A fost "mama" Casei Poporului cel mai slab arhitect din lume? - Interviu cu arhitectul Vlad Eftenie

Duminica, 10 Noiembrie 2013, ora 12:20
22819 citiri
A fost "mama" Casei Poporului cel mai slab arhitect din lume? - Interviu cu arhitectul Vlad Eftenie
Foto: dcnews.ro

Ziarul The Guardian i-a facut un necrolog Ancai Petrescu, arhitecta Casei Poporului, in care era descrisa, intr-un stil britanic, sec si ironic, "cel mai slab arhitect din lume".

Vlad Eftenie, arhitect, fotograf si profesor la Institutul de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti spune, intr-un interviu pentru Ziare.com, ca trebuie sa ne imprietenim cu Casa Poporului, devenit "un obiect amprenta, brand", si sa ii recunoastem forta.

Anca Petrescu intra intr-o serie de arhitecti care au facut proiecte gigant. "Ea a facut chestia asta cand era tanara. Cand esti tanar ai tentatia de a cladi mare, asa cum si arhitectul lui Hitler, Albert Speer, a avut tentatia de a face lucruri marete. Cu totii visam sa cladim cea mai mare cladire din lume", spune Vlad Eftenie.

Chiar este Anca Petrescu cel mai slab arhitect din lume?

Trebuie spus din start ca eu nu am cunoscut-o personal, am vazut-o la televizor din cand in cand, parea o doamna simpatica, sfatoasa, care chiar avea grija de copilul ei, cladirea. Si chiar avea grija pentru ca spunea "astia vor sa schimbe, sa renoveze", iar ea nu era de acord.

Nu poti sa spui despre cineva ca e cel mai rau din moment ce nu prea ai termen de comparatie. Ca autor, ea nu a facut decat un singur obiect, treaba asta, si poate nu singura, ea doar a coordonat. A fost un grup, un colectiv, nu a facut ea de capul ei si a fost coordonata cu siguranta de comanditar, de client.

Ceausescu avea intotdeauna ultimul cuvant, degeaba voiai tu sa ii zici altfel, nici nu se discuta. Ea cu siguranta a pus in practica niste idei pe care le-a tradus in proiect. Mai rau sau mai bun e foarte greu de spus, dat fiind anvergura, pentru ca e greu si cu o casa mica. Or ea a tinut in frau santierele celei mai mari case.

Ceea ce nu-i de ici, de colo, profesional vorbind. Drept sa spun, ii rezista si acum, si de aici inainte. A fost in anii '90 celebrul concurs international 2000, la care au participat cei mai titrati arhitecti ai momentului si au venit sute de proiecte in care s-a pus problema ce facem cu Casa si cu bulevardul, cu rana, practic, a orasului.

Unii au incercat sa o dea jos, altii sa o pastreze, altii sa o antureze cu anumite obiecte, sa-i micsoreze forta. A castigat proiectul unui neamt, care presupunea integrarea ei intr-un ansamblu, proiect nerealizat niciodata, din pacate, astfel ca ea ramane acolo, singura si trista.

E mare, e vizitata, e ceruta, am mers de x ori in prezenta unor straini care ziceau "Vrem sa vedem Casa Poporului, e primul lucru". Le spuneam: "Bai, dar nu e neaparat cel mai pozitiv loc din oras, nu vreti mai bine Muzeul Satului?". "Nu vrem mai intai Casa Poporului". Pana la urma a devenit un obiect amprenta, brand.

Pentru straini e un obiect "lovely!" sau e pur si simplu o cladire ciudata?

Ciudat si interesant, nu a fost lovely deloc. Francezii s-au minunat, ei vizitasera multe locuri mari de pe lumea asta si mi-au zis ca e gigantesc, e imens, e epustuflant, te da pe spate. Dar nu mi-au spus ca s-ar simti bine in ea. Nu are o scara umana, agreabila.

Au cautat sa vada in ea reflexia temei dictatorului in cladirea gigant. Le-au placut lustrele de cristal, li s-au parut absolut senzationale, le-a placut grandoarea spatiilor interioare, le-am explicat cum covoarele alea erau tesute la fata locului, le-am explicat cum economia intregii tari a fost indreptata spre facerea acestui obiect, un obiect care o sa ramana si cu care noi trebuie sa ne imprietenim acuma, vrem nu vrem.

Cum vi se pare tot acest ansamblu, Casa plus bulevardul Victoria Socialismului in estetica si viata orasului? Da o linie functionala Bucurestiului sau l-a stricat definitiv?

Nu, nu, nu. Cu siguranta a stricat ce era anterior si cu siguranta a stabilit niste directii noi, actuale. Eu abordez rar bulevardul acesta si de obicei transversal, pe la Unirea, dar nu pe directia Alba Iulia-Casa Poporului, pentru ca nu prea am ce sa fac acolo.

Pot sa spun ca partea dintre Casa Poporului si Unirea este trista si pustie, pentru ca tot parterul acestui ansamblu, care este cu doi metri mai mare decat Champs Elisee, este cam nefolosit. In general iese lumea sa-si plimbe catelul si nu a primit anvergura imaginata prin arhitectura bulevardului.

Dar trebuie sa spun ca nu e singurul loc. Si la Montpellier am intalnit exact acelasi caz, un ansamblu facut de Bofill, un arhitect spaniol care a construit in anii '80 cartierul Antigona. In curentul socialist politic de atunci, cartierul propunea conceptul "sa oferim palate pentru popor".

Poporul sa locuiasca in niste cladiri sub forma de palat. Am locuit o vreme in Montpellier si aveam de ales: ma plimb in centrul vechi sau in Antigona. Ciudat a fost ca in Antigona nu se intampla niciodata nimic, totul era pustiu. Mi-am dat seama ca problema acestui tip de arhitectura, care isi propune palate pentru popor, este ca nu reuseste sa se apropie de popor.

Acest segment, intre Unirii si Casa nu reuseste sa se activeze nici astazi, la douazeci si ceva de ani dupa ce a fost facut.

V-ati uitat pe proiectele de imprietenire cu Casa Poporului? Urmeaza sa fie dat jos zidul care o inconjoara. V-a placut vreunul din ele?

M-am uitat. Sunt niste proiecte utopice, in sensul ca nu o sa apara imediat un santier, dar sunt idei, inseamna ca ne preocupa felul in care o integram in viata de zi cu zi, simtind parca ca ea ramane putin la o parte. E greu sa ne imprietenim cu ea.

Imi place cand se proiecteaza chestii pe Casa Poporului. Atunci devine un obiect hipster, un obiect trendy. Da, proiectele mi-au placut, pentru ca isi pun o problema, cum sa ne apropiem de ea. Poate ca ar trebui sa fie inteleasa Casa asta inainte sa o dezbracam. Ne intrebam poate prea putin si ce parere are ea despre noi.

Cred ca o consideram ca pe o piatra muta si rece. E ca si cum am avea un profesor la scoala, de care nu ne vine niciodata sa ne apropiem. Si aflam peste 15 ani, dupa ce demult ne-am terminat treaba cu el, cand ne intalnim la piata cu el, ca de fapt era un tip deosebit de uman si cald. Mi-as dori sa ne imprietenim cu ea inainte sa o dezbracam.

Mi se pare o idee buna sa ii daramam zidul de contur. Am aflat ca Anca Petrescu s-ar fi opus, ca ar fi zis "Dar de ce sa daramati zidul? E foarte bun zidul".

In fiecare seara, dupa parerea mea, Casa are un moment in care este foarte frumoasa, cand e luminata si sunt stoluri de pasari care se invart deasupra ei...

Mie mi se pare trist momentul ala, imi da impresia de pasari care se invart pe langa o epava, de pescarusi care se invart in jurul unui obiect neinsufletit. Mai pozitiva mi se pare imaginea de dimineata, cand e soarele acela cald si galben si ii incalzeste fatada dinspre est.

Care este mostenirea Ancai Petrescu, cum va ramane ea fixata in memoria noastra?

Opinia publica nici nu o cunoaste. Avem de-a face cu un produs care o reprezinta intr-o masura, dar nu stim cat. Ea a facut chestia asta cand era tanara. Cand esti tanar ai tentatia de a cladi mare, asa cum si arhitectul lui Hitler, Albert Speer, a avut tentatia de a face lucruri marete.

Cu totii visam sa cladim cea mai mare cladire din lume. Mi-e teama ca e o chestie de orgoliu. Anca Petrescu nu e singurul autor al proiectului, ea reprezinta vointa unui moment politic, are in spate un moment in care altii luau decizii, nu ea. Ma intreb cat e al ei si cat i-a zis Ceausescu "fa-mi asa!".

Ati zis de Albert Speer, ne putem gandi si la Leni Riefenstahl, regizoarea lui Hitler. Filmele ei au si o valoare estetica, in ciuda ideologiei. Ne putem gandi la Anca Petrescu ca la o Leni Riefenstahl? O sa o reevaluam la un moment dat?

O vom reevalua cu siguranta. Asta cu frumosul e relativ. In cazul lui Leni Riefenstahl a trecut suficient de mult timp ca sa o ajute sa poata fi considerata asa. Poate noi ne grabim. Hai sa mai lasam un timp si sa vedem ce rezulta. Cred ca e putin cam devreme.

Cat are Casa? 25 de ani, abia. E inca tinerica, abia a trecut de prima adolescenta si incepe sa aiba primul ei prieten adevarat. Nu stim cine e ala, dar are o misiune grea. Hai sa o lasam putin sa se mai maturizeze si atunci o sa aflam exact si ce-au facut parintii ei. Eu as vrea sa ne imprietenim cu ea pana la urma pentru ca, vrem, nu vrem, trebuie sa lucram impreuna.

Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Din ce destinații vin primele avioane în România imediat după intrarea în „Air Schengen”. Pasagerii nu vor mai face controalele la frontieră
Primele zboruri din spaţiul Schengen care vor ateriza duminică pe aeroportul Henri Coandă vor fi cele care vin de la Paris, Viena, Hamburg, Roma, Zurich, Munchen, Amsterdam şi Geneva,...
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Ciolacu anunță plafonări ”oriunde există speculă”. Energie și gaze, RCA și dobânzi, deja pe listă
Schema de plafonare și compensare la gaze și energie electrică se prelungește încă un an, urmând ca din aprilie 2025 să se revină treptat, timp de un an, la piața liberă, potrivit unei...
#Vlad Eftenie Anca petrescu Casa poporului, #Vlad Eftenie Anca petrescu mostenire, #Eftenie Anca Petrescu mostenire culturala , #arhitectura