Putini romani stiu ca placa memoriala cu nume ilustre ale culturii europene, amplasata pentru memoria posteritatii pe fatada bibliotecii Sainte-Genevieve din Paris, cuprinde, alaturi de Leibnitz, Jean Racine, Bussuet, Fenelon, Hamilton si altii cativa, numele unui roman: Demetrius Cantemir.
Am transcris numele exact asa cum este ortografiat pe placa respectiva, dar cine citeste aceste randuri stie ca este vorba despre Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei si mare carturar al vremii.
Fratele l-a tras pe sfoara
Cunoscator a nu mai putin de unsprezece limbi, autor al unor lucrari de referinta cu care a imbogatit nu numai cultura Moldovei, ci si a Europei, Cantemir s-a impus ca personalitate de prestigiu a timpului, relatiile sale pornind de pe vremea cand fusese capuchehaia (ambasador) in capitala otomana.
Provenit dintr-o familie boiereasca, Dimitrie Cantemir s-a nascut in 1673, langa Falciu, pe mosia parintilor sai. La varsta de 15 ani, a fost trimis la Constantinopol, ca zalog din partea tatalui pe langa Inalta Poarta. I-a prins bine: aici s-a dedicat studiului, invatand si limbile straine, care i-au servit pentru documentare.
La moartea parintelui sau, boierimea l-a ales domn, dar alegerea n-a fost ratificata de Poarta, fiind numit in loc fratele sau, Antioh.
Probabil ca acesta a avut mijloace mai substatiale sa le plateasca turcilor acest serviciu, intrucat intrase in posesia intregii averi a tatalui lor, lasandu-l pe Dimitrie sarac.
Cele trei mestesuguri
Carturarul frate nu s-a considerat insa frustat si a acceptat sa-l reprezinte pe domnitorul Antioh in calitate de capuchehaie la Constantinopol, pana in anul 1710, cand turcii s-au razgandit, i-au acordat increderea si, odata cu ea, domnia Moldovei.
Din punctul lor de vedere, insa, turcii au gresit. Noul domnitor s-a simtit atras de o alta personalitate cultivata a timpului: tarul Petru I al Rusiei.
Un tratat secret, incheiat cu acesta la Lutsk, prevedea eliberarea Moldovei de sub suzeranitatea otomana prin razboi si acordarea unei cvasi-independente, cu domnie ereditara, dar sub protectorat rusesc.
Dupa nici un an, s-a declansat razboiul, ocazie cu care tarul a venit personal la Iasi, in vederea coordonarii operatiunilor. A vizitat monumentele capitalei moldovenesti, ramanand impresionat de arhitectura manastirii Golia.
O inscriptie de pe biserica manastirii aminteste observatia imparatului ca acolo se impletesc trei mestesuguri: grecesc, lesesc si francesc. Am spune astazi ca Petru I a stiut sa regaseasca trei stiluri arhitecturale in constructia bisericii: cel bizantin, cel gotic si cel al renasterii.
A prevazut decaderea imperiului otoman
Din pacate, confruntarea militara nu le-a fost favorabila. La Stanilesti, langa Falciu, ostile moldo-rusesti au fost infrante, iar tarul a fugit in Rusia, luandu-l cu sine si pe domnul Moldovei, pe care nu l-ar fi asteptat zile bune, daca-l prindeau turcii.
Legenda spune ca insusi Petru I ar fi fost facut prizonier si rascumparat de tarina in aur, la greutate echivalenta cu greutatea tarului. Istoria nu confirma aceasta traditie, dar pitorescul ei este un motiv sa nu-l trecem cu vederea.
Petru I l-a incarcat cu titluri si averi, iar Cantemir si-a petrecut restul vietii in calitate de consilier, scriind si calatorind. De pe urma lui, ne-a ramas o prima monografie a Moldovei scrisa in limba latina: "Descriptio Moldaviae", o istorie a romanilor intitulata "Hronicul vechimii moldo-vlahilor" si numeroase lucrari elaborate atat inante de exil, cat si dupa.
Este apreciata pe plan european o istorie a Imperiului Otoman, care a circulat in toata Europa la timpul sau, tradusa in franceza si engleza. Studiind istoria imperiului, Cantemir a fost primul cercetator care prevedea decaderea acestuia in viitor.
A murit in 1723, probabil din cauza unei boli contagioase contractate in timpul campaniei lui Petru I in zona Marii Caspice, si a fost inmormantat in rit ortodox, la biserica din Dimitrovka (Rusia). Avea 50 de ani.
Osemintele lui au fost readuse in tara in 1935 si depuse la Biserica Trei Ierarhi din Iasi, unde se afla si astazi.
Va invitam sa va alaturati demersului nostru, contribuind cu materiale-documentar, cu interviuri si reportaje sau chiar cu propriile marturii.
Cunoasteti un roman care traieste in tara sau in strainatate cu care ne putem mandri? Spuneti-ne povestea lui si o vom publica.
Va fascineaza un personaj sau o intamplare care au marcat istoria Romaniei? Trimiteti-ne un documentar pe aceasta tema pe care il vom publica.
Ne puteti scrie pe adresa: mandrucasuntroman@ziare.com
Multumim si va asteptam alaturi de noi!