Elita societatii europene a consumat multa vreme vermut, fara ca bautura sa fi devenit, intre timp, foarte populara, desi fabricatia nu este complicata.
Traditia pretinde ca inventia acestei delicioase licori provine tocmai din antichitate, cand Hipocrate, tot cautand solutii tamaduitoare, a obtinut bautura, innobiland vinul cu aroma de tarhon si de alte ierburi.
De la idee, la afacere
Totusi, istoria considera ca adevaratul inventator al bauturii este un tanar italian, Benedeto Karrpano Antonio, din Torino, care, preocupat de obtinerea vinurilor din struguri selectionati de el, a avut ideea sa le asocieze cu aroma ispititoare a unor plante gasite pe povarnisurile de la poalele Alpilor. La baza acestora sta pelinul.
A rezultat o bautura de succes, careia - nu se stie de ce - i-a dat numele de vermouth, nume ce a ramas consacrat, odata cu reteta, pastrata multa vreme secreta.
Karrpanio a reusit sa fabrice bautura, dar n-a reusit sa faca din asta o afacere. N-avea stofa de bussinesman. Stofa o aveau posesorii de capitaluri si marii producatori de vinuri. Ei au transformat ideea in afacere, iar afacerera in alte afaceri din ce in ce mai prospere.
Fiecare producator de vermut a inceput sa-si faca propria reteta. Cati producatori, atatea amestecuri savante de vinuri, de ierburi, flori si frunze.
Pelinul a ocupat totdeauna un loc de baza, iar, de aici incolo, demara fantezia fiecaruia din cei care doreau sa-si faca propriul brand: musetel, menta, oregano, coada soricelului, soc negru, nucsoara, plus altele, ramase secrete pana astazi.
Colectionarii aduna orice
Europa a inceput sa fie invadata cu branduri: vermut roz si dulce cu zahar, alb si sec, amar si rosu sau auriu (italian), sec si auriu (frantuzesc).
Pasiunea vermutului depasea interesul pentru bautura. Colectionarii achizitionau sticle goale (adesea mai apreciate decat cele pline) si uneori numai etichete dezlipite de pe ele. Inca si azi, aceste sticle si etichete se tranzactioneaza intre amatori.
In scurt timp, unul din cei mai populari producatori a lansat un nou brand: Cinzano. Desi nu era prea mare diferenta, vechiul vermut a inceput sa cada in dizgratie, nu pentru ca n-ar fi bun, ci pentru ca aparuse altul. Protipendada din Paris, Viena, Sankt Petersburg si Roma cerea Cinzano.
Ideea unui nou brand, aparut cam pe principiul "aceeasi Marie cu alta palarie", a stimulat imediat imaginatia producatorilor, care au scos repede la iveala produsul Martini.
Nimic nu atrage mai bine decat un tabu
Faima produsului a izbucnit cand s-a aflat ca reteta de fabricatie este aproape un tabu absolut. Il cunosc numai cativa tehnologi si expertul fabricii. Restul personalului identifica orice componente dupa un numar simbolic, care se schimba in fiecare an.
Toti consumatorii au aflat ca falsificarea bauturii Martini este imposibila si ca ceea ce consuma ei este autentic. Totodata, prin simetrie, li s-a indus ideea ca orice alta bautura ar putea fi contrafacuta, de vreme ce secretul nu este atat de bine pazit. O reclama perfecta.
Totusi, concurenta nu s-a lasat. Pe piata franceza, a penetrat rapid brandul Dolen, care a lansat vermuturile Chambery si Shamberizetta, aromate cu capsuni alpine.
Afacerea cu vermuturi s-a dovedit atat de profitabila in Franta, incat aproape n-a existat investitor care sa n-o incerce. Fireste, unii au clacat, dar multi au reusit. Abandonand denumirea de vermut, francezul Noilly adopta o noua reteta de licoare buna nu numai pentru baut, dar si in scopuri culinare.
Prin prelucrarea termica, acest nou Noilly Pratt este adoptat rapid de restaurante la prepararea carnii si pestelui, ajungand sa fie criteriul dupa care clientii isi aleg restaurantul preferat.
Ultimul racnet: vermutul ecologic
Bineinteles, reteta este secreta, dar alte branduri au creat alte retete la fel de secrete, pentru ca nimic nu atrage clientul mai bine decat un produs garantat autentic.
Inutil sa adaug succesul vermutului ecologic, fara conservanti, fara coloranti, fara potentatori de arome, numai cu ierburi de pe povarnisurile necunoscute.
La data aceasta, exista in lume cel putin 500 de retete, iar numarul lor este in continua crestere.
Avem si noi, romanii, o reteta proprie, ceva ce nu este chiar un vermut, dar ne apartine. Se numeste pelin de mai. Nu e chiar ca vermutul, dar pe timp de criza merge.
Absintul bunoara desi are... Vezi tot
De asemenea calitatea vinului... Vezi tot