Ziare.com

Politica, vedere din interior

de Sanda Visan, Realizator TVR
Marti, 11 Octombrie 2016, ora 14:15

   

Politica, vedere din interior
Sanda Visan
El este ministru si membru important intr-un partid aflat la conducerea treburilor tarii. Inca nu este insa capo di tutti capi, asa ca reclamatia pe care i-o face la partid nimeni alta decat sotia amantului sotiei sale i-ar dauna in jocul politic. Si, implicit, in alte jocuri lucrative.

Citeste toate textele scrise de Sanda Visan pentru Ziare.com

Nu, acestea nu sunt premisele unei noi stiri de la DNA, ci ale celei mai noi productii a Teatrului National I.L. Caragiale din Bucuresti, cu piesa Luminita, de la capatul tunelului.

Autorul ei, Radu F. Alexandru, a intitulat-o initial, cand a publicat-o in premiatul volum de Teatru 7, Romanica, recurgand ironic la un termen de jargon des uzitat in vorbirea cotidiana, pe tot mai multe paliere sociale. Adept al efectului comic obtinut printr-o exprimare esentializata, dramaturgul a rescris piesa, oferind regizorului Mircea Cornisteanu o versiune in care actul al 2-lea si-a gasit necesara concizie, bazata pe principiul less is more.

Rezultatul este o comedie alerta, despre moravurile si naravurile politice ale zilei de azi. Pe care, cu siguranta, autorul le cunoaste bine, fiindca presteaza el insusi, de un numar bun de ani, pe campia deciziilor politice si a avut prilejul sa cunoasca, direct de la sursa, pe toti acesti brontozauri care fac irespirabila atmosfera nu doar in spatiul politic, ci si in societatea romaneasca, fiindca de deciziile lor - politice, desigur - depind evolutiile comunitatii largite.

Ca si in La vita e bella, piesa ce poate fi vazuta pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti, Radu F. Alexandru gaseste ca un cvartet "familial" este ideal pentru un edificiu dramaturgic, ridicat pe una din intrebarile ce l-au framantat in ultimii 40 de ani (adica de cand a devenit scriitor): este adevarul mai mult decat un concept filosofic, poate el supravietui in imediatul realitatii (romanesti)?

Desigur ca autorul lasa publicului libertatea reflectiei, dreptul de a formula astfel de intrebari grave, dupa ce l-a distrat copios cu o constructie comica, in care situatiile hilare se succed intr-un tempo rapid, dar bine cumpanit, astfel incat fiecare scena sa permita caracterizarea personajelor, prin gradata destructurare a aparentelor respectabilitatii, pana la concluzia lipsei lor de scrupule si a imoralitatii.

Nu exista speranta de indreptare in aceasta lume, caci chiar si "justitiara" Luminita se dovedeste a fi alcatuita din aceeasi plamada imunda, abia asteptand sa fie atrasa in careul minciunii, cu scopul parvenirii sociale si al pastrarii aparentelor in fata celorlalti. Si tocmai ea va reprezenta, decide brontozaurul de partid, asteptata schimbare a clasei politice!

"Ii cunosc bine pe toti care se balacesc in burta casalotului in care traim", marturiseste autorul in caietul-program al spectacolului Luminita, de la capatul tunelului. "Pe cei de azi si pe cei de ieri: presedinti, prim-ministri, inalti demnitari - leadership-ul, cum i se spune acum. Au facut si continua sa faca tot ce este in puterile lor, ca lucrurile sa ramana asa cum sunt de cand e lumea."

Bun observator al realitatilor romanesti, dar si un spirit caustic, Radu F. Alexandru nu mai lasa, cu aceasta piesa, nicio speranta de iesire din tunelul pe care il strabatem de multi ani. Isi incheie apoteotic textul, printr-o expresie muzicala potrivita: cei patru danseaza cu entuziasm o sarba romaneasca, ce se transforma treptat in imnul UE, intr-un amestec cvasicacofonic, ce simbolizeaza intrarea noastra in marele concert european, cu tot cu insuficienta etica a clasei politice romanesti (si nu doar a ei).

Fiind un teatru ce urmareste in primul rand metabolismul ideii, comediile lui Radu F. Alexandru nu imbie la fantezii regizorale, ci la rigoarea unui demers care sa puna in evidenta traiectul filonului comic. Acesta este cazul noii productii a Teatrului National I.L. Caragiale din Bucuresti, care, prin aceasta satira montata intr-un an electoral, se dovedeste, inca o data, atent la realitatile lumii de azi.
Regizorul Mircea Cornisteanu a alcatuit o distributie in care a contat pe experienta vedetelor, dar si pe prospetimea interpretativa a debutantului.

Imediat ce Constantin Cotimanis intra in scena, in halat de matase, cu miscari hotarate de om care se stie puternic, este clara tipologia careia ii apartine personajul sau: parvenitul cinic, traind intr-o casa-simbol al bunastarii sale, cu obiecte de arta tinute in vitrine cu alarma (decor: Puiu Antemir), dispretuitor fata de tot ce nu respira avutie. Onctuos, manipulator, puternic si hotarat sa-si apere domeniul, indiferent de cat de mult gunoi ascunde acesta.


Foto: Florin Ghioca

Odata cu Monica Davidescu intra in scena senzualitatea, element constitutiv al conflictului cu aspect amoros. Dar spectatorul afla repede ca diafana sotie a potentatului este la fel de cinica, facand totul pentru pastrarea status quo-ului, care-i asigura bunastare, statut social si cati amanti doreste si poate plati, cu voie de la sot.


Foto: Florin Ghioca

Daca publicului ii era cunoscuta capacitatea interpretativa a primilor doi, regizorul sigur a surprins placut pe spectator, distribuind in rolul alunecoasei Luminita o debutanta, Alexandra Poiana, care se dovedeste a fi o impetuoasa prezenta scenica, plina de energie si de umor.

Pentru supirantul amant, profitor al generozitatii sotului, convertit si el in final la jocul cinic al cvartetului banilor, Dragos Stemate a ales o atitudine combativa, care lasa, insa, prea ades impresia gestului exacerbat, lipsit de investitie personala.

Nu stiu daca, in preajma alegerilor parlamentare din decembrie, spectatorii vor ajunge sau nu sa condamne in forul lor interior realitatile din piesa pusa in scena la Teatrului National din Bucuresti, dar sunt sigura ca Luminita, de la capatul tunelului nu-i va face pe politicienii-spectatori sa se simta bine in scaun. In schimb, electorilor vesnic pacaliti comedia le va aduce macar usurarea rasului... de necaz.

Luminita, de la capatul tunelului
de Radu F. Alexandru
Cu: Constantin Cotimanis, Monica Davidescu/Iuliana Moise, Dragos Stemate, Alexandra Poiana
Regia: Mircea Cornisteanu * Scenografia: Puiu Antemir * Ilustratie muzicala: Mircea Cornisteanu
Durata: 1 h 30 min


Sanda Visan este realizatoare TV. A studiat critica de teatru si film la I.A.T.C. Ion Luca Caragiale din Bucuresti si s-a specializat in mass media si comunicare, ca bursiera Fulbright, la Universitatea Temple, din Philadelphia, USA. Pe langa sutele de programe TV realizate, a contribuit cu articole in reviste de specialitate teatrala si cinematografica.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 2320 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
1 comentariu
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Cam puerile, antebelice, piesele astea de teatru ...

In lumea romaneasca de azi, la Romanica, viata bate filmul, politica romaneasca, conducerea tzarii e plina de agenti dubli si tripli, agenti MOSSAD, KGB si CIA care se bat pentru teritoriu, miliarde si sufletele romanilor, ceva ca-nainte de Apocalipsa!
Sa copiezi "O scrisoare pierduta" nu inseamna mai nimik in ziua de azi, Caragiale era un adevarat pictor al societatii romanesti contemporane lui!

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor