Caragiale, omagiat de Google, la 160 de ani de la nastere

Google prezinta luni, in toate limbile, (nu numai pe Google Romania) noul logo prin care omagiaza implinirea a 160 de ani de la nasterea marelui scriitor si dramaturg I.L. Caragiale.

Bustul lui Caragiale se suprapune peste cuvantul "Google", sugerand o caligrafie de penita, din chenarul careia iese un plic (aluzie la "O scrisoare pierduta".)

Ion Luca Caragiale s-a nascut la 30 ianuarie 1852, in satul Haimanale (care acum ii poarta numele), din judetul Dambovita, si a decedat pe 9 iunie 1912, la Berlin. Dramaturg, nuvelist, pamfletar, comentator politic, ziarist si director de teatru, a fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.

El ramane un reprezentat al umorului, dar si al satirei romanesti si unul dintre membrii marcanti ai "Junimii", faimoasa societate literara de la Iasi, pe care o paraseste in a doua jumatate a vietii sale.

Opera sa realizata in patru decenii inglobeaza, neoclasicismul, realismul si naturalismul deopotriva. Piesele sale de teatru sunt critici acerbe si pline de umor la adresa societatii romanesti de la sfarsitul secolului al 19-lea, iar proza sa de mai tarziu este marcata de genul fantastic si de fictiunea istorica.

Caragiale a oscilat intre curentul liberal si cel conservator. Cele mai multe satire ale sale au ca tinta republicanii liberali si national liberalii. A avut conflicte cu lideri ai national liberalilor precum Dimitire Sturdza si Bogdan Petriceicu Hasdeu si a fost toata viata adversarul poetului simbolist Alexandru Macedonski.

Rezultatul acestor conflicte a fost ca i s-a refuzat sistematic acreditarea sociala sau culturala in timpul vietii. In cele din urma se raliaza cu partidul conservator. Partidul se sprijinea pe marii latifundiari, pe burghezi si pe o parte a intelectualilor si avea ca politica economica incurajarea industriei usoare si a meseriilor, dar nu se opunea nici investitiilor in industria grea.

Rascoala taranilor de la 1907 a demonstrat insa ca era nevoie de reforme serioase pe scena sociala si politica a vremii. De aceea, in 1913 conservatorii accepta unele reforme, cum ar fi sufragiul (votul) universal promovat de liberali. Dar dupa unirea principatelor, conservatorii inceteaza sa mai joace un rol important in politica romaneasca.

Caragiale, dupa mai multe tentative esuate de a se muta fie la Sibiu, fie la Brasov sau Cluj, dezamagit de nedreptul proces de plagiat intentat de Caion, un scriitor obscur, si de lipsa de recunoastere din tara, decide in 1905 sa se mute definitiv cu familia la Berlin. De aici incepe sa ii critice, cu obiectivitate, dar foarte aspru, pe politicienii romani de toate culorile, chiar in ajunul Rascoalei din 1907. In cele din urma, devine mebru al partidului Conservator-Democrat.

Ion Luca a fost nepotul lui Luca si Iorgu Caragiale, figuri marcante ale teatrului romanesc de la mijlocul secolului al 19-lea. Caragiale a pastrat secretul originilor sale etnice cea mai mare parte a vietii. Dar radacinile sale straine au devenit motiv de speculatie pentru adversarii sai ,care se foloseau de aceste argumente in polemicile cu el. Dezgustat de aceste atacuri, Caragiale insusi a inceput sa faca aluzie la "originile sale obscure".

Criticul Tudor Vianu era de parere ca intreaga conceptie a lui Caragiale asupra vietii este balcanica si chiar orientala. Insusi Calinescu, in "Istoria Literaturii Romane", il include pe Caragiale in grupul scriitorilor balcanici din clasa mijocie (Anton Pann, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, Urmuz, Mateiu Caragiale si Ion Barbu).

Odata Caragiale a afirmat ca bunicul lui pe linie paterna a fost un bucatar grec. De cateva ori el a spus ca isi avea radacinile in insula greceasca Hydra. Criticii au fost de parere ca nuvela Kir Ianulea ar avea anumite referinte autobiografice.

Studii recente intreprinse de Centrul de Cercetari Dramaturgice din Atena si facute publice in 2002 prezinta alternativa ca un anume stramos al sau, Stefan Caragiali, provenea din Kefalonia. Pe de alta parte, s-a sustinut ca originile lui Caragiale ar putea fi albaneze sau aromane.

Dar Conu Iancu ramane nemuritorul dramaturg al romanilor, care mai are si acum la indemana masca de oxigen a satirei muscatoare la adresa politicienilor, atat de necesara unei societati democratice. Piesele sale se joaca in continuare cu casa inchisa pe scenele teatrului romanesc si se vor mai juca si in viitor. In contextul dramaturgiei romanesti, rolul sau a fost comparat cu cel al unor scriitori din literatura universala precum Honore de Balzac, Charles Dickens si Nikolai Gogol.

A fost si profesor la liceul particular Sfantu Gheorghe din Bucuresti, pana cand a fost numit pentru scurt timp director al teatrelor si implicit al Teatrului National. Se pare ca decizia a apartinut chiar reginei Elisabeta, care l-a rugat pe Maiorescu (devenit pe atunci ministru al Educatiei) sa isi reconsidere refuzul initial. Ca director pune la punct o strategie de functionare a teatrelor de stat, bazata pe punctualitate si rigoare. Dar curand demisioneaz,a pentru a se dedica in continuare scrisului.

Moare in 1912, la Berlin, in noaptea de 8 spre 9 iunie. Este inmormantat provizoriu intr-un cimitir protestant. In toamna aceluiasi an sicriul cu ramasitele sale este adus in tara si ingropat la cimitirul Bellu. Anul 2012 este declarat Anul Caragiale.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...