Nefericitul destin al celui care-a compus Marsilieza (Video)

Vineri, 25 Aprilie 2014, ora 23:41
11884 citiri
Nefericitul destin al celui care-a compus Marsilieza (Video)

In noaptea de 25 spre 26 aprilie 1792, acum 222 de ani, ofiterul Rouget de Lisle, care in timpul liber facea si pe poetul sau pe compozitorul, se pare ca era usor cherchelit. In aceasta ipostaza, si-a adus aminte ca primarul orasului, domnul Dietrich, ii ceruse sa compuna un cantec soldatesc, pentru a fi dedicat maresalului Luckner, un sustinator al revolutiei franceze.

Rouget de Lisle se afla singur intr-un hotel din Strasbourg si s-a apucat de treaba. In numai cateva ore a creionat textul si partitura unei compozitii pe care a intitulat-o "Cantec de razboi pentru armata Rinului".

Simbolul unitatii natiunii

Partitura continea tema melodica pentru interpretare vocala si acompaniamentul la clavecin, totul scris intr-o tonalitate usor accesibila interpretarii: do major.

Primarul a gasit potrivit sa trimita compozitia si la Marsilia, generalului Francois Mireur, care tocmai organiza un mars demonstrativ al unitatilor sale spre Paris. Generalul i-a schimbat titlul in "Cantecul de lupta al granicerilor".

Noul titlu trezea insa simtiri patriotice neasteptate: parea o aluzie la unitatea nationala a tarii, intr-un moment cand gruparile revolutionare puneau in discutie federalizarea Frantei sau chiar divizarea ei in doua state, pe principiul celor doua dialecte: Nord si Sud.

Cantecul de lupta al granicerior devenea brusc un indemn la solidaritate, iar locuitorii capitalei l-au socotiti ca un simbol al unitatii natiunii. Intrucat sosise la Paris odata cu regimentele din Marsilia, i s-a spus Marsilieza si asa a ramas. La 14 iulie 1795, Marsilieza era declarata imn national.

A fost interzisa in timpul Primului Imperiu si al restaurarii, s-a ridicat intredictia in 1830, iar in 1879, la instaurarea celei de a treia republici, a redevenit imn national.

A cotit-o usor

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost din nou interzisa in Franta ocupata de germani, iar in zona controlata de regimul de la Vichy, imnul national se putea canta numai insotit de o noua compozitie, intitulata "Marechal, nous voila!" (Maresale, am sosit), un fel de oda inchinata maresalului Petain, cel care dupa razboi va fi declarat tradator si condamnat.

Dupa capitularea Germaniei, Marsilieza si-a reluat locul de imn national al Frantei, fiind unul din cele mai cunoscute si prestigioase imnuri din lume.

Dar ce s-a intamplat cu autorul muzicii si al versurilor, capitanul Rouget de Lisle? In mod ciudat, el s-a afundat intr-un anonimat chiar mai adanc decat fusese pana atunci.

Cand a simtit ce entuziasm starneste creatia sa, a incercat sa-si revendice partenitatea ei, dar nimeni nu l-a luat in serios, cu atat mai mult cu cat partitura de pe manuscris nu purta pe ea numele autorului. In schimb, au aparut voci critice care aruncau asupra creatiei oprobiul plagiatului, insinuand ca textul aminteste versuri din Boileau, iar muzica teme melodice din Mozart.

A-ti revendica un original e greu, dar a-ti revendica un plagiat provoaca zambete. De altfel, nu era timp de revendicari. La 10 august 1792 s-a pomenit scos din cadrele armatei, pentru vina de a fi protestat impotriva arestarii regelui Ludovic al XVI-lea. Ajuns la un pas de ghilotina, a scapat ca prin minune.

In schimb, i-a intrat in cap ca a pornit pe cai gresite sustinand republica si s-a apucat sa compuna un imn regalist, pe care l-a intitulat "Traiasca Regele!". Spera s-o dreaga.

Onoruri post mortem

N-a dres nimic. A ramas nebagat de nimeni in seama si, ca urmare, autorul unuia din cele mai cunoscute imnuri nationale din lume s-a pomenit traind in conditii din ce in ce mai precare si contand numai pe modesta mostenire ramasa de la tatal sau. Cand a ispravit mostenirea, s-a inglodat in datorii.

Datoriile l-au dus la temnita, unde a stat pina in 1826. Dupa ispasirea pedepsei, s-a intors in orasul natal, Choisy-le-Roi. Aici si-a petrecut restul vietii anonim, uitat, si in mizerie. A murit la 26 iunie 1836, fiind inmormantat in cimitirul din localitate.

Abia peste cateva zeci de ani, specialistii au stabilit prin cercetari paternitatea imnului national al tarii, iar la 14 iulie 1915 osemintele sale au fost scoase din cimitir si incinerate. Pusa intr-o urna, cenusa se afla si azi la Dome des Invalides, unde se gaseste si mormantul lui Napoleon Bonaparte.

Dar aventura nu se termina aici. Localnicii din Choisy-le-Roy s-au simtit lezati ca le-a fost rapit din cimitir un erou national si au reconstituit lespedea, asa cum a fost. Din cand in cand, vin sa depuna o floare la un mormant gol.

Citeste si:
Dominic Fritz, acuzat de fostul primar, Nicolae Robu: ”Minciunile ating deja cote patologice. Voi prezenta documente”
Dominic Fritz, acuzat de fostul primar, Nicolae Robu: ”Minciunile ating deja cote patologice. Voi prezenta documente”
Fostul primar al municipiului Timişoara Nicolae Robu a declarat joi, 17 ianuarie, că actualul edil, Dominic Fritz, a a minţit când a susţinut că are de plătit peste 50 milioane lei, facturi...
Prima vizită a unui oficial OCDE la București. Întrevederi cu Klaus Iohannis și Nicolae Ciucă
Prima vizită a unui oficial OCDE la București. Întrevederi cu Klaus Iohannis și Nicolae Ciucă
Secretarul general al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Mathias Cormann, efectuează, vineri, o vizită oficială la Bucureşti. Secretarul general al OCDE va fi...
Comentarii
imbacsitul
rank 5
Cu ocazia acestui articol am urmarit si eu Imnul Frantei in