Ateneul Roman - pe vremuri, un brand adevarat pentru Romania

Sambata la pranz, am ascultat, prin Eurovision, concertul de 1 ianuarie al Filarmonicei din Viena. De peste o jumatate de veac, Austria inaugureaza noul an cu muzica familiei Strauss, transmisa altadata la radio, ulterior la televiziune, in toata Europa, pe toate continentele.

Nici Ceausescu n-a indraznit sa spuna nu. A dat liber concertului vienez, pe care l-am ascultat an de an. Cum sa nu dai liber, cand Austria a reusit sa-si faca brand dintr-o manifestare de cultura clasica in plina epoca nonconformista?

Viena - capitala muzicii si a florilor

Cadrul adecvat este o superba sala de concerte, o prestigioasa orchestra, un renumit corp de balet, dirijori de renume international, peisajul urban vienez si un prestigiu care traieste neintrerupt, fara sa recurga la obisnuita si obositoarea pauza de publicitate.

Lupta pentru obtinerea unui bilet in perspectiva anului nou 2011, la preturi care ajung pana la 970 euro per bilet nu s-a declansat numai la Viena.

Fireste, eforturile nu lipsesc. Sala trebuie impodobita cu 30.000 de flori proaspete, aduse cu avionul din San Remo, pe care o armata de specialisti le monteaza in ornamente artstice, iar bagheta o manuieste de fiecare data alta mare somitate a lumii. N-a lipsit nici regretatul Herbert von Karajan.

Pentru prima oara, dupa multi ani, de randul acesta a dirijat chiar un austriac, nume de prestigiu mondial, noul director artistic al Operei vieneze. Repertoriul a stiut sa alterneze piesele indragite deja, cu altele noi, partituri mai putin cunoscute, nu numai ale celor din familia Strauss, menite sa se constituie in surpriza de anul nou.

Faimoasa "Dunarea Albastra" si "Marsul Radetzki" incheind ca de fiecare data concertul, au lasat totusi o nota aparte prin interpretare, devoaland personalitatea dirijorului.

Milioane de telespectatori au privit concertul, alte milioane vor avea prilejul sa si-l achizitioneze pe CD sau pe DVD.

"Concertul de Craciun" in Bucurestiul de altadata

Dar nu poti gandi la sala de concerte a Vienei - aceasta emblema a orasului si a anului nou austriac - fara sa-ti amintesti de emblema Bucurestiului de altadata: Atheneul Roman (asa se ortografia pe atunci).

Fara sa fi fost botezat pe atunci brand, Ateneul reprezenta Bucurestiul pe toate pliantele turistice, pe piesele filatelice, pe ambalajele unor produse, pe tot ce vroia sa atraga atentia ca Romania are un simbol.

Strainii cazati la Atheee Palace, intrand sau iesind din hotel, vedeau Ateneul si nu scapau ocazia sa intrebe trecatorii cam ce reprezinta monumentala si originala constructie.

In acele vremuri - ma refer la zilele cand inca nu trecuse tavalugul sovietic peste tara noastra - maestrul George Enescu initiase un obicei, anterior vienezilor: in preajma Craciunului, la Ateneul Roman, se dadea un concert simfonic.

Repertoriul era ales numai din piese de larga popularitate, cuprinzand, obligatoriu, Simfonia a IX-a de Beethoven, pe care o dirija personal. Un Craciun la Bucuresti fara Simfonia a IX-a era ce ar fi astazi Viena fara concertul de anul nou.

Cumparam bilete de cu toamna, ca sa prindem loc la "Concertul de Craciun", unde asteptam sa ascultam la Bucuresti maestri de cel mai mare renume european.

Maestrii veneau. O personalitate ca George Enescu nu putea fi refuzata. Dar nici nu se sfiau sa declare presei ca ii atrage, in egala masura, si originala sala de concerte a capitalei romanesti cu o acustica unica in felul sau.

Candva, am fost si noi cineva

Ascultand cu incantare recentul concert vienez, gandesc cu nostalgie la cadrul nostru, bucurestean, unde avem o sala de concerte cel putin la fel de valoroasa, atat arhitectural cat si acustic, unde Ateneul ar putea redeveni simbolul capitalei - brandul, am zice noi astazi - si unde, intre cele doua razboaie, Filarmonica era apreciata ca una din cele mai prstigioase din Europa.

Dirijorii ei, imprastiati pe alte meleaguri, au ajuns acolo somitati de prestigiu european si chiar mondial: George Enescu, George Georgescu, Alfred Alessandrescu, Constantin Turcanu, Ionel Perlea.

Toti - dar absolut toti - au excelat acolo unde au ajuns si nimeni nu stie cum ar fi evoluat gloria Ateneului nostru, daca acesti monstri sacri ai artei muzicale n-ar fi fost nevoiti sa plece, goniti.

Avem o sala demna de Eurovision, avem artisti talentati, avem traditia concertelor de Craciun, intrerupta brutal si necompensata de festivalurile tomnatice actuale Geoge Enescu

Avem un brand. Nu ne-ar strica doua

Nu stiu ce ne lipseste pentru ca in micul nostru Paris sa ajunga si o mica Viena, pornind de la excelenta sa sala de concerte si continuand cu artistii care inca mai exista.

Sunt constient ca acum avem alt brand. Nu contest eleganta cu care frunza verde poate reprezenta nepoluarea romaneasca, propulsand aerul mioritic pus la dispozitia Europei poluate.

Dar simt ca asta nu exclude inca un brand cu care Ateneul Roman ar putea relua o traditie parasita, propulsandu-ne pe toti intr-o Europa, care ne-a uitat demult.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...