Ziare.com

Interviu: Martin S. Martin: Cea de-a patra revolutie tehnologica va crea clasa "oamenilor inutili", care vor fi, in primul rand, needucatii.

Vineri, 19 Iunie 2020, ora 20:00

   

Interviu: Martin S. Martin: Cea de-a patra revolutie tehnologica va crea clasa "oamenilor inutili", care vor fi, in primul rand, needucatii.
Ziare.com va propune un interviu realizat de Cristian Patrasconiu pentru platforma marginalietc.ro cu Martin S. Martin, autor al mai multor lucrari cu specific medical, fin cunoscator al sistemului educational, al culturii si civilizatiei americane, autor a mai multor carti, majoritatea publicate, in limba romana, la editura Humanitas.


Martin S. Martin (numele oficial, incepand din 1990, al lui Martin Stefan Constantinescu) s-a nascut la 28 septembrie 1942 la Bucuresti. A fost unul dintre cei mai talentati chirurgi pe care i-a avut Clinica de chirurgie cardiovasculara de la Spitalul Fundeni. A facut parte din seria chirurgilor de aur ai acestui spital, compusa din Dan Setlacec, Eugen Proca, Mihai Stancescu, Ion Socoteanu, Gheorghe Olanescu, Ludovic Ionescu, Mihnea Ionescu etc. In ciuda valorii sale, recunoscuta deopotriva de colegi si de pacienti, Martin a fost exclus din invatamantul universitar. Acest abuz, umilinta cotidiana a vietii din Romania, insatisfactiile materiale si spirituale l-au determinat sa paraseasca definitiv tara in vara lui 1985. A plecat la un congres medical la Atena, unde a cerut azil politic. Dupa cateva luni a ajuns in Statele Unite, unde s-a specializat in cardiologie si a practicat timp de nouasprezece ani cardiologia interventionala in Chattanooga, Tennessee.



- E suficient sa pui la bataie bani multi - asa cum e cazul Statelor Unite - pentru a avea un sistem de educatie suplu si eficient?

- Banii sunt foarte importanti, dar nu este de ajuns sa pompezi bani in sistemul de invatamant ca sa generezi, in mod constant, educatie de calitate si progres. Bugetul anual pentru educatie al orasului New York a crescut constant in ultimii treizeci de ani, este unul dintre cele mai ridicate din tara si a ajuns in anul 2017 la 25 de miliarde de dolari. Cheltuiala anuala este de $ 25.199 pentru fiecare elev (media nationala este de $ 12.021 pentru un elev). Cu toate acestea, rezultatele scolare nu sunt bune: doar 46,7% dintre elevii din clasele 3-8 din New York City au note de trecere la limba engleza si doar 42% la matematica. Sistemul scolar al orasului Baltimore se claseaza pe locul trei pe tara la cheltuielile anuale pe elev, cu $ 14.848. Cu toate acestea, 13 scoli din oras au raportat procentul de zero la notele de trecere la matematica ale elevilor de clasele 5-8. Lipsa sau insuficienta resurselor financiare este, insa, dezastruoasa.

- Din punctul tau de vedere si foarte schematic, care sunt marile "vertebre" ale sistemului de educatie din SUA? Punctele sale nodale...

- Pentru un sistem de invatamant eficient sunt necesare mai multe lucruri, dintre care trei sunt esentiale:

- infrastructura (cladiri, autobuze scolare, materiale educative, dotare laboratoare si biblioteci, aparatura digitala, manuale) - foarte dependenta de bani;

- profesorii de calitate si devotati, metodele de predare si curricula aduse la zi, sistemele de control. Si aceasta componenta depinde de resursele financiare, dar nu integral. Valoarea profesionala si dedicatia corpului profesoral primeaza;

- implicarea activa, devotata si constanta a familiei.

Numeroase studii sociale au aratat ca acei copii care traiesc numai cu un parinte au performante scolare inferioare si au peste 50% sanse sa abandoneze scoala inainte de absolvire. La fel, parintii neinteresati de munca copiilor joaca un rol major in rezultatele proaste ale acestora.

- Care crezi ca au ramas (nealterate) marile virtuti ale sistemului educational american?

- Nici una din marile virtuti ale sistemului educational american nu a supravietuit nealterata dupa anii '60. Disciplina, respectul pentru scoala, etica muncii, pretuirea educatiei, respectul pentru profesori nu sunt azi la nivelele la care erau inainte de anii '60.

Fenomenele sociale care au determinat schimbarile negative au fost diminuarea numarului de familii intacte si functionale, contestarea valorilor traditionale, secularismul sau ateismul militant, miscarea hippie, degradarea valorilor culturale, promiscuitatea, permisivismul, drogurile, degradarea institutiilor de educatie, alterarea personalitatii educatorilor, ideologiile progresiviste.

- Scoala americana ramane in continuare marele trendsetter pentru intreaga lume?

- Nu, nici vorba, daca vorbim de medie. De altfel, nu poti caracteriza intreg invatamantul american in bloc. Lucrurile sunt foarte diferite intre invatamantul general si cel superior, intre sistemul de educatie public si cel particular, intre scolile laice si cele religioase, intre invatamantul "la zi" si scolarizarea la domiciliu.

Daca ne referim la grupul minoritar al copiilor si tinerilor de valoare, dotati, ambitiosi, sprijiniti constant de familie, care ajung in invatamantul superior, atunci USA se plaseaza pe locul 1, cel putin 2, in fiecare an. In clasamentul tarilor dupa valoarea produsului scolar finit al universitatilor, facut in anul 2018 de U.S. News and World Report, ordinea pe tari este urmatoarea: USA, Marea Britanie, Canada, Germania, Franta, Elvetia, Australia, Suedia, Olanda, Danemarca. Criteriile clasamentului au fost calcularea unui scor bazat pe rezultatele scolare si clasarea la testele nationale ale studentilor, procentul de absolvire, succesul profesional dupa absolvire, resursele scolii, calitatea profesorilor, opinia expertilor si mentinerea relatiei de lunga durata dintre absolventi si scoala. Dar daca luam clasamentul international al elevilor de liceu, stabilit in baza PISA (Programme for International Student Assessment), elevii americani din clasele 4-8 se claseaza pe locul 24 la stiinte, locul 30 la citit si locul 38 la matematica. Pe primele locuri sunt elevii din Singapore, Hong Kong, Japonia, Estonia, Canada, Finlanda si Taiwan.

- De la distanta privind: disciplinele umaniste par sa fie trecute in plan secundar, daca nu chiar sunt impinse spre o conditie marginala. E asta ceva periculos si (i) recuperabil?

- In mare e adevarat, dar nici aceasta afirmatie nu poate fi generalizata. Felul de a privi disciplinele umaniste nu este unanim. In scolile publice nu se pune accent pe ceea ce noi numim cultura generala. Daca esti interesat, poti sa faci asta singur, nu trebuie o clasa intreaga sa invete istoria literaturii europene.

Dar la liceul particular urmat de fiica mea, a trebuit sa citeasca textele originale ale lui Francois Villon, Voltaire, Diderot si Baudelaire la clasa de franceza, ale lui Chaucer, Shakespeare si Jane Austen la clasa de engleza si ale lui Homer, Cicero, Lenin, Kamenev si Cernisevski la clasa de istorie. Acele carti le avem si astazi in biblioteca.

- Unde s-a "rupt filmul"? Unde e punctul sau zona de maxima criza in privinta sistemului educational american?

- Dupa mine, trei factori principali au dus la "ruperea filmului" cu traditia americana:

a. Secularismul, critica religiei, falsa interpretare a principiului de neamestec al bisericii in treburile statului. E corect ca institutia bisericeasca sa nu fie implicata in deciziile politice, mai ales daca una dintre religii este desemnata religie oficiala. Tot respectul pentru libertatea adevarata a religiei, cu evitarea ierarhizarii religiilor: importanta-neimportanta, corecta-gresita, buna-rea... Dar eliminarea educatiei religioase din programul scolar, numai pe motivul ca scolile publice apartin statului, deci biserica trebuie exclusa din ele, e gresita. Eliminand religia din programa scolara s-a micsorat mult puterea de educatie morala a elevilor.

b. Atitudinea anti-americana a noilor generatii de educatori, instilata in mintile lor de profesorii neomarxisti din colegii si universitati. In scolile de stat, nu se mai recita in fiecare dimineata, cum era regula, juramantul de loialitate pentru Statele Unite. Manualele de istorie au fost rescrise intr-un fel care aminteste de literatura de anticipatie Brave New World a lui Aldous Huxley. Sunt mai multe pagini in noile manuale in care este criticat "genocidul" american impotriva indienilor si sclavia decat cele care descriu meritele pionierilor, exploratorilor, inventatorilor, Parintilor Fondatori, marilor industriasi, eroilor nationali. Thomas Jefferson si George Washington sunt criticati fiindca au fost proprietari de sclavi, nu laudati pentru ceea ce au facut pentru prima data in istoria lumii. Unii profesori sunt cu adevarat convinsi de superioritatea ideilor de stanga, altii fac tot ce pot sa "mimeze" aderenta lor la ele, asa cum cei din generatia mea repetam textele cu limba de lemn care ni se cereau in comunism, fara sa credem in ele. E mai de bon ton sa fii anti-american decat patriot, sa fii "de stanga" decat conservator...

c. Corectitudinea politica.

- Corectitudinea politica a marcat intr-un fel pozitiv educatia din SUA?

- CP, pe care istoricul englez Paul Johnson a numit-o "o boala mintala", este o ideologie a frustratilor, nemultumitilor care vor sa blameze pentru mediocritatea lor orice altceva decat propria vina. Dar este si va ramane o cale periculoasa de a schimba felul de a gandi al oamenilor, un instrument de a submina criteriile riguroase de merit si valoare, pentru a face loc slabanogilor plangaciosi. In sistemul educational CP a facut, face si va continua sa faca, daca e lasata sa actioneze, mult rau. Speranta mea este ca va fi repudiata de un conservatorism renascut in noile generatii.

- Educatia da tipuri umane. Apropo de sintagma care da un titlu de carte celebru la noi (cartea e a lui Horia-Roman Patapievici): cum este omul recent american?

- Nu cred ca se poate vorbi despre un singur om recent american al generatiei actuale. As indrazni sa cred ca sunt mai multi. Unul ar fi omul recent american traditional, care - desi a trecut prin educatia superioara - a ramas fidel valorilor americane din generatiile anterioare: modestie, politete, munca asidua, respect si atentie pentru familie, responsabilitate in educatia copiilor, decenta in optiunile politice, rezerva fata de excesul de modernism, practica religioasa fara exagerari. El nu e diferit de parintii lui si ar vrea sa-si vada copiii maturizandu-se pe acelasi drum pe care l-a parcurs el. Al doilea ar fi omul recent american modificat de educatia superioara. Nu mai seamana cu parintii sai, pe care-i contesta. Nu vrea sa se zbata prea mult, "visul american" ii este strain. A luat de bune toate poncifele instilate in mintea lui de profesorii de ideologie radicala neomarxista si este de acord sa arunce cu usurinta acuzatii nefondate despre cei care nu gandesc la fel ca el: rasism, sexism, retrograd, incorect politic. Este tipul clasic al milenialului care voteaza pentru Bernie Sanders, neavand habar ce inseamna, de fapt, socialismul, pe care si-l doreste.

Ar mai fi omul recent american indiferent, care nu citeste, are numai pareri luate de la posturile favorite de tv si de la blogurile de pe Facebook, este mediocru dotat si colegiul nu l-a atras, nu a realizat nimic meritoriu si a ajuns nemultumit cronic. Raspunde cu entuziasm la ideile politice care promit "totul gratis": ajutoare sociale, invatamant gratuit, asistenta medicala free, salariu social universal...

Oarecum mai putin vizibili sunt oamenii recenti americani motivati si obsedati de activisme. Ei sunt de toate felurile: antisemiti, albi suprematisti, feministe care se dezbraca pentru proteste "topless", anti-globalisti, anti-capitalisti, anti-Fa, Trump-haters, gay-pride etc. Au aparut in ultimele generatii si se caracterizeaza prin intoleranta, violenta, refuzul dezbaterilor, afirmatii nedovedite. Sunt prostii americani "incremeniti in proiect".

- Anxietatea si depresia - doua probleme cu o crestere galopanta in statele occidentale (si probabil nu numai acolo) - sunt si semnul si semnalul unei crize majore a educatiei?

- Eu as zice ca anxietatea si depresia nu sunt urmarea unei cresteri galopante in epoca contemporana. Ele au insotit intotdeauna rasa umana, dar sunt mult mai mult diagnosticate (uneori chiar diagnosticate in exces) in zilele noastre. Anxietatea si fobiile sunt involuntare, impiedica oamenii sa traiasca o viata normala, sa se bucure de viata, dar sunt tratabile. Dar, un mare numar de deprimati sunt, de fapt, oameni cu mari slabiciuni, care sunt in cautare de ceva pe care sa arunce vina esecurilor lor. Sindromul tapilor ispasitori, cu lozinca "nu e vina mea!".

Nu cred ca este foarte frecventa nereusita din cauza deprimarii, dar cred ca multe nereusite sunt rezultatul lipsei de efort constant, inabilitatii de a se concentra asupra sarcinilor de munca, asupra invatatului. Un fel de refuz al lucrurilor greu de facut, urmat de gasirea unor explicatii satisfacatoare pentru eul personal: nu pot sa fac asta, fiindca sunt deprimat... Deprimarea este o "lene de a trai", o optiune de a o lua pe calea cea mai usoara, o motivatie pentru a cere ceva de la altii.

- A fost evacuat Dumnezeu aproape de tot din sistemul de educatie american?

- La cinzeci si opt de ani de cand Curtea Suprema a afirmat ca spunerea rugaciunii in scolile publice e neconstitutionala (nu e singura eroare istorica a Curtii Supreme), in cazul Engel impotriva lui Vitale, legat de situatia scolilor din statul New York, la o prima vedere s-ar putea crede ca Dumnezeu a fost pentru totdeauna alungat din scoli si peste tot.

De fapt, nu e asa. Au fost si sunt multiple conflicte intre conducerea unor scoli publice si grupurile de parinti si elevi credinciosi (in special catolici si protestanti) din mai multe state. Victoriile au fost impartite si confruntarea legata de recitarea rugaciunilor se reaprinde mereu. La fel, au fost si sunt dispute despre prezenta simbolurilor religioase in scoli (tablouri, icoane, crucifixe, copii ale Celor Zece Porunci etc.).

Dar in anul 1995, Departamentul de Educatie al Guvernului Federal (echivalentul Ministerului Invatamantului) a dat un comunicat clar: elevii au acelasi drept de a discuta subiecte religioase, de a se ruga, sau de a purta obiecte religioase, ca si cei care aleg sa nu faca asta, elevii nu au dreptul de a ridiculiza sau intimida pe cei care se roaga; scoala nu trebuie sa intervina in favoarea sau defavoarea practicilor si credintelor religioase ale elevilor. Un sondaj din 2019 a gasit ca 53% dintre elevi vor sa spuna rugaciunea in fiecare dimineata, inaintea mesei de pranz sau inainte de intalnirile sportive.

- Ce zei i-au luat locul?

- Dennis Prager a scris in mai multe locuri ca cei care nu cred in Dumnezeu nu ajung sa creada in altceva, ci in orice. Cu alte cuvinte, pierderea credintei in Dumnezeu aduce pericolul de a adopta credinte stranii, gresite, daunatoare... Prager a mai spus ca efectele daunatoare ale secularismului sunt multiple, dar ele nu sunt decat foarte rar enuntate de comentatorii de azi, care, altfel, ne bombardeaza cu pacatele facute de oameni in numele religiei: razboaiele cruciate, Inchizitia, colonialismul etc., toate practicate de institutia omeneasca a bisericii, nu de credinta adevarata.

Printre efectele respingerii credintelor religioase se numara: disparitia criteriilor bun-rau, bine-gresit, omenesc-diavolesc. Viata nu mai are un tel inteles si repetat de toti la fel. Ateismul se asociaza cu imbratisarea unor sisteme gresite si antiumane: comunismul, nazismul, anarhismul, nihilismul, islamismul terorist, de multe ori mascandu-se in haine religioase. Fara religie, omul devine mai irational, nu mai rational. Fara autoritatea divina, omul se vede autoritatea suprema (supraomul). El hotaraste care sunt drepturile celorlalti, fiindca nu mai este acceptata idea ca drepturile de baza sunt primite de la Dumnezeu. Dostoievski a spus: fara Dumnezeu, totul este permis. Legile morale ale umanitatii sunt abandonate, scopurile unor ideologi devin justificari pentru orice, inclusiv crime in masa. Abandonarea lui Dumnezeu in educatie este urmata de introducerea altor "zei", toti negativi, multi periculosi.

- Exista motive serioase pentru a ne teme de viitorul educatiei?

- Nu cred. Eu sunt optimist in legatura cu viitorul educatiei. Dar, aproape sigur, sistemul va arata altfel decat cel de azi. Vor fi noi forme de invatamant, majoritatea fara frecventa, prin cursuri video si teste online. Cei dotati vor atinge nivele de educatie greu de imaginat astazi. Va creste insa diferenta dintre oamenii cu adevarat educati si cei cu educatie minima, atat cat este necesara pentru a practica o meserie. Toti cei incadrati vor avea nevoie de reciclare periodica si noi cursuri de educatie profesionala, la intervale de cativa ani. Educatia nu se va face numai la tinerete, ci pe tot parcursul vietii. Cei care nu pot ocupa un serviciu, sau pierd un serviciu din cauza pregatirii reduse (sau a inabilitatii de a invata), vor fi intr-o situatie dramatica. Ei vor fi practic exclusi din societate. Cea de-a patra revolutie tehnologica va crea clasa "oamenilor inutili", care vor fi, in primul rand, needucatii.

- Bunaoara, invazia noilor tehnologii?

- Noile tehnologii vor ajuta educatia, dar nu pentru toti. Tinerii care nu acumuleaza cunostinte solide de stiinte, inclusiv si mai ales de stiinta computerelor, vor fi "analfabetii functionali ai societatilor viitoare". Distantele dintre cei foarte educati si cei minim educati vor creste.

- Dar motive pentru a spera? Pentru a spera chiar la un nou umanism?

- Cred ca viitoarele sisteme de educatie nu vor avea ca scop invatamantul umanist, ci acela al stiintelor. Cunostintele umaniste vor cadea in sarcina individuala, asa cum sunt astazi auto-educatia muzicala, cunoasterea literaturii altor tari, cultivarea gustului artistic... Dar aici, noua tehnologie va fi de neinlocuit. Ganditi-va ca acum doar treizeci de ani, pentru a vedea muzeele lumii, trebuia sa calatoresti la distante mari. Acum, multe din marile muzee ale lumii ofera tururi virtuale, iar curand va exista acces in toate muzeele lumii pe cale digitala. La fel, sunt site-uri unde ai acces la toata muzica compusa vreodata. Bibliotecile lumii vor trece in domeniul digital in intregime, accesibile de oriunde. Streamingul da acces la filme (in curand la toate) si spectacole.

Cei care vor sa aiba cultura umanista o vor putea face independent, alegand ce cauta, cat de mult o fac, ce vor sa acumuleze din comorile lumii. Diletantul digital va avea un acces neingradit la tot ce au creat vreodata oamenii. Toti oamenii superiori si educati, indiferent de domeniul de activitate, vor avea mult mai mult timp disponibil si se vor adresa culturii universale la indemana.

Noul umanism ar putea deveni universal, personal si nelimitat.

Interviu fost publicat si pe marginaliaetc.ro

De asemenea, interviul a fost publicat in premiera in revista RAMURI, nr 4/2020
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 13167 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor