Ramane de vazut cine o va lua in brate si va incerca sa puncteze puternic pe tema nationalista, recent reactivata electoral de Traian Basescu. Deja, Petre Roman i-a luat public apararea d-nei consul general.
Daca Iulia Buje scapa basma curata, Roma nu va inghiti usor afrontul, iar Romania numai de un adversar in Uniunea Europeana nu are nevoie. O astfel pozitie ar accentua duritatea autortiatilor de la Roma cu efecte tot asupra romanilor din peninsula. Deja fortele de dreapta din Italia cer amanarea intrarii Romaniei in spatiul Schengen. In final oala se va sparge tot in capul liderilor politicii externe romanesti.
Cine ar avea de castigat? In principiu, cei care doresc esecul pe toate fronturile al actualei puteri. Sa fie sefii si prietenii vechi ai sotilor Buje? Sa fie sefii lor pe linie de partid? Sa fie o anumita parte a serviciilor secrete, legata de aceiasi vechi prieteni si sefi?
Un lucru este cert. Acest incident ne arata ca lumea diplomatiei romanesti este inca plina de personaje cu trecut mai mult sau mai putin dubios, care ar putea fi controlate, inclusiv prin santaj, de altcineva decat sefii lor ierarhici oficiali, sau de neprofesionisti pe care-i scapa gura impardonabil.
Dupa admirabilul exemplu al lui Bogdan Aurescu, a venit acum si dusul rece, o tema importanta pentru Cristian Diaconescu.