Celebrarea lui Eminescu, intre "Biserica invierii" si Noua Dreapta

Duminica, 14 Iunie 2009, ora 18:25
3065 citiri
Celebrarea lui Eminescu, intre "Biserica invierii" si Noua Dreapta
Foto: cazarelanoi.ro

La 120 de ani de la moartea lui Eminescu, Ipotestii isi serbeaza poetul in cantecele religioase ale unei biserici neo-protestante si in scandarile membrilor Noi Drepte, ce s-au adunat zgomotos in fata bisericii din curtea care adaposteste inca salcamul pe care poetul il privea de la masuta de scris.

Pe 15 iunie, se implinesc 12 decenii de cand Eminescu a murit. Pragul casei copilariei, acum cladire memoriala, este trecut din ce in ce mai rar de oaspetii avizi sa rasfoiasca caietele fascimilizate pe care poetul isi nota versurile, arata NewsIn.

In timpul scolii, ne povesteste custodele muzeului, mai vin autocare de copii, dar, ce-i drept, acestia sunt dintre cei mici, pentru ca "cei mari au acum internetul".

Camerele, curat ingrijite, lasa sa se intrevada imaginea tanarului Eminescu, privindu-si codrii si rasfoind cate o carte, rezemat de soba mare, de teracota.

Pe masa de scris, unul dintre caietele lui Eminescu ne imbie sa intelegem cate ceva din greul proces al creatiei. Unele versuri par a fi scrise usor, rima curge lin, in vreme ce altele poarta pecetea cautarii muzei, se insira nervoase, in repetitie, taiate cu o dunga groasa, pentru a fi reluate mai apoi. Indraznim sa copiem una dintre strofe:

"Cu perdele lasate

Sed la masa mea de brad

Foculpalpaie in soba

Iara eu pe ganduri cad"

Cu voce blanda, doamna de la intare ne povesteste cum a adus Constantin Noica la Ipotesti copiile xerox ale caietelor lui Eminescu, unele dintre ele greu de descifrat. E bucuroasa ca are cui povesti despre singurul obiect din casa care a apartinut poetului: o caseta de lemn, asezata acum la oglinda, vis-a-vis de pian.

Acum este liniste si cu greu iti dai seama ca este un moment aniversar. Sambata ce-i drept, ne povesteste doamna, au venit poeti si academicieni de la Iasi si Botosani, Filarmonica Botosani a concertat chiar in curte, la umbra celor doi tei.

Despre cine a fost, nu ne poate spune prea multe, pentru ca acum, fiecare se gospodareste singur, astfel incat muzeul organizeaza celebrarea momentului separat de Directia de cultura a Botosanilor.

Singurul indiciu ca cineva si-a amintit de Eminescu este afisul format A4, lipit pe usa de la intrare, care anunta programul din 13 iunie.

Linistea acesta discreta, in care se aude doar fosnetul pomilor si care, poate, pastreaza cel mai bine amintirea poetului, este brusc intrerupta.

Cateva persoane s-au adunat in curtea casei, aceeasi care adaposteste si cladirea unei biserici de rit ortodox, intonand pe voci cantece religioase. Este vorba, aflam de la o alta doamna care administreaza muzeul, de Biserica Invierii, o secta care locuieste in corturi, la marginea satelor.

Marcheaza momentul, intonand, printre cantece cu mesaj religios, versurile poeziei "Rasai". Uimirea ni se vindeca rapid, cand grupului religios i se adauga un altul, de la Noua Dreapta.

Curtea familiei Eminescu este impanzita de afise pe fond verde, cu textul "120 de ani de la asasinare. 1889-2009". Purtatorii mesajului formuleaza remarci antisemite, avand si argumente pentru a-l confisca pe Eminescu: articolele de gazeta din epoca, care dezvaluie un poet nationalist.

"Cum cine l-a ucis pe Eminescu?", intreaba un barbat, venit la spectacolul ad-hoc: "jidanii ca Patapievici". Fara a fi malitiosi, ne indoim ca cei de acolo au citit volumele lui Eminescu. Pentru ca daca ar fi rasfoit paginile de proza sau poezie, ar fi inteles, poate, ca poetului i se cuvine mai mult respect.

Lasam in spate casa memoriala si urmam drumul serpuit care duce spre codrii din poezie, ajungand la lacul cu nuferi galbeni. O singura placuta indica drumul, la intrarea in padurea tacuta. Semne ca si altii au venit in vizita au ramas, insa, in pungile de plastic agatate de nuferii imbobociti.

Ipotestii nu sunt imbracati de sarbatoare; copiii de pe ulite nu mai stiu cine a locuit in odaile de la marginea satului si nici nu inteleg de ce ii intrebam de lacul lui Eminescu. Un lac exista, ne spun ei, aratandu-ne unde, dar daca este al lui Eminescu, nu ne pot spune.

Citește și:
Sorin Grindeanu, somat să oprească „petrecerea cu muzică şi brânzeturi fine” din trenul regal pe 1 decembrie. „Blasfemie lăutărească”
Sorin Grindeanu, somat să oprească „petrecerea cu muzică şi brânzeturi fine” din trenul regal pe 1 decembrie. „Blasfemie lăutărească”
Liderul PNL Iaşi, deputatul Alexandru Muraru, îi cere ministrului Transporturilor să stopeze o petrecere privată, cu muzică lăutărească, ce ar urma să fie organizată în vagoanele...
Funcția obținută de Marcel Ciolacu în rândul social-democraților europeni. „Acest post mă onorează”
Funcția obținută de Marcel Ciolacu în rândul social-democraților europeni. „Acest post mă onorează”
Liderul social-democrat Marcel Ciolacu a declarat sâmbătă, 26 noiembrie, că numirea sa ca vicepreşedinte al Internaţionalei Socialiste la nivelul Europei Centrale şi de Est reprezintă o...