Prima rundă a Mastersului de la Madrid va avea un meci special între Rafael Nadal (37 de ani), de 22 de ori campion de Grand Slam, și tânărul Darwin Blanch, în vârstă de 16 ani, deținător...
Moda, intre odisee si couture
Luni, 30 Noiembrie 2020, ora 17:12
4052 citiri
Odisee ce ne framanta sezon de sezon, calatorie care ne arunca in fel de fel de curente, idee care ne tine vie curiozitatea - moda ne fascineaza pe toti. Dar ce inseamna ea pentru noi? De ce a aparut si cum? Ne este oare necesara?
Cuvantul moda isi are etimologia in latinescul modus, care se poate traduce cu "masura, clipa, ritm, mod, fel (de a fi)", indicand atat tendintele vestimentare, cat si ideologiile patronante dintr-o anumita perioada istorica.
Nu cumva inca din Cartea Facerii gasim ideea de moda ca nevoie de schimbare atat interioara, cat si exterioara ("A facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui imbracaminte de piele si i-a imbracat" [1])? Asadar cainta, urmata de asumare, a determinat atat dorinta de schimbare, cat si aparitia primei "colectii" de cuvinte si acoperaminte care sa ne ascunda goliciunea. Acest motiv se repeta[2] atunci cand Iacov, dupa ce il insala pe tatal si pe fratele sau, primeste haina de piele de la mama lui. Dupa multi ani, el la randul lui pune "haina" pe umerii lui Iosif. In situatiile de mai sus haina reprezinta mai mult decat o imbracaminte, si anume un destin. Ea acopera goliciunea noastra trupeasca si sufleteasca (atata timp cat suntem dispusi sa o vedem). Astfel, ideea de "moda"[3] se naste in urma unui proces format din trei etape: constientizarea goliciunii sinelui, asumarea acesteia, schimbarea. In literatura, acestea au dat nastere unor adevarate motive culturale.
Constientizarea goliciunii sinelui si schimbarea modului de a ne imbraca este un fenomen des ilustrat in tragediile grecesti (o amintesc aici pe Electra, care isi sfasie hainele, pe Oedip, care se leapada de vesmintele regale si adopta un port saracacios, sau pe Pentheu, regele Tebei, care se imbraca in haine de femeie dupa ce innebuneste). Aici, moda deja incepe sa reprezinte statutul social, atitudinea, descendenta, regiunea, nivelul de cunostinte si sanatatea unei persoane. Astfel, schimbarea infatisariii exterioare era cea mai clara dovada a dorintei de redevenire. Asadar, cercetarea propriei persoane, careia ii urmeaza constientizarea, a dat nastere urmatoarelor motive: dorinta de schimbare exterioara care influenteaza si schimbarea interioara si dorinta de schimbare interioara care determina schimbarea exterioara.
Asumarea goliciunii are mai degraba un contra-reprezentant popular: imparatul cu hainele sale noi. Din acest punct, moda devine un element de recunoastere, unul identitar. Avem nevoie de ea nu pentru ceea ce reprezinta, ci pentru ca devine parte din noi. Neasumandu-ne goliciunea, dorinta de schimbare se rezuma la o idee pasiva, fiindu-ne de ajuns sa ne-o satisfacem estetic, pur exterior. Ea ajunge sa fie atat de inglobata in sinele nostru, incat cu anevoie mai putem trasa granita intre influenta si esenta.
Schimbarea este principiul fundamental al oricarei mode, dar in special al modei vestimentare. Haina, odata imbracata, ne determina felul de a fi si atitudinea, anumite caracteristici interioare modelandu-se conform exteriorului. Unul dintre cei mai cunoscuti reprezentanti ai schimbarii vestimentare si ai stilului de viata din literatura este Ulise. Fie ca este ajutat de zei sau de muritori, fie din propria siretenie, el isi schimba infatisarea si parerile conform probelor. Fara intentie, Ulise devine unul dintre primii influenceri din literatura. Ni se da de inteles ca acest om a ramas in admiratia celor cu care s-a intalnit in actiunile militare si in timpul calatoriilor lui. Ulise devine astfel un simbol al istetimii sofistice, al sireteniei si al adaptabilitatii, pe care le propovaduieste prin simpla sa prezenta. El convinge prin cuvintele si infatisarea sa ambalate, adaptate, si profita de neatentia altora pentru a se salva din situatii dificile (de exemplu, isi spune Oudis, dar ciclopul, datorita firii sale dominante, intelege Oudin, adica Nimeni, ramanand dupa acest episod atat in amintirea ciclopilor, cat si a zeilor). In opozitie cu acesta, secole mai tarziu, tanarul Werther nu doreste sub nicio forma sa isi schimbe costumul albastru-galben, pentru ca acest lucru ar insemna pentru el renuntarea la identitatea, crezul si sufletul lui. Dusa pana la extrema, aceasta neputinta devine o adevarata tragedie.
Dar ce insemnatate are moda in zilele noastre? Oare se mai naste ea ca rezultat al procesului initial de constientizare, asumare si apoi schimbare? In fiecare sezon, avant-garda (avangarda?) se impune prin fel de fel de reformulari ale revenirii la haina de care nicicum nu putem scapa: goliciunea. In fiecare sezon, traim pe pielea noastra inca o data si inca o data povestea hainelor noi ale imparatului si suntem captivati de noul ei ambalaj de fiecare data cand ni se prezinta. Intr-o societate bazata pe consum, pe well-being si pe cultivarea propriei imagini, ambalajul se vinde mai bine decat produsul, pentru ca este mai ieftin, mai accesibil si are un impact mai mare. "Pentru ca nu este obiectul care naste dorinta efectiva, ci ideea"[4] ciclica a asumarii unei idei noi si a schimbarii din spatele acesteia. Astfel, in secolul al XVIII-lea se adopta coutur-a frantuzeasca (ca moda culturala, lingvistica, vestimentara etc.), pentru ca, in secolul al XIX-lea, sa se imbratiseze trendurile englezesti (din nou, culturale, lingvistice, vestimentare etc.). Oare nu aduce fiecare schimbare de stil in prim-plan o noua perspectiva a realitatii, un nou mod de asumare a neasumarii unei mode[5] reale? Oare nu dispar din parcursul initial constientizarea si asumarea, nevoia mistuitoare de schimbare netrecand astfel de planul exterior?
Lingvistic, fiecare val de reactualizare al modei aduce cu el termeni noi, care, desi ar putea sa fie inlocuiti de cuvinte din limba in care sunt importati, sunt utilizati in formatul din limba de provenienta (in special anglicansime: fashion, trend, design, jeans, outfit, stilist etc.). Ele au rolul de a inspira mai mult stil, eleganta sau sobrietate. Cei mai expusi modei sunt, fara indoiala, tinerii. De aceea, limbajul trebuie intotdeauna actualizat si reactualizat prin inserarea neologismelor si, de aceea, anumite metafore, idiomuri sau aluzii la modele literare isi pierd sensul si nu mai sunt intelese. Cuvintele se modifica, iar vesmantul, chiar daca acelasi, capata alta nuanta, alta textura si alt mesaj prin aceasta noua imbinare potrivita a termenilor, fiind astfel sedusi de prospetimea schimbarii facile. Oare ne vom satura vreodata de acelasi gust al schimbarii exterioare? Mergand pe un principiu fast-food, societatea noastra bazata pe consum se vrea a fi si fast-changing, idee pe care o intreaga fast-industrie o intretine.
In contemporaneitate, Ithaka este devastata de petitorii de peste ocean, adoptand obiceiuri improprii ei, consumand mai mult decat poate produce si investind in ea roadele cele mai de pret. Telemah invata de pe Facebook si Instagram de la marii influenceri ai vremurilor, cateodata despre tatal sau, alta data lectii de self-developement, cum sa se imbrace, sa isi intemeieze si sa isi sustina o familie si cum sa isi conduca regatul. Odiseu, pe de alta parte, este in tumultul lumii in care fiul sau face primii pasi. El este in sine un om care influenteaza, care inspira. E militant pentru drepturile omului, e un debater infocat (mai ales in spatiul public), este open-minded, acceptand schimbarea oriunde si oricand si, desigur, este un storyteller pe cinste! Despre sotia lui nu putem spune decat ca nu s-a emancipat ca femeie si asta, probabil, din cauza ca nu a iesit prea mult din cetate si ca a auzit prea multe fake news-uri de la petitori. Iar noi, cititorii de ieri si azi, facem parte din povestea lor. Poate suntem soldati in armata lui Ulise sau slujitorii ce renunta la ideea de Ithaka, fiind influentati de petitori. Influentam sau suntem influentati de moda, modele si moduri. Nu ne dam oare cu parerea folosind termeni si concepte ca invelis, ca haina de piele, fara sa stim intelesul lor adevarat?
Neologismele derivate din moda (atat in calitate de comportament, cat si de termeni) sunt ca o punte intre limba materna si podiumul noutatilor. Orizontul lingvistic se largeste si, impreuna cu el, si cromatica comportamentala. Termeni ca lifestyle, old style, hairstyle, hairstylist, must have, low cost, brand etc. sunt aproape de neinlocuit in limba romana, astfel incat adoptia lor este necesara exactitatii sensurilor efemere purtate de aceste cuvinte. Psihologia ne indeamna sa ne imbunatatim eul personal, pentru dezvoltarea stimei de sine si a propriei persoane, pentru cunoasterea si recunoasterea sinelui si pentru atingerea idealurilor. Prin folosirea globala a acelorasi termeni, se naste o noua gama de atitudini, care duce la o noua ierarhie de valori, valabila in toata lumea. Aceasta se transforma incet-incet intr-un sistem al tentatiilor. In noua ierarhie, ideea identitatii este foarte vaga: omul vrea sa imite, ramanand totusi cu iluzia ca este diferit. Chiar si asa, valoarea centrala ramane propria stare de bine, eul, acesteia urmandu-i libertatea (orice ar insemna ea), pe a treia treapta ierarhica fiind statutul social.
Pe acest fundal de tendinte se naste moda lingvistica.
Moda lingvistica nu reprezinta doar cuvintele imprumutate, influentate, schimbate structural, ci si semnificativ modificate datorita perioadei istorice, a spatiului si a modului in care acestea se folosesc. Din acest punct de vedere, moda vestimentara nu contribuie decat cu accesorii efemere la colectia sezoniera a Modei[6].
Cuvintele isi schimba mesajul de la un receptor la altul, tinerii fiind cei care le atribuie cele mai multe interpretari si nuante. Nu se intampla asta din cauza ca ei sunt expusi mai mult ca niciodata unei lumi in care comunicarea nu mai este privita ca o necesitate a adaptarii sociale, ci ca un joc fara reguli si fara responsabilitati? Sensul adevarat al cuvintelor pare ca nu mai este atat de important, fiind inlocuit de unul intuitiv. In urmatoarele paragrafe, voi prezenta modul in care "moda" termenilor poate schimba atat felul de a fi al unei persoane, cat si al unei intregi generatii.
De exemplu, termenul "deosebit" a devenit acum un atribut de umplutura. Cuvantul care inainte desemna surmontarea unei medii devine un semn al mediocritatii. Cu totii obtinem rezultate deosebite, cu totii avem un fel de a fi deosebit si de aceea nu mai putem fi deosebiti unii de ceilalti. Acestui termen i se adauga altele din "campul lexical al CV-ului" pentru a ne demonstra unicitatea universala: dedicat, determinat, daruit, pozitiv etc. Acestea suna bine in limba engleza (din care, de altfel, isi imprumuta sensul: dedicated, determined etc.), dar, in limba romana, nu numai ca au alta insemnatate, dar devin mai degraba monotonii protocolare. Psihologic vorbind, invatarea unui astfel de limbaj "pozitiv" augumenteaza stima de sine si increderea in fortele proprii[7]. Chiar si asa, sensul atributelor enumerate mai sus a ajuns sa se deterioreze prea mult pentru a mai putea fi intelese, lipsind astfel din felul nostru de a fi. Nu cumva folosirea lor in van cauta sa ne augumenteze doar goliciunea?
Un alt termen care si-a schimbat sensul de-a lungul timpului este "provocare". Cu mult timp in urma, acesta insemna "atatare, intrigare, sfidare printr-un gest socant", astazi el devine geamanul din alta mama a cuvantului englezesc challenge, un cliseu folosit pentru a ascunde caracteristicile de obicei negative ale unui lucru. In acest exemplu se observa clar si modul in care exprimarea opiniei si a principiilor s-a schimbat de-a lungul timpului. Atatarea (la o discutie, la o dezbatere) devine ipocrizie si frica de a-ti expune clar parerea. Ajungem sa traim sensul acestor cuvinte. Mai exista oare o lupta adevarata sau am pierdut cu totul acest principiu? Ne mai asumam cu adevarat provocarile realitatii?
Scolile sunt gratuite, universitatile ofera din ce in ce mai multe burse, avem acces la educatie si carti. Cu toate acestea, informatia este din ce in ce mai costisitoare. Datorita faptului ca stima de sine si cultul puterii eului interior se plaseaza ierarhic pe scara valorilor mai sus ca discernamantul, informatia este usor falsificata, diluata sau indulcita cu o subiectivitate interpretabila (si care duce intr-un final la concluzii nefondate). In acest context in care inca din scoala dulcegariile sentimentaliste si motivationale sunt sursele principale de informare, pe scena mondena isi fac aparitia influencerii. Aceste personaje ne sunt cunoscute. De-a lungul istoriei, acestia erau cunoscuti sub numele de: filosofi, prooroci sau apostoli (in Antichitate), nobili sau oameni politici (Clasicism pana in Iluminism), intelectuali (din Iluminism, pana in contemporaneitate), influenceri (in special in ultimii zece ani). Dupa cum o spune si termenul, un influencer este un om care influenteaza. Prin modul lui de viata sustine o ideologie, prin talentele si abilitatile sale are capacitatea de a impacta opiniile si actiunile altora (in general cu ajutorul internetului). Ca termen, acesta face parte din familia imprumuturilor care se termina in "-er" care, de regula, ajung sa fie pe deplin adoptate atat de limba romana, cat si de mase (designer, rocker (?), blogger, vlogger etc).
Exista o anume categorie de cuvinte care isi schimba sensul cu fiecare generatie. Acestea sunt manechine pe podiumul timpului. Au aceeasi forma, dar invelisul se schimba, au aceeasi greutate, dar incarcatura este diferita.
In ultima vreme am fost intrebata des ce inseamna pentru mine libertatea. Atunci mi-am dat seama ca nu stiu sa raspund acestei intrebari decat evaziv sau superficial. Este clar ca ideea de libertate a tinerilor din ziua de astazi nu este aceeasi cu a parintilor nostri. Putem chiar sa spunem ca ei au murit pentru o libertate pe care noi nu o mai consideram necesara. De unde sa stie ei ca libertatea, asa cum o vedeau ei, este parte dintr-un sezon al modei, care pentru copiii lor nu va insemna nimic, ba, chiar din contra, va fi vazut ca un motiv demodat? Noi nu traim libertatea pentru care parintii nostrii si intelectualii din perioada interbelica au murit. Noi traim "libertatea noastra". Dar care este aceea? Cu ce accesorii se poarta si cu ce material poti sa o asortezi? Se cunoaste ca esti liber "atata timp cat nu depasesti libertatea altuia". Cu toate acestea, o astfel de afirmatie este foarte vaga si nu ne prea ajuta. Astfel incat, din cauza unei confuzii generale vis-a-vis de o idee asa de importanta, nu mai avem pentru ce sa luptam si nici nu mai suntem impresionati de gesturile si sacrificiile eroice din istorie, pentru ca nu suntem constienti de ce avem si de ce credem. Din acelasi camp lexical al confuziei fac parte si termenii: principiu, lege, credinta, intelect, dragoste, putere, gen, bine, rau, fericire, frumos, dreptate etc. Adevarata "provocare" ar fi sa incercam sa redam fond acestor forme, adica, in primul rand, sa le intelegem si apoi, sa le redam valoarea pe care au pierdut-o in timp.
Gratitudinea si Iertarea sunt principii de baza ale societatii, aparand din cele mai vechi timpuri prin intermediul religiilor (care contin ritualuri pentru dobandirea sau exprimarea lor), ale literaturii (care le transforma in motive literare), ale legilor (acestea fiind reguli de acordare sau de privare a lor). Cu toate acestea, in ultimele decenii, ele si-au pierdut sensul. In loc de "multumesc" spunem merci (sau "mersi"), iar, in loc de "iertare", il aruncam pe celebrul "scuze". Mai degraba fiind niste formule de salut sau niste politeturi fara substrat, termenii care desemnau sinceritatea trairii umane si identitatea isi pierd esenta. Mai traim oare aceste principii saudoar invelisul/aparenta lor?
Ne impotmolim astfel la proba ciclopului si parca nu mai trecem de ea. Vom mai ajunge vreodata in Ithaka?
In ultimii ani, prezentarile de Moda, curentele, stilurile, sezoanele au trecut asa de repede ca nu am mai avut timp sa ne redefinim termenii, sa ii recunoastem. Machiati si inzorzonati, defileaza pe un podium cu privirea atintita in fata, pozeaza si pleaca. Nu avem timp pentru a-i studia. Cuvantul a creat omul. Un popor care nu isi cunoaste cuvintele cade prada unei confuzii generale si este ca un copil care nu vrea sa manance pentru ca nu stie ca fara nutrientii din mancare isi va pierde energia, sanatatea si, apoi, viata. Nu se mai cunoaste sensul adevarat al cuvintelor, acestea ne raman exterioare si doar la stadiul de imagine. Dar, desigur, se gasesc intotdeauna rezolvari ingenioase. Emoticoanele sunt rodul unei realitati comune, formand un fel de pod de intelegere intre toate popoarele globului, un adevara limbaj universal. Asa ceva nu s-a mai realizat niciodata. Nici o limba de circulatie nu a fost asa de raspandita pana acum ca cea a imaginilor si a emoji-urilor. Adevarate hieroglife pe table de plastic si sticla, acestea inlocuiesc orice limbaj si orice comunicare reala, pentru a crea mai usor o conexiune. Bebelusii nu au nevoie de cuvinte ca sa fie intelesi, ei doar arata un obiect si mesajul este transmis.
Nevoia de schimbare este si a fost din cele mai vechi timpuri una dintre necesitatile de baza ale omului. Acum, mai mult ca niciodata, se doreste schimbarea in bine. Presiunea aproape inexplicabila pe care o simtim cu totii indeamna spre o Schimbare. Insa, pentru a o dobandi cu adevarat, trebuie mai intai sa depasim lipsa de sens, confuzia, dezordinea si mistificarea tuturor ideilor ce ne inconjoara. Acest lucru se poate face doar cu ajutorul sesizarii hainei de piele pe care am primit-o si noi. Avem o datorie a sensului si cuvantului care trebuie dusa mai departe. Am primit datoria de a transmite ceea ce dobandim. Exista tablite cu texte, indicatii si lamuriri care dateaza de milioane de ani. Ce vom lasa noi in urma daca nu ecrane, minti, idei fara definitii sau instructiuni, goale de orice insemnatate? Sa fie oare mostenirea noastra Moda, la fel de schimbatoare ca firea noastra, sau cuvintele la fel de cosmetizate precum credintele/convingerile noastre? Printre neologisme, influente, imagini, diminutive, jargon si argou, principiile si motivele esentiale palesc, devenind forme fara fond.
Cuvintele sunt hainele noastre cele mai de pret. Acestea pot fi de plastic, de matase, pot fi imprumutate, remasurate si intr-un final, aruncate. Asa cum ne schimbam hainele, ritmic, ciclic, pentru ca sa acceptam si sa fim acceptati, tot asa ne schimbam si cuvintele. Cu toate acestea, avem libertatea de a ne asuma sau de a respinge moda; altfel spus, avem libertatea de a ne incorona singuri imparati si de a ne imbraca hainele cele noi, sau de a le cerceta pe cele pe care le avem, dar pe care le ignoram cu desavarsire. Asemeni unei odisei, moda ne poarta prin fel de fel de curente, incercari, adaptari sau repetitii pentru ca, in final, la haute couture sa ne reprezinte exact asa cum suntem ca persoana, societate sau lume.
Note
[1] Facerea (Geneza) 3, 21
[2] In Facerea (Geneza) 25-27 si 37
[3] Aici cu sensul de moda vestimentara, dar si de schimbare sau destin.
[4] << Ce n'est pas l'objet, c'est le nom qui fait desirer, ce n'est pas le reve, c'est le sens qui fait vendre. >>
- Barthes, R., Systeme de la mode
[5] Aici in sens de schimbare sau datorie.
[6] Aici, cuvantul Moda scris cu majuscula desemneaza moda lingvistica.
[7] Aceasta este o iluzie, pentru ca nu ne ducem la radacina adevaratelor probleme psihologice, ci cautam sa le ascundem dupa cuvinte transparente.
Bibliografie
Urdea, Olimpia, Vesmantul intre imitatie si identitate sociala https://www.academia.edu/18311854/Ve%C5%9Fm%C3%A2ntul_%C3%AEntre_imita%C5%A3ie_%C5%9Fi_identitate_social%C4%83
R. Schiele, Roland Barthes, Systeme de la Mode, 2020, https://sartoria.hypotheses.org/825
Barthes, R., Systeme de la mode, Edition du Seuil, 1967
Popescu, Lucian, Interviu cu filologul Rodica Zafiu Despre cuvinte la moda, snobism si clisee, Hot News, 2008, https://mobile.hotnews.ro/stire/3344522
Gruita G., Neamtu G. G., Stejerean Nicu, Recenzii si prezentari de carti: Moda lingvistica 2007, Norma, uzul si abuzul 2006, http://www.dacoromania.inst-puscariu.ro/articole/2006-2007_22.pdf
Mirela, Aioane, Fashion Vocabulary, old and new neologism, 2017 https://old.upm.ro/ldmd/LDMD-05/Lds/Lds%2005%2006.pdf
Zafiu, Rodica, 2019 Influenceri si influencerite, in Dilema veche, nr. 808, 15-21 august https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/influenceri-si-influencerite
Articol publicat si pe Marginaliaetc.ro
Ioana Macrina Jinga este eleva in an terminal la Liceul Teoretic "William Shakespeare", Timisoara. A lucrat la Libraria La Doua Bufnite din Timisoara. A participat la seminarul international John Galt School - Why Objectivism?, organizat de Students for Liberty, Romania. In prezent este consultant media pentru mai multe persoane publice din Romania. Interese: Limbi straine, Limbi clasice, Filozofie, Teologie, Muzica, Istorie si Psihologie.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...
Comentarii
Adaugă primul comentariu
Parteneri Ziare.Com
DigiSport.ro
Top stiri din Actualitate
