Dezastrul de la Pearl Habour: atac japonez, sau capcana americana?

In zorii zilei de 7 decembrie 1941, aviatia si flota japoneza s-au napustit cu toata forta asupra numeroaselor mjloace militare americane cantonate in portul Pearl Habour, situat in arhipelagul Hawaii.

Urgia

Lumea a ramas consternata: Japonia nu era in stare de razboi cu SUA si, inca de la inceput, apareau doua intrebari ciudate: cum de au putut americanii sa-si expuna elita flotei si aviatiei intr-o zona unde Japonia patrula, in conflict deschis cu China si cu alti vecini si cum a fost posibil ca japonezii sa pregateasca un atac de asemenea anvergura, fara ca serviciile de spionaj americane sa simta macar un semn?

Intreaga operatiune a constat in doua valuri de atac aerian, un al treilea fiind anulat in ultimul moment, se pare din lipsa de carburant. Bilantul celor doua valuri este insa halucinant. Au participat 353 avioane, lansate de pe 6 nave portavion.

Au fost scufundate 4 cuirasate americane, altele 4 grav avariate, 3 crucisatoare, 3 distrugatoare, un lansator de mine. Au pierit 2.402 militari americani, iar altii 1.282 au fost raniti.

Japonia a suferit pagube minore: 29 avioane doborate, 4 submarine de tonaj mic scufundate si numai 65 victime - morti si raniti. A doua zi, Statele Unite au atact Japonia, dupa ce Congresul n-a manifestat nicio opozitie fata de propunerea presedintelui.

La 11 decembrie 1941, Germania a considerat de datoria ei sa apere Japonia, cu care era aliata si a declarat razboi Statelor Unite, conflagratia generalizandu-se astfel la nivel global.

Scopul scuza mijloacele

Practic, intrarea SUA in razboi insemna insa o turnura neasteptata pentru Germania lui Hitler. Pana atunci, fortele lui inregistrasera succese atat pe plan diplomatic, cat si militar.

Putine tari reusisera sa-si pastreze neutralitatea, restul plecandu-si capul in fata sabiei naziste. Polonia fusese cucerita intr-o luna, Franta capitulase la 25 iunie 1940, Reichul pregatise planul Barbarossa menit sa macelarasca popularia URSS si singura putere care se mentinea neinfranta era Anglia.

Intrarea in razboi a Statelor Unite ar fi schimbat echilibrul de forte, iar daca nu s-a actionat mai devreme, este clar ca presedintele nu putea dispune fara un mandat clar din partea Congresului.

Congresul insa, in virtutea democratiei si a pacifismului care au caracterizat totdeauna politica americana, n-ar fi acceptat niciodata initierea unei agresiuni.

Aceasta logica simpla a determinat multi cercetatori postbelici sa gandeasca - fara sa dispuna de probe concrete - ca presedintele Roosvelt avea informatii precise cu privire la iminentul atac japonez de la Pearl Habour, dar n-a actionat.

El ar fi lasat japonezii sa-si faca jocul, pentru ca ulterior America sa intervina in forta, sa devina factorul hotarator care va salva Europa de la dezastru si, in cele din urma, va determina Japonia sa fie oprita de la planurile sale expansioniste.

Ziua X

Sunt argumente care dovedesc cert ca atacul a fost premeditat cu mult inainte. Astfel, conform istoricului Jacques de Launay, la conferinta imperiala din 2 iulie (cu peste 4 luni inaintea atacului), insusi imparatul Hirohito hotaraste pegatirea unui "razboi total impotiva Statelor Unite si a Marii Britanii".

In luna noiembrie, amiralul Yamamuto trimite amiralului Nagano urmatoarea telegrama, foarte precisa: "Veti ridica ancora la 6 noiembrie. Va veti prezenta la locul de intalnire in ziua fixata: 3 decembrie. Ziua X: 8 decembrie" (este probabil ca aceasta ultima data a fost devansata cu o zi).

Dar nu este nciun dubiu ca americanii cunosteau codurile secrete ale armatei japoneze. Deci este de neconceput sa nu fi cunoscut nici intentiile ei, nici data atacului (eventuala eroare de o zi a datei nu excludea pregatirea apararii).

Cand ai asemenea servicii secrete, care reusesc sa afle codurile unor armate ostile, este de neconceput ca ele sa nu puna mana si pe documentele transmise prin acele coduri.

Si totusi nu si-au luat nicio masura, de unde apare banuiala de premeditare. O simpla banuiala, intrucat nu avem probe din care sa rezulte ca ei ar fi fost in posesia acestor documente secrete japoneze si ca le-au ignorat.

Dar banuiala persista. Cercetatorii sunt inca si astazi impartiti in doua opinii, iar controversa continua, fiecare publicand cu insistenta propriile argumente.

Cert este ca, fara evenimentul de la Pearl Habour, SUA n-ar fi putut actiona in razboi si in aceste conditii nici nu ne putem imagina care ar fi fost sfarsitul, fara interventia masiva a Statelor Unite.

Reacție dură după apelul lui Tanasă privind curierii străini: „Mi se pare o mare prostie. Educația muncii la români e o mare problemă”

Deputatul AUR Mohammad Murad condamnă apelul colegului său de partid, deputatul Dan Tănasă, care a cerut românilor să refuze comenzile făcute dacă nu sunt livrate de un curier român....

Președintele Nicușor Dan își prezintă prioritățile pentru politica externă, în prima întâlnire oficială cu diplomații români

Președintele Nicușor Dan va avea săptămâna viitoare prima întâlnire oficială cu diplomații români, în cadrul Reuniunii Anuale a Diplomației Române. Șeful statului va susține un...