Niciun cuvant nu poate descrie in adevaratele ei proportii drama traita de poporul cambodgian sub oblanduirea comunista a Khmerilor Rosii, intre 1975 si 1979. Mai mult de un sfert din intreaga populatie a tarii a murit, in cel mai mare experiment de inginerie sociala infaptuit vreodata.
Razboiul pornit de americani impotriva comunistilor vietnamezi a avut un efect nefast asupra tarilor din Indochina, destabilizand cu totul regiunea. Acest fapt a permis, intr-o prima faza, detronarea monarhului cambodgian Norodom Sihanouk si venirea la putere a unui guvern republican condus de Lon Nol in 1970, acesta fiind si un sustinator al efortului de razboi american.
Din 1970 pana in 1975, guvernul lui Lon Nol a fost intr-o lupta continua impotriva fortelor comuniste conduse de Pol Pot, dar si a vietnamezilor comunisti care invadasera estul tarii.
Bombardamentele americane la granita dintre Cambodgia si Vietnam, care vizau fortele vietanameze, au creat dificultati guvernului cambodgian, afectand credibilitatea acestuia in fata propriei populatii, lucru de care Khmerii Rosii au profitat.
In jur de 150.000 de cambodgieni au fost ucisi in aceste atacuri ale aviatiei americane.
Odata cu infrangerea americanilor in Vietnam, regimul republican din Cambodgia si-a pierdut cu totul sustinerea si cu ajutorul vietnamezilor, Khmerii Rosii ai lui Pol Pot au preluat conducerea tarii. Anii care au urmat se vor dovedi cei mai intunecati ai acestui popor.
Inceputul terorii
Khmerii Rosii au dorit sa creeze o societate complet diferita, in raport cu tiparele deja existente, eliminand preceptele legate de economie, industrie, cultura sau stratificare sociala.
Mai intai, are loc evacuarea fortata a intregii populatii urbane, dar oamenii sunt informati ca vor reveni in doar cateva zile. Desigur, acest lucru nu s-a intamplat.
In schimb, sunt trimisi in lagare de munca, ferme comunale uriase sau santiere, unde erau fortati sa munceasca cate 12 sau 15 ore pe zi, multi murind din pricina epuizarii.
Milioane de oameni sunt scosi in afara oraselor, pana si pacientii din spitale nu scapa. Din aceasta cauza cateva mii de oameni, care aveau nevoie de tratament, mor doar in primele zile. Concomitent cu evacuarea se incepuse deja epurarea profesorilor si a doctorilor.
Familiile erau despartite si chiar daca erau in acelasi lagar le era interzis sa comunice intre ei. Incalcarea acestei reguli aducea moartea.
Inchisoarea din Tuol Sleng
Dupa patru luni de la venirea la putere a Khmerilor Rosii, in inchisoarea Tuol Sleng, din Phnom Pehn, au inceput sa fie adusi prizonieri politici, dar si intelectuali.
Acestia erau fortati sa faca marturii mincinoase, sub tortura, denuntand membrii de familie sau cunostinte drept tradatori. Acestia, la randul lor, erau arestati si inchisi aici.
Inchisoarea a fost folosita de Pol Pot si pentru a se descotorosi de acei lideri comunisti care i-ar fi putut ameninta puterea.
Pana in 1979, circa 17.000 de oameni au trecut pragul puscariei, dar numai 12 au supravietuit. Prima marturie despre inchisoare vine de la fotograful vietnamezul Ho Van Tay, care se afla alaturi de armata vietnameza ce tocmai cucerise capitala cambodgiana in 1979.
Mirosul cadavrelor din inchisoare a fost asa de puternic, incat se simtea de la o distanta insemnata. Urmandu-l, a gasit aceasta inchisoare si a facut primele poze ale acesteia.
Fotograful a gasit in viata doar cinci copii. Supravietuitorii povestesc cum comunistii se foloseau de tarnacoape pentru a duce la bun sfasit asasinatele, deoarece gloantele erau considerate prea valoroase. Copii erau aruncati de copaci sau injunghiati si adultii batuti cu batele pana cand mureau.
Impunerea noii oranduiri comuniste
La nivelul intregii tari, economia bazata pe sistemul monetar a fost desfiintata, s-au confiscat proprietatile private, practicile religioase au fost interzise si intreaga industrie a avut de suferit, multe fabrici fiind distruse sau neglijate.
S-a dorit crearea unei stari de autosuficienta prin transformarea tarii intr-o natiune agrara, in acest sens fiind construit un sistem complex de baraje si canale de irigatii.
Aceste proiecte au curmat vietile a zeci de mii. Pe plan extern, Khmerii Rosii au sistat schimburile comerciale si relatiile cu Vietnamul devin tensionate din cauza disputelor la granita, dar primesc in continuare sprijin din partea Chinei si a Coreei de Nord.
Lupta impotriva cunosterii si indoctrinarea copiilor
Eliminarea elitei intelectuale devine prioritara, majoritatea oamenilor cu studii superioare fiind executati. Dupa ce aceasta a fost dusa la indeplinire crimele nu s-au oprit, ci au continuat fiind ucisi si cei care aveau o minima educatie.
Pol Pot dorea transformarea societatii intr-o utopie agrara si in viziunea lui, prezenta unor astfel de elemente ar fi permis poluarea idealului comunist.
De aceea copiilor le era acordata o atentie speciala, ei puteau fi modelati mai usor dupa principiile comuniste. In fermele colective copii traiau separati de adulti si erau invatati sa ii urasca, pentru ca ei, in acceptiunea comunista, erau purtatorii unor valori aflate in contradictie cu revolutia comunista.
Nu erau deloc rare crimele copiilor impotriva adultilor, cateodata impotriva propriilor parinti, acestea fiind permise si chiar promovate de comunisti. Copii indoctrinati supravegheau campurile si devin in scurt timp cei mai zelosi aparatori ai regimului.
Scolile au fost inchise, cartile gasite erau arse si cunoasterea unei limbi straine putea aduce deseori moartea. Persoanele care purtau ochelari erau agresate si uneori omorate, ochelarii fiind perceputi ca fiind specifici intelectualilor.
Nu ratati partea a doua a documentarului Genocidul cambodgian, ce va fi publicata duminica.
