Marturiile ultimilor eroi: Un supravietuitor al infernului de la Oarba de Mures (II) Interviu

Sambata, 21 Septembrie 2013, ora 16:00
27080 citiri
Marturiile ultimilor eroi: Un supravietuitor al infernului de la Oarba de Mures (II) Interviu

Oarba de Mures, judetul Mures, este locul in care peste 11.000 de romani au pierit, intr-una din cele mai sangeroase lupte ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, in toamna lui 1944.

Dupa jumatate de secol, batalia inca starneste puternice emotii supravietuitorilor, printre ei fiind si generalul (r) Alexandru Tudora, presedinte al filialei Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi "Maresal Prezan" a Sectorului 2.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, generalul (r) Alexandru Tudora trece in revista cele mai importante momente pe care le-a trait in timpul razboiului, indeosebi in timpul Bataliei de la Oarba de Mures.

Marturiile ultimilor eroi: Macelul de la Oarba de Mures (I) Interviu

O intrebare ramane. De ce nu s-a atacat pe flancuri, incat sa se invaluiasca pozitiile intarite ale nemtilor de pe cote?

Din punct de vedere teoretic, s-a invatat la scoala militara, ca acolo trebuia luptat pe flancuri. Ce s-a intamplat? Comandantul Diviziei 11 Infanterie, Edgar Radulescu, a raportat ca e o incalcare a regulamentelor militare si a ajuns pana la corpul de armata acest raport. Comandantul armatei sovietice nu a aprobat acest raport. Motivele imi scapa.

Greseala nu a fost a ofiterilor romani, a diviziei sau a corpurilor noastre. Noi am incercat sa mergem, dar cand am vazut ca nu se poate, atunci s-a ingropat la pamant fiecare ostas, am renuntat la inaintare.

In paranteza spun ca la ocuparea unor orase mari sau obiective, noi eram bagati primii sau pe directia principala de atac, in timp ce ei erau pe flancuri. Cand se hotara soarta unor batalii se trimiteau harti catre statele majore unde erau ei si spuneau ca: "Voi pe acolo!".

Harta era apoi transmisa pana la companie. Deci hotararea pentru ocuparea unui obiectiv, cine ataca si unde ataca o stabileau ei. Dupa aceea victoria era a noastra, dar si a lor.

Sau unde erau obiective foarte greu de ocupat, ei se faceau ca ploua. E adevarat ca, daca eram doar noi, armata romana, in lupta cu nemtii si maghiarii, era greu sa castigam razboiul, razboiul l-am castigat cu armata sovietica.

Noi cand plecam la atac, era o pregatire de artilerie de cinci minute, cu treizeci de bombe. Ei cand puneau in bataie Katiusele, aveai senzatia ca se rupeau bucati din cer.

Cand noi atacam, faceam salt inainte si culcat. Ei nu! Ei plecau cu o suta de tancuri si cu toti infanteristii si care cadeau cadeau, ca asa au si castigat ei Batalia de la Stalingrad si razboiul din Est.

Unitatile romanesti erau pregatite, dar nu aveam in dotare tehnica corespunzatoare. Cand au inceput gerurile in Tatra, s-au blocat inchizatorile la arme. Ostasii erau fara manusi si le inghetau mainile. Ce sa mai, eram prapaditi. Echipamentul era vai de mama noastra, mai mult de vara decat de iarna, niste bocanci si sa ai un metru de zapada si sa lupti.

Revenind la batalia pentru Oarba de Mures, ce unitati au participat la luptele date pentru cote?

Deci, Batalia de la Oarba de Mures a insemnat trei divizii si Regimentul 115, care era fostul regiment maresal Antonescu, cu ostasi de 1,80, 1,90 (inaltime - n.red.). Domnule, cand i-au bagat p-astia, in lupta nemtii i-au facut zob. Niste tipi inalti, cum e acum Regimentul 30 Garda. Pana la urma i-am preluat noi, Regimentul 3 Dorobanti.

Si momente care v-au marcat din timpul bataliei? Ne puteti spune cate ceva despre faptele de arme ale ostasilor de rand?

In timpul bataliei, sublocotenentul Nicola Ion, comandant de companie, un om foarte viteaz, a reusit sa intre cu compania in transeele nemtilor. Unitatile din stanga si dreapta lui au ramas mai in urma, iar el cu compania a intrat in transeele nemtilor la baioneta.

Vreau sa spun ca foarte multe companii de la noi intrau in lupta la baioneta. Ostasul roman era provenit numai de la tara, el cu arma nu prea se juca, el o apuca si dadea cu ea, ca si cu ciomagul.

Pe terasele astea, pe coastele astea, erau vii, iar viile astea au pari d-astia care se pun in pamant, sa sprijine via, iar ostasii au luat parii, si-au pus armele in banduliera si s-au napustit in transee peste nemti.

Domnule, eu trebuia sa ma duc la Nicola sa-i spun sa ramana acolo, pentru ca si celelalte companii pornesc la atac. M-am dus la el si i-am dat ordinul sa ramana pe pozitie si mi-a spus ca nemtii tot vin peste ei si intr-adevar cat stam de vorba cu el nemtii au atacat compania.

Cu ei am trait acest moment, cand compania, cand ostasii din compania asta in frunte cu acest viteaz ofiter s-au batut cu pari si la baioneta cu nemtii si i-au respins.

Nemtii au pus apoi in bataie o subunitate de brandturi (mortiere - n.red.). Ne-am adapostit si ofiterul a fost lovit de o schija de brandt si a murit acolo. Eu am participat la aceasta lupta corp la corp si am vazut vitejia ostasului roman, curajos, rezistent la foame si la frig, dar s-a pierdut un ofiter viteaz.

Cum se poate compara Batalia pentru Oarba de Mures cu alte batalii purtate de armata romana, spre exemplu cea de la Budapesta?

Batalia de la Oarba de Mures a fost, dupa specialisti, cea mai mare batalie a Campaniei din Vest, care a durat de la 23 august 1944 pana in mai 1945.

La Budapesta s-a batut Divizia 8 Cavalerie, mai mult in lupte de strada, pentru ocuparea hipodromului, a postei, a garii. S-au dat lupte de gherila si lupte corp la corp, de aceea au fost si pierderi mari, insa la Budapesta nu s-a pierdut, cat au luptat ei acolo o luna de zile, nu s-a pierdut cat s-a pierdut la Mures.

In cimitirul de la Oarba de Mures sunt peste 15.000 de oameni inmormantati. Groapa individuala si groapa comuna. E un cimitir acolo si un monument. Datorita sarcinilor mele militare am putut sa vad toata Batalia de la Oarba de Mures, in toata incrancenarea ei nenorocita. Si era o vreme... numai ploi erau.

Cu siguranta ati trait si ati vazut unele lucruri care si acum va provoaca emotii, lucruri care cu greu ni le putem imagina...

Multe momente m-au marcat. Se dadeau lupte de exemplu, se ajungea corp la corp, se retragea si unul, se retragea si altul si ramanea fasia de pamant a nimanui, ramanea spatiul asta intre romani si nemti si unguri.

Erau raniti multi si prea putini brancardieri, care nu puteau ajunge la toti. Puteai auzi strigatele lor, vaietele celor care ramaneau intre liniile astea, iar majoritatea dintre ei nu striga tata sau sotie, striga mama.

Domnule, stai noaptea si cand auzi vaietele astea, domnule, esti terminat. Nu poti sa mananci, nu mai poti sa inghiti mancare pur si simplu. Am trait drama asta extraordinara. Au fost momente cand prindeam ordin si treceam printre ei, vedeam mortii, dar ii vedeam si pe cei raniti si nu puteam sa-i ajut. Erau doua, trei targi si cand trebuia sa ia unul mai cadeau intr-o actiune de atac cincizeci sau saizeci de oameni in lupta.

Drama de la Oarba de Mures m-a marcat. De cate ori trec pe acolo ma opresc o zi. Pe foarte multi din cei inmormantati ii si cunosc.

Insa, pentru dumneavoastra, razboiul nu s-a oprit la Oarba de Mures. Ce alte lupte au mai urmat?

Pe urma am avut lupte pentru Satu Mare, intai la Gerausa, unde am pierdut intreg Batalionul 1 al lui Craciunescu. Ei au intrat prea in fata, stanga si dreapta au ramas in urma, nemtii au venit si i-au incercuit, iar batalionul a cazut.

Mai e de spus un lucru. Un comandant de companie, Iosif Ion, invatator de meserie, a cazut prizonier cu compania lui odata cu batalionul acesta.

Dupa un mars indelung, intr-o noapte in care ploua cu galeata, i-a bagat in curtea unei biserici, paziti de sentinele germane, dar el cu doi subofiteri si patru ostasi s-au pus de acord sa fuga.

Au dat la o parte patru sipci din gard si au iesit in camp. S-au dus in camp si erau siri de paie, se recoltase graul. Intuitia, faptul ca era invatator intr-un sat, stia ce inseamna un sir de paie, nu s-a ingropat in capul sirului, ci mai la mijloc.

De ce? Pentru ca dimineata au venit nemti si unguri ca sa ia paie si daca se ingropa la capat ii gasea. Ei au putut apoi veni la regiment. Si eram, parca vad cum a venit (n.r. comandantul lor) cu toti, dupa patru zile de prizonieri la nemti, a venit si s-a prezentat. De doua ori a fost decorat cu ordinul Mihai Viteazul, cel mai mare ordin ce se da, de o vitejie iesita din comun.

Cand l-a vazut, colonelul Alecu a inceput sa planga, cazuse un batalion intreg si l-a vazut pe el ca vine: "Iosife? Ce ai facut?" La care el a raportat si e intrebat daca are vreo dorinta: "Domnule colonel, dorinta mea e sa lupt in continuare!"

Foto: amfostacolo.ro

Nu rata continuarea acestui interviu de exceptie, duminica, pentru a afla mai multe despre masacrul de la Oarba de Mures, de la unul dintre ultimii eroi romani supravietuitori.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Citeste si:
Valul cinci al pandemiei va lovi România în ianuarie. Avertismentul lui Alexandru Rafila
Valul cinci al pandemiei va lovi România în ianuarie. Avertismentul lui Alexandru Rafila
Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a declarat vineri, 26 noiembrie, că țara noastră va fi afectată de valul cinci al pandemiei de coronavirus după jumătatea lunii ianuarie. Atunci se...
Coadă la demisii la PNL Sector 3. Zeci de membri au anunțat că se vor înscrie în partidul lui Orban. „Am văzut o decădere morală absolută în PNL”
Coadă la demisii la PNL Sector 3. Zeci de membri au anunțat că se vor înscrie în partidul lui Orban. „Am văzut o decădere morală absolută în PNL”
Membrii Tineretului Național Liberal Sector 3 au anunțat vineri, 26 noiembrie, că au demisionat din partid, nemulțumiți de deciziile actualei conduceri. Aceștia au transmis că îl vor urma...