Alexandru Tomescu: In Romania, nu e prea putin oxigen pentru cultura - Interviu (I)

Alexandru Tomescu era, candva, un baietel de la un liceu de muzica, ce umbla taras cu o vioara, acum este barbatul in mainile caruia rezoneaza un obiect de arta de cateva milioane de euro.

Parintii sai au fost amandoi muzicieni. Mama artistului, Mihaela Tomescu, este si in prezent una dintre cele mai apreciate profesoare de vioara, din mainile careia au iesit violonisti care-si disputa succesul pe scenele muzicale internationale.

In mai putin de patru decenii, Alexandru Tomescu a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, a castigat sute de premii si a cules o furtuna de aplauze. A cantat chiar si la metrou pentru a verifica efectul muzicii sale asupra bucurestenilor grabiti. "A fost cea mai frumoasa confirmare a puterii de a transforma oamenii pe care o are muzica", dezvaluie Alexandru Tomescu, intr-un interviu acordat Ziare.com.

Alexandru Tomescu, sunetul Stradivarius: In Romania, normalitatea e ceva exotic - Interviu Ziare.com (II)

Ar putea duce o viata linista in Occident. S-a incapatanat, insa, sa reziste provocarilor de acasa. S-a intors, ne spune el, pentru a demonta niste prejudecati - in Romania, nu exista prea putin oxigen pentru cultura.

- Ati facut muzica de mic. Ati stiut din start ca vioara e aleasa? Ati ales-o dumeavoastra pe ea ori invers?

- Nu stiu cum a fost; la varsta la care m-am apucat de vioara, ea era pentru mine mai degraba o jucarie nemaipomenita. Petreceam ore in sir examinand sonoritati, explorand posibilitati, iar incet-incet lucrurile au devenit serioase. Parintii mei, cu toate ca erau ambii muzicieni, nu-si doreau ca eu sa devin muzician. Curand si-au dat seama insa ca "prietenia" mea cu vioara era mult mai mult decat o pasiune copilareasca. Era ceva predestinat.

- Proveniti dintr-o familie de muzicieni - mama profesoara de vioara, tatal pianist. De ce vioara si nu pianul?

- Am inceput cu pianul, pe la 5 ani, e poate cel mai "prietenos" dintre instrumentele muzicale. Schimbarea pentru vioara a venit in urma unui spectaculos accident de sfarsit de vacanta de vara. M-as fi indreptat spre vioara oricum, mai devreme sau mai tarziu, datorita fascinatiei ce o trezea in mine sunetul ei vibrant.

- Dupa ce v-ati intors acasa de la studii si turnee in Occident si in SUA, nu ati avut senzatia ca aici e prea putin oxigen pentru cultura? Cum rezista un artist intr-un mediu ostil culturii?

- Tocmai de aceea m-am intors, pentru ca imi plac provocarile! Am simtit ca odata ce am acumulat experienta in strainatate, cel mai corect mod de a o pune in valoare era sa o folosesc aici.

Am simtit ca trebuie sa imi mobilizez toata energia pentru a demonta niste prejudecati. In Romania nu exista prea putin oxigen pentru cultura, dovada - proiectele in care m-am implicat. La inceput sponsorii erau sceptici, nu credeau ca a investi intr-un turneu de muzica clasica ar putea fi o alegere avantajoasa. Inca de la inceput temerile s-au dovedit nefondate, fiindca peste tot unde am mers, salile au fost pline, oamenii aplaudau extrem de entuziasmati, iar biletele erau epuizate.

Cred ca in Romania s-a creat un cerc vicios, din care trebuie sa luptam sa iesim: se considera ca toate vulgaritatile prezentate la TV, de exemplu, sunt difuzate deoarece doar pentru asa ceva exista cerere. Pe de alta parte, insa, alternativa la asa ceva e inca destul de firava. Sper ca turneele pe care le-am organizat sunt un prim pas, mic dar esential, in aceasta directie.

In plus situatia nu este chiar atat de rea. De exemplu, biletele la teatre se vand intr-un ritm foarte alert, la concertele promovate modern si credibil, salile sunt arhipline. Chiar si la film se duc destui oameni, am fost recent la premiera unei pelicule si aproape 90% din locuri erau ocupate. Toate aceste lucruri arata ca nu e chiar asa putin oxigen pentru cultura. Eu oricum sunt optimist si cred ca lucrurile vor evolua din ce in ce mai mult.

- V-ati intors in tara si nu ati ramas acolo unde artistii sunt tratati precum artistii, din toate punctele de vedere, inclusiv financiar. De ce?

- Asa cum va spuneam mai sus, am considerat ca e corect ca experienta capatata in Occident sa o valorific in tara. Cred cu tarie ca oriunde pe lumea asta poti face orice atata timp cat iti doresti acest lucru cu adevarat. Cine vrea sa faca muzica in Romania poate. Niciun muzician nu moare de foame aici, atata vreme ce crede cu adevarat in arta pe care a ales sa o slujeasca. Stiu ca aceste lucruri par clisee, pentru ca le auzim peste tot: "Daca vrei, poti". Dar eu chiar cred acest lucru si experienta mea de pana acum mi-a aratat ca nu ma insel.

- Ce concluzii ati tras dupa concertul din statia de metrou din Bucuresti? Au sesizat trecatorii ca se petrecea ceva ciudat? Caror categorii sociale apartine, in general, publicul dumneavoastra?

- A fost poate una dintre cele mai tulburatoare experiente ale mele, ca muzician. "Sa ajungi sa canti in strada" - iata una dintre cele mai profunde temeri pentru un om de scena. Si am trait asta! Practic, am pus forta muzicii la incercare, am vrut sa vad daca poate ajunge intr-adevar la sufletele oamenilor, chiar si atunci cand conditiile sunt adverse. Au fost putini cei care m-au recunoscut, majoritatea erau frapati de muzica, de frumusetea ei si se opreau sa asculte putin. Unii, chiar mai mult. Am capatat mai multa incredere si curaj in ceea ce fac dupa acest moment, a fost cea mai frumoasa confirmare a puterii de a transforma oamenii pe care o are muzica.

E greu de facut o departajare pe categorii sociale; cred ca e vorba despre oameni carora le place frumosul, care au o coarda sensibila ce poate fi atinsa prin muzica. Cred cu sinceritate ca in fiecare dintre noi se ascunde un iubitor de frumos; singura diferenta este ca la unii dintre noi trebuie cautat mai staruitor, mai adanc.

Revenind la experimentul de la metrou, as vrea sa reamintesc ca motivatia sa nu a fost aceea de experiment sociologic, ci de a le deschide ochii - si inima - oamenilor asupra unei campanii sociale ce tocmai urma sa fie lansata: strangerea de fonduri pentru Asociatia Nevazatorilor din Romania. Banii pe care i-am primit atunci - aproape 350 de lei - au fost primii donati in acest scop.

- In ce ipostaze intesitatea interioara creste: atunci cand cantati pe scena in fata a sute de spectatori sau in fata catorva persoane, cum a fost la metrou? Cum te modifica energia publicului in timpul concertelor?

- Indiferent de numarul celor in fata carora cant - placerea mea cea mai mare este aceea de a impartasi cu altii bucuria muzicii. Crearea acelui schimb de energii - intre interpret si cei care asculta - este de fiecare data o provocare noua, plina de neprevazut. Desigur, la metrou a fost un caz extrem, dar si plin de invataminte pentru concertele care au urmat.

Niciodata nu ma va mai deranja o tuse in timpul unui concert atunci cand ma gandesc la zgomotul pe care-l faceau garniturile de metrou la doi pasi de mine.

- Care credeti ca sunt ingredientele din care se face aluatul unui muzician de exceptie? Care sunt coordonatele unui solist complet?

- E greu de spus. Poate niste reguli de viata care aduc succesul indiferent daca esti violonist, medic sau avocat. Daca esti disciplinat, consecvent, perseverent, ambitios, daca muncesti mult, nu ai cum sa nu ai rezultate.

E important sa nu te lasi descurajat de un esec si sa nu te temi niciodata sa sacrifici totul pentru un vis. Cred cu tarie, asa cum spuneam la inceputul interviului, ca daca iti doresti ceva cu adevarat, vei reusi. Pe langa toate acestea, insa, o farama de noroc si o sclipire de inspiratie exact la momentul oportun pot fi factorii decisivi in cele din urma.

O vioara venerabila ascunde o multime de secrete si de povesti pe care numai talentul viu le poate scoate la iveala. Urmariti duminica Ziare.com pentru a citi a doua parte a interviului cu Alexandru Tomescu, in care artistul ne va vorbi despre relatia sa cu celebra vioara Stradivarius.

Nicușor Dan, la depunerea candidaturii pentru Capitală: Va fi o luptă între oameni care doresc o justiție corectă și clanuri care sug de la bugetul statului

Primarul Capitalei, Nicuşor Dan, a declarat joi, 25 aprilie, la depunerea candidaturii pentru Primăria Capitalei și a listei Drepte Unite pentru alegerile locale din Bucureşti că în această...

Prima reacție a lui Clotilde Armand după ce a fost trimisă în judecată: ”Ciolacu a schimbat 4 procurori până a găsit unul din provincie pe care l-a avansat să mă ancheteze”

Primărița Sectorului 1, Clotilde Armand, a reacționat joi, 25 aprilie, la câteva ore după ce a fost trimisă în judecată. Într-un mesaj postat pe Facebook, Clotilde Armand precizează...