Peste drum de ctitoria Banului, mai jos de Policlinica Stomatologica, vreme de vreo 40 de ani, pana in anul 1903, unde-i acum fostul cinematograf Tineretului, existase faimoasa Gradina a Primariei, infiintata pe vremea primarului Dimitrie Gusti (1865).
Din indemnul sau, fostul cimitir parasit al bisericii Banu, transformat in maidan napadit de gunoaiele carelor si carutelor din vechea piata Sf. Spiridon, se planta cu arbori si flori.
Primavara locul era de nerecunoscut, iar vazduhul inmiresmat de straturile cu flori, pe seama carora rautaciosii scosesera vorba ca le parfumeaza noaptea un om al primarului, numai ca gradina sa fie fara seaman.
Largita prin cumpararea locului hanului lui Gheorghe Coroi, din Ulita de Sus si inzestrata cu banci, un chiosc pentru fanfara Garzii Civice si cu o berarie, noua gradina devenise un loc atragator. Seara, cantand si fanfara militara, pustiul bantuia prin Piata Sfantului Spiridon.
Iesenii cu mic cu mare, dadeau buzna la Gradina, se instalau pe banci, tastuiau hoardele de tanci, si rezemati de speteze, ascultau cantecele pe care capel-maistrul le infatisa cu explicatii despre game, chei, semne si alte "istorii" muzicale.
Agora pentru dezbateri publice si salon de expozitii ale pictorilor, fotografilor, sculptorilor, giuvaergiilor, tesatorilor si altor "nascocitori", dimineata vuia de aprige discutii, incinse pe seama "operelor" insirate pe banci, prin copaci sau prin zaplazuri; dupa-amiaza rasuna de tromboanele fanfarelor care cantau un vals, un cadril si o uvertura, iar noaptea clocotea de rasetele targovetilor inghesuiti in fata scenei comediantilor.
Cocheta, cu rondouri de flori si alei de castani, cand mai ingrijita, cand mai parasita, dupa priceperea primarilor, Gradina se afla de mai multa vreme in ochii negustorilor si locantierilor ce se inghesuiau spre noua zona centrala a targului, parasind pe aceea din jurul Palatului domnesc, alcatuita odinioara din Ulita Mare, Podul Vechi (C.Negri), Sfanta Vineri (Anastasie Panu), Ulita de Jos si Gr. Ghica.
Inceputul avea sa-l faca, in vara anului 1905, patronul fabricii Bragadiru, ridicand la strada un fastuos local cofetarie - berarie (Coloseul Bragadiru), ca sucursala a fabricii sale.
Deschis la 9 iulie 1906, dupa inaugurarea din ziua precedenta cu "aghiazma si gustare copioasa", pentru vreo 100 de invitati, plus orchestra celui mai mare muzicant al vremii, Ghita Borteanu, localul de la numarul 33-35 ascundea in spate si o gradina de vara, inzestrata cu scena zidita si cabine. La intrare se inalta elegant portalul ornamentat.
Cladirea nu avea asemanare in oras, ramanand multa vreme o emblema a strazii Lapusneanu.