Rascoale romanesti: Rascoala de la Bobalna

Revoltele populare ale taranimii romanesti au fost deseori rezultatul tratamentului opresiv, dar si al indiferentei asupra necesitatilor acestora. Din pricina acestui fapt, rascoalele au venit ca un mijloc natural de a face auzite cererile lor, atunci cand orice alt instrument politic esua. Cateodata insa, rascoalele au fost planuite in afara tarii pentru a servi intereselor straine.

Rascoala de la Bobalna

Una din cele mai vechi revolte este cea care a luat nastere in Ardeal, pe dealul Bobalnei in anul 1437. Rascoala nu a avut un caracter absolut romanesc, o parte a rasculatilor si chiar conducatorul acesteia, un nobil sarac, pe numele lui Antal Nagy de Buda fiind unguri.

Contextul

In anul 1366, regele Ungariei Ludovic I de Anjou prin decretul de la Turda pune in aplicare o serie de prevederi antiromanesti. Spre exemplu calitatea de nobil era conditionata de apartenenta la catolicism si multi aristocrati romani sunt fortati sa treaca la aceasta religie. Celor carora nu au renuntat la ortodoxism le-au fost luate averile, ajungand in timp chiar si tarani.

Prin eliminarea elitei romanesti din Transivania romanii nu mai au nicio reprezentare in structurile de conducere. Obligatiile taranilor romani, dar si unguri, fata de biserica si nobili incep sa se resimta din ce in ce mai puternic. Se ajunge pana acolo incat si dreptul lor de stramutare le este luat. Asta insemna ca ei erau legati de pamantul unui stapan feudal si erau obligati sa lucreze pentru acesta.

In aceste momente foarte tensionate, episcopul catolic de Alba Iulia, Gheorghe Lepes a cerut ca mica nobilime maghiara si romanii sa nu mai fie exclusi de la plata dijmei bisericesti, care nu mai fusese stransa de la acestia din 1434. Romanii erau obligati sa faca si ei plata acestei taxe, desi ei erau ortodocsi si nu intrau sub jurisdictia Bisericii Catolice. Mai mult, episcopul dorea achitarea nu numai pe acel an, dar si pe restul de doi ani.

Inceputul rascoalei

Sub conducerea lui Antal Nagy de Buda s-a adunat o oaste de tarani in luna iunie a anului 1437 pe dealul Bobalna. Acestia cereau crearea "Starii ungurilor si a romanilor" in aditia celorlalte deja existente. Solii trimisi de rasculati pentru a negocia cu voievodul Transilvaniei, Ladislau al IV-lea, sunt omorati, moment care marcheaza si inceperea ostilitatilor.

Armata voievodului este infranta in prima dintre aceste confruntari si acesta este nevoit sa dea curs unor cereri, precum recunosterea dreptului de stramutare, prin tratatul de la Cluj-Manastur de pe 6 iulie.

Rasculatii, dar si nobilii apeleaza apoi la regele Ungariei Sigismund de Luxemburg pentru a media situatia. In acest rastimp nobilii unguri, sasii si secuii semneaza la Capalna "Fraterna Unio" sau cum este cunoscut mai apoi "Unio Trium Nationum".

Consecintele tratatului

"Unio Trium Nationum" consemneaza alianta ungureasca, sasa si secuiasca impotriva revoltei taranesti. Acest pact este foarte important pentru istoria nostra deoarece marcheaza clipa in care romanii erau scosi in totalitate din viata politica si sociala a Transilvaniei si devin o "natiune tolerata".

Aceasta alianta merge si mai departe si respinge si o parte din cererile aprobate mai inainte in iulie printr-un nou tratat semnat la 6 octombrie. Rasculatii, luati prin surprindere de cursul evenimentelor, raspund prin cucerirea Aiudului.

Dupa moartea regelui Sigismund de Luxemburg in decembrie, o armata bine pregatita formata din ostasi unguri, sasi si secui reuseste sa infranga in sfarsit armata rasculatilor. Liderii sunt capturati si executati si ca pedeapsa pentru ajutorul acordat taranilor locuitorii Clujului sunt declarati si ei la randul lor tarani.