Dosarele istoriei: Accidente nucleare in Uniunea Sovietica

Declasificarea unor documente din arhivele guvernului poate prilejui o privire intr-un trecut plin de lucruri ascunse sau tinute secret, din motive care nu mai sunt relevante.

Cercetand istoria accidentelor nucleare din Uniunea Sovietica, nu poti sa nu fii uimit de gradul inferior in care se proiectau parametri de siguranta pentru personal. E asta o alta dovada a modului de gandire a conducerii comuniste?

Am incercat sa pun intr-o ordine cronologica unele datele culese de mine. Exista indicatii ca in Uniunea Sovietica, intre anii 1947 si 1956, au fost multe accidente cu mari pierderi de viata si evacuari masive ale populatiei din jurul localitatilor in care s-au intamplat, insa fiind la est de muntii Urali, in zone in care nici macar cetatenii sovietici nu se puteau deplasa, autoritatile comuniste au reusit sa tina aceste accidente in total secret.

Persoanele in cunostiinta de cauza sunt, probabil, moarte de mult, iar datele specifice n-au ajuns niciodata in vest.

Primul accident nuclear sovietic, care poate fi coroborat cu mai multe surse, a avut loc in noiembrie 1957, la uzinele Mayak, de langa Celiabinsk. Inainte de acea data, hartile sovietice militare aveau, in acel loc, trei orasele: Kashli, Kastom si Predgorno.

Toate hartile compilate dupa 1957 omit complet aceste orasele, ca inexistente. Adevarul este ca au fost "rase de pe fata pamantului" de o explozie nucleara la uzina Mayak, unde se rafina plutoniu. Deseurile radioactive se aruncau intr-o mina parasita, unde, dupa o anumita perioada de timp, sedimentandu-se la baza cavitatii, au atins masa critica. In principiu, a fost o explozie atomica subterana necontrolata, care a ucis peste 50.000 de persoane (evaluarile agentiilor de specialitate din SUA) distrugand complet, vreo 5 sau 6 localitati de diverse marimi.

Urmatoarele accidente nucleare s-au tinut in lant, lovind greu flota de submarine cu propulsie nucleara a Uniunii Sovietice:

13 octombrie 1960, submarinul K-8, pierde controlul racirii "miezului" reactorului, incinerand vreo sase membrii ai echipajului.

4 iulie 1960, submarinul K-19 pierde abilitatea de a mai controla reactorul nuclear, ridicand temperatura, in interiorul vasului, la peste 600 de grade. Jumate din echipaj a supravietuit, pentru a suferi o moarte lenta.

24 mai 1968, submarinul K-27 sufera defectiuni la sitemul de control si monitorizare a radiatiei la bord, fara sa-si dea seama ca radiatia gamma a ajuns la peste 50 de ori nivelul maxim permis. Echipajul a inceput sa moara in drumul spre port..

27 august 1968, submarinul K-140 sufera o crestere necontrolabila a puterii produse de reactorul nuclear, capitanul ordonand folosirea acestui exces de energie in sistemul de propulsie. Submarinul a fost nevoit sa iasa la suprafata intr-o croaziera de aproape 120 km pe ora, suferind avarii si defecte structurale.

7 noiembrie 1977, submarinul K-171, plasat la vreo 300 de km est de varful Peninsulei Kamciatka, a lansat, accidental, 6 rachete nucleare. Au fost recuperate, dupa 12 luni, cu ajutorul SUA.

24 ianuarie 1978, satelitul artificial Cosmos 954, inzestrat cu un reactor nuclear, la 3 minute de la lansarea din Kazahstan, nu reuseste sa se separe de racheta purtatoare si se prabuseste in Canada centrala, imprastiind o multime de ramasite radioactive, pentru care Uniunea Sovietica a platit despagubiri cetatenilor canadieni afectati.

3 martie 1986, submarinul K-219 sufera o explozie la bord, pierzand 9 rachete cu incarcaturi atomice. SUA au asistat flota sovietica in gasirea si ecuperarea acestora.

26 aprilie 1986, centrala electrica nucleara de la Cernobil intra intr-un ciclu ireversibil de crestere a temperaturii, in unul dintre reactori, dupa care o explozie datorata presiunii aburilor avariaza o mare parte din complexul ei. Desenul original nu prevazuse un "rezervor de retinere" a surplusului de aburi, presiune, temperatura si pierderi radioactive, asa ca totul s-a descarcat in atmosfera, afectand aproape intreaga Uniune Sovietica la vest de Urali si o buna parte din Europa. Oraselele din jurul centralei au trebuit evacuate, ramanand actualmente abandonate.

12 august 1986, reactorul nuclear de la Ignalina, din Lituania, un model identic cu cel de la Cernobal, a fost oprit, pentru inspectii, care se pare ca nu au dus nicaieri, si in anul 2004, la recomandarile Comisiei Nucleare din Uniunea Europeana a fost inchis definitiv.

Trebuie retinut faptul ca Uniunea Sovietica nu a fost singura tara cu accidente nucleare. SUA, Franta, Anglia, China, Israelul, Iraqul, Africa de Sud, Pakistanul si India au avut partea lor de dureri de cap nucleare.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...