Printul slagarelor romanesti s-a nascut pe 2 octombrie 1939, acum 75 de ani, intr-o familie de invatatori din mediul rural. Tatal sau canta la vioara, fara sa fi studiat acest instrument undeva. Ca orice autodidact al instrumentului, canta muzica lautareasca, dar probabil ca avea talent, intrucat fara talent nu poti sa te atingi de instrumente.
Caii si fotbalul
Dan n-avea 12 ani impliniti, cand mama i-a murit, iar baiatul, impreuna cu sora sa mai mare, au ramas in grija bunicilor, la Medgidia. Aici au continuat scoala si tot aici Dan Spataru si-a manifestat prima sa pasiune: caii.
Se imprietenise cu aceste animale simpatice, care se lasau calarite si il plimbau prin plaiurile dobrogne, ofindu-i pilejul sa admire niste peisaje prafuite si arse de soare. Dar prietenia cu caii n-a durat mult, pentru ca un alt hobby i-a cuprins busc sufletul: fotbalul.
Jucator pasionat, a crezut ca asta ii va fi cariera in viata si s-a inscris la Facultatea de Educatie Fizica si Sport. Au continuat succesele, dar s-a imbolnavit brusc, boala l-a cam anchilozat si a inteles ca perspectivele in lumea sportului s-au incheiat.
Atunci s-a descoperit pe sine incercandu-si vocea intr-o doara la 23 de ani, cand student fiind s-a prezentat si el, printre altii, cu o melodie cantata pe scena de la "Casa Studentilor", din calea Plevnei.
Probabil ca n-avea inca prea multa incredere in propria voce, dar avea multa incredere in piesa pe care si-a ales-o, ca sa placa publicului: "O, sole mio!" de Eduardo di Capua.
De la "Mon Jardin", la "Fantasio"
Intuise perfect. Aceasta cantoneta entuziasmase de multe ori salile cand canta Pavarotti si, pastrand proportiile, chiar daca nu era tocmai potrivita genului vocal al lui Dan Spataru, a dat lovitura. S-a dovedit de succes.
A placut. Ba chiar, succesul intrecea asteptarile, iar specialistii l-au remarcat numaidcat. Asa a ajuns angajat intr-un restaurant de elita al capitalei, sala "Mon Jardin" din Calea Victoiei.
De fapt, a fost numai o tramabulina pentru ca Dan Spataru nu se complacea cu atmosfera din restaurant si a reusit a se intoarca la el, in Dobrogea, unde s-a angajat la teatrul "Fantasio" din Contanta.
Acolo a fost remarcat - marea sansa a succeselor sale - de compozitorul Temistocle Popa, care si-a dat seama imediat de valoarea artistului si si-a propus sa-i dedice o paleta intreaga de melodii, devenite toate slagare.
In scurt timp, melodiile compozitorului ajunsera sa-l identifice pe artist, constituind cartea lui de vizita nu numai in tara, ci si peste hotare.
S-a trezit, ca sa moara
Au urmat turneele, atat in tara cat si in strainatate. Dar se pare ca Dumnezu nu-i da toate darurile unui singur om. Pe Dan Spataru l-a daruit cu un simt muzical rar intalnit, dar nu si cu o sanatate pe masura.
Incepand cu anul 2000, sanatatea avea sa-i subrezeasca. A suportat doua operatii grele, iar dupa cea de-a doua nici medicii n-au stiut daca mai pot face ceva. Inima lui a incetat sa mai bata in dimineata de 8 septembrie 2004, imediat ce s-a trezit din somn.
Presa vemii consemna astfel gandurile fiicei ale, Dana: "Tatal meu a murit dimineata, la ora 7:00. A fost un stop cardiac. Din nenorocire, nici nu am avut cum sa vorbim cu el, pentru ca totul a fost foarte rapid. A murit aproape imediat dupa ce s-a trezit din somn".
La inmormantare au participat cel putin 10.000 de admiratori.
Si acum ascult cu placere cantecele interpretate de Dan ! Vezi tot