Marturiile ultimilor eroi: Macelul de la Oarba de Mures (I) Interviu

Vineri, 20 Septembrie 2013, ora 16:39
13386 citiri
Marturiile ultimilor eroi: Macelul de la Oarba de Mures (I) Interviu

Oarba de Mures, judetul Mures, este locul in care peste 11.000 de romani au pierit, intr-una din cele mai sangeroase lupte ale celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in toamna lui 1944.

Dupa jumatate de secol, batalia inca evoca puternice emotii supravietuitorilor, printre ei fiind si generalul (r) Alexandru Tudora, presedinte al filialei Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi "Maresal Prezan" a Sectorului 2.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, generalul (r) Alexandru Tudora trece in revista cele mai importante momente pe care le-a trait in timpul razboiului, indeosebi in timpul Bataliei de la Oarba de Mures.

Daca puteti, as vrea mai intai sa ne spuneti cateva cuvinte despre primele experiente traite pe front.

Pai, eu eram in stagiul de militar incepand cu 20 mai 1944, la Regimentul 3 Dorobanti Olt, Divizia 11 Infanterie. Evenimentul din 23 august m-a gasit impreuna cu regimentul la Slatina, resedinta acestui judet. Ne-am imbarcat in tren si am debarcat la Medias. Acolo am primit misiunea sa intram in lupta, in orasul Tarnaveni.

Aici am avut prima misiune de lupta, in calitate de agent de legatura in statul major al regimentului, seful de stat major fiind Costachescu Alexandru, seful meu direct, ofiter foarte capabil, foarte curajos si apropiat de ostasi.

Ce se intamplase? Regimentul si regimentele diviziei, 3 Olt, 2 Valcea si 19 Caracal erau formate numai din recruti. Partea operativa era pe front, la Iasi, in batalia pentru Iasi. Aici (la Tarnaveni - n.red.) erau recrutii incorporati la 20 mai 1944, cu instruire foarte sumara, de trei luni de zile.

Nemtii, care erau dotati cu armament foarte modern, inclusiv tancuri, au ocupat orasul, iar regimentul meu a incercat sa ocupe orasul prin lupta, insa nemtii ne-au respins. Noi eram la periferie, de unde mai aveam un kilometru, un kilometru si jumatate sa intram in oras.

Doua chestiuni: nemtii erau mai bine instruiti si aveau armament modern. Noi aveam o pusca ZB. In plus, aveam o pregatire sumara si pe front cel mai mare dusman nu este viscolul, nu sunt intemperiile, ci teama, panica. Cand soldatii sumar instruiti au vazut tancurile ca vin urmate de infanteristii nemti, au rupt frontul si s-au retras pe pozitia de pe care plecase pentru lupta.

Nemtii nu au mai inaintat, s-au oprit, au vazut care-i treaba. In aceste conditii m-am dus eu cu ordinul. Sa va explic. In conditii cu totul speciale nu se da ordin prin telefon, ci verbal, de agentii de legatura.

Trebuia sa ma duc la capitanul Malaescu, comandant de companie, un ofiter foarte curajos, el a fost si in campania din Est. El cu compania lui s-a retras doar vreo 500 de metri si s-a oprit.

In calitate de agent de legatura, de ce fel de sarcini trebuia sa va achitati, in mod normal?

Eu, ca agent de legatura, mergeam unde se instala batalionul si se tragea firul de telefon de la regiment la batalion. Erau trei agenti de legatura, eu aveam Batalionul 2 (Batalionul 2 Oltu - n.red.) si faceam prin rotatie si trebuia sa transmit ordinele care nu se dau prin telefon si mergeam cum se instala batalionul.

Spre exemplu, trebuia sa duc un ordin, de multe ori noaptea. Ne faceam noi niste semne, mai ciopleam in cate un copac, dar noaptea nu aveai un felinar si mergeam cu firul de telefon, il tineam in mana si mergeam, dar la un moment dat firul se gasea ancorat mai sus si nu mai ajungeai cu mana si trebuia sa ma duc dincolo si dincolo nu mai gaseam, dar eu trebuia sa ajung, aveam ordine.

Dupa cum spuneam, eu aveam ordinul sa ma duc la Malaescu sa ramana acolo in dispozitiv, pentru ca se reorganizeaza din nou linia de lupta.

Nici nu incapea vorba de 'nu ma duc ca mi-e frica', eu trebuie sa-l gasesc pe ofiter. Malaescu avea un cal si calul asta era alb si mergand eu prin miristea aceea, mai taras, mai in picioare, ma uitam tot timpul, ca aveam in dotare binoclu, busola si ma tot uitam cu binoclul asta in stanga si-n dreapta, ca era ziua.

Domnule si tot uitandu-ma eu asa, am vazut calul si atuncea m-am dus la capitanul Malaescu, nici nu-l cunoasteam, i-am raportat: "Ordin din partea colonelului Alecu Nicolae", care era comandantul regimentului sa ramana pe pozitie, pentru ca linia de luptatori se organizeaza din nou.

Cand m-am intors la regiment, n-am mai tinut cont de ce stiam despre razboi - cum sa te comporti - si in loc sa merg pe langa sant, pe langa lanul de porumb, am venit pe sosea. Mergeam pe sosea, ordinul era executat si in timpul asta apare un avion german, Stuka. Eu am auzit sunetul si l-am vazut deasupra mea. M-am aruncat jos.

De obicei, noi, agentii de legatura suntem vizati de inamic - cand esti unul singur stie despre ce e vorba si asta e regula generala. Si am zis gata, el insa urmarea altceva. La vreo trei sute de metri de mine in fata era o subunitate de artilerie antiaeriana si el asta vroia sa distruga, aceasta unitate si asa s-a si intamplat. Va spun, s-a dus, i-a facut zob cu mitraliera de bord, eu m-am ridicat si m-am dus in lanul de porumb.

Avionul a trecut, si-a indeplinit misiunea, eu m-am dus si am trecut pe langa aceasta unitate... erau facuti zob. Era o sectie cu niste tunuri care sprijineau infanteristii si avionul era mai mult pentru misiuni razante, pentru tancuri, pentru infanterie.

N-a mai ramas nimic, era pulbere... nici nu vreau sa descriu ce era. Picioare rupte, morti, strigate. Am venit, am raportat, mi-am indeplinit misiunea, primul meu ordin. Neamtul, daca vroia ca sa ma curete, era o chestie foarte simpla. Nici nu intrasem bine in lupta, aviatorul neamt ma putea omori.

Cum a fost eliberat orasul din mainile trupelor germane?

Pana la urma am cucerit orasul Tarnaveni suplimentand regimentul nostru cu Regimentul 2 Dorobanti si i-am alungat pe nemti.

Orasul a fost primul obiectiv al regimentului nostru si ne-am vazut de treaba mai departe, n-au mai fost evenimente deosebite pana la Oarba de Mures, care nu este o localitate asa impunatoare, desi se vorbeste foarte mult de ea, erau vreo circa 15 case, un satuc, cu 15 case.

Insa, regiunea in care era amplasata aceasta localitate a devenit teatru de lupta, acolo erau cateva cote, daca retin bine, cotele 495, 463, 421. Divizia 8 Cavalerie SS ocupa aceste cote organizate din punct de vedere genistic. Dealul Sangiorgiu, Dealul Sangelui i-am spus noi, pe care se gaseau cotele mentionate.

Cand am ajuns la malul raului Mures ploua cu galeata. Ca latime, nu e mare chestie, ca sa zic asa 50-60 de metri, pana in 100 de metri, asta era tot raul.

Divizia noastra, Divizia 11, Divizia 9 Infanterie Marasesti (n.r. cu regimentele - n.red) 36, 34 si 40 Calugareni erau diviziile care au primit zona de operatiuni si trebuia sa trecem Muresul.

N-am avut pontonieri sa intinda podul, am trecut pe portite, din scanduri legate intre ele, asa s-a trecut. Pana la urma s-a gasit o unitate de pontonieri care se afla in misiune si au venit cu niste barci.

In malul celalalt al raului incepea plaja si apoi camp deschis pana la cote. Erau cam 300 de metri, poate nici atata si noi trebuia, mai intai luptatorii acestei divizii si apoi au fost cei ai Diviziei 8 Cavalerie si in final si Regimentul 115, fostul regiment al maresalului, sa depasim plaja si sa ocupam cotele astea, numai ca pozitia nemtilor era organizata pe cotele astea. Domnule, si cu prastia te omora, va imaginati ce nebunie era?

Sa va spun care a fost greseala. In documentele Academiei Militare si in scolile militare e tratata problema aceasta, care nu s-a respectat, si anume atac pe flancuri.

Domnule, noi am trecut raul pe la Ogra. In primul atac a intrat regimentul cu doua batalioane in dispozitiv si au trecut in timpul noptii Muresul, iar dimineata au trecut la atac.

Nemtii ne-au lasat sa ne apropiem de cote si cu armamentul din dotare au facut prapad. Eu trecusem mai inainte Muresul cu sublocotenent Popescu Horia si sergent major Zafiu Stan primii noaptea.

Dincolo ne-am ascuns in desisul de salcii, ne-am uitat sa vedem pozitiile inamice, era si ceata, n-am vazut nimic, ei au ramas acolo, eu m-am intors inapoi, am raportat si a inceput trecerea pe portite.

Dimineata tot regimentul era intrat in dispozitiv dupa ce au venit pontonierii cu niste barci. Sa va spun ca la Ogra, noi eram in dreapta si in stanga, Divizia 9 Infanterie si incepuse lupta. Nemtii ne-au lasat sa trecem, n-au fost lupte la Mures, ci dincolo, pe plaja.

Nemtii ne-au lasat pana ne-am apropiat noi si a inceput tocatura. Bombardamente de artilerie cu brandturile si cu armamentul de infanterie.

In timpul primei lupte, dintr-o companie de patruzeci, un sfert din ei s-au dus. In batalia de la Mures, Regimentul 3 Olt a pierdut 16 ofiteri, 8 subofiteri si patru sute trupa raniti, morti.

Foto: amfostacolo.ro

Nu rata continuarea acestui interviu, sambata si duminica, pentru a afla mai multe despre masacrul de la Oarba de Mures, de la unul dintre ultimii eroi romani supravietuitori.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste si:
Copiii care au ieșit în centrul Oradei să protesteze contra AUR: "Nu-mi pare normal ca în zilele noastre părinții să se teamă că voi lua bătaie pentru că spun ce cred"
Copiii care au ieșit în centrul Oradei să protesteze contra AUR: "Nu-mi pare normal ca în zilele noastre părinții să se teamă că voi lua bătaie pentru că spun ce cred"
Evenimentul organizat, duminică după amiaza, 16 ianuarie, la Oradea, unde a preşedintele AUR, George Simion, şi mai mulţi membri ai echipei lui, au mers să strângă semnături împotriva...
Dominic Fritz, scrisoare deschisă către premierul Ciucă: ”Urgentați găsirea unor soluţii în problema sistemului de termoficare centralizat”
Dominic Fritz, scrisoare deschisă către premierul Ciucă: ”Urgentați găsirea unor soluţii în problema sistemului de termoficare centralizat”
Primarul municipiului Timişoara, Dominic Fritz (USR), a transmis o scrisoare deschisă premierului Nicolae Ciucă şi parlamentarilor de Timiş, în care face apel la găsirea unor soluţii pentru...