
Pretuita ca si aurul, nu multa lume stie ca sarea a fost candva chiar moneda de schimb. Istoricul Pliniu cel Batran povestea ca, in anumite perioade, solda militarilor romani era platita cu bulgari de sare.
De altfel, cuvantul "salariu" din limba romana provine de la latinul "salarium", legat direct de sarea pe care o primea soldatul (lat. sal, salis). In Imperiul Roman, semnul de bunastare a unei famlii era faptul ca avea sare pe masa.
In China antica, sarea era obtinuta prin evaporarea apei, iar documentele atesta ca vechii chinezi isi plateau impozitele cu cantitati de sare. Tot prin evaporare, obtineau sarea si egiptenii.
Si astazi sarea este una dintre principalele materii prime ale industriei chimice, iar daca pe timpul comunismului in tara noastra s-au construit atatea combinate chimice si de fabricare a sodei, explicatia sta numai in marile rezerve de sare din zona carpatina.
Ne putem lauda ca avem in tara unele dintre cele mai importante zacaminte de sare din Europa. Aproape peste tot, sub podisul Transilvaniei, se gaseste un strat de sare gros de circa 400 m, care in unele zone se ridica pana aproape de suprafata.
Dacii scoteau sare de la Durgau-Turda
Depozite importante de sare se afla si in sudul sau estul Carpatilor, dar istoria celor transilvanene se pierde cel mai departe in timp. Exista dovezi arheologice sigure, care atesta faptul ca dacii exploatau sarea din zona Durgau-Turda.
In aceeasi zona, romanii exploatau sarea la suprafata, din gropi patrulatere pe care le paraseau si care au ramas pana astazi sub forma de lacuri. Cele mai bune depozite de sare, atat sub aspectul calitatii, dar si sub cel al cantitatii, au fost si sunt insa cele subterane.
Exploatarea lor a fost totdeauna foarte dificila, din cauza riscului pentru sanatate. De aceea, in Evul Mediu, dar si ulterior, sarea era extrasa aproape numai cu detinuti. Ultimele tari europene care au mai folosit detinutii pentru extragerea sarii sunt consemnate a fi Germania din timpul razboiului si Uniunea Sovietica.
Mina de sare, la superlativ
Pe lista renumitelor ocne de sare europene figureaza mai multe exploatari de pe teritoriul tarii noastre, insa monumentala pe intregul continent este considerata a fi cea de la Wieliczka, in apropiere de Kracovia, Polonia, conform Big Picture.
Exploatata incepand cu secolul al XIII-lea, salina Wieliczka constituie astazi un muzeu unic. Are 300 km lungime de galerii, dispuse pe noua niveluri diferite si se afla in evidenta patrimoniului mondial, inscris de UNESCO.
In Evul Mediu, detinutii erau coborati in adancuri cu ajutorul unor funii, fara posibilitatea de a se intoarce vreodata. In schimbul mai multor galeti pline cu sare, primeau o galeata cu mancare. Practica era folosita in multe tari europene, inclusiv in principatele romane.
Wieliczka insa avea un caracter aparte: era rezervata mai ales detinutilor politici, multi dintre ei intelectuali ai vremii. Ei isi facusera un obiect de preocupare, daltuind in sare locuinte, sali de divertisment, biserici, o catedrala monumentala. La unul dintre nivele era amenajat un lac salin, care mai exista si astazi. Era un fel de statiune balneara subterana, construita de detinuti.
Sarea continua sa reprezinte o resursa importanta in intreaga lume. Exploatarea, insa, se face astazi in Europa cu mijloace mecanizate si cu limitarea expunerii omului, pentru ca acesta sa nu-si afecteze sanatatea.
In Senegal, exploatarea sarii e munca femeilor
In restul lumii, exploatarea primitiva inca mai dainuie. Cu titlu de exemplu, in Senegal, exploatarea sarii este obiectul muncii femeilor. Ele culeg pretiosul material pe coasta oceanului, ramas prin gropile din care s-a evaporat apa, si il aduna in saci de cate 50 de kilograme, care sunt vanduti pentru ca sarea sa fie folosita la conservarea pestelui.
Pentru un astfel de sac, umplut cu lopatica de lemn si transportat cu spinarea la depozitul antreprenorului, femeia primeste 2 dolari. Castiga mai mult decat una care lucreaza pamantul in zonele agricole.
Biblia vorbeste despre sare; Sarea este un simbol al... Vezi tot