Boierii Bucurestiului de altadata au avut dintotdeauna cai superbi, bogat impodobiti si calesti frumoase.
Vizitii lor purtau un fel de livrea, compusa dintr-o tunica lunga (dulama), plisata si stransa in talie cu un brau lat de matase. Pe cap aveau palarie inalta de postav negru, cu cocarda de matase alba, pe care iarna o inlocuiau cu o caciula de miel, cu cocarda de matase rosie. Toti purtau la brau un cutit lung, cu maner de argint.
Boierii timpului ieseau la plimbare cam la aceeasi ora. Trasurile porneau la trap pe Podul Mogosoaiei, iar dupa ce treceau de bariera, o luau la galop spre Baneasa sau Herastrau.
Pana in 1823, numai clasa nobila avea dreptul sa se plimbe in caleasca. Negustorii, oricata avere ar fi avut, trebuiau sa se urce intr-o taraboanta oarecare, pentru ca nu existau trasuri pe piata. Ele au aparut abia in 1828.
Mult timp, aceasta industrie a fost in mana rusilor (lipoveni) care-si aveau cartierul si biserica in jurul strazii Romana. Trasurile pe care le puneau in circulatie erau foarte frumoase si trase de cai minunati. Vizitii purtau tuninci lungi, de catifea neagra sau albastru inchis, incinse cu un brau de matase.
Bacsisul nu era obligatoriu la Bucuresti, asa cum era la Paris. Daca ii dadeai, vizitiul iti multumea, daca nu, nu spunea nimic.
In general, vizitiii bucuresteni nu prea cunosteau strazile in afara celor din centru; de aceea, daca nu mergeai intr-un loc foarte cunoscut, la teatru sau la Sosea, nu te mai osteneai sa-i spui vizitiului unde sa te duca. Te urcai in trasura si ea pornea.
Cand voiai sa o iei la dreapta, atingeai cu varful bastonului bratul drept al vizitiului, cand voiai sa o iei la stanga, ii atingeai bratul stang, iar daca voiai sa opreasca, ii infingeai usor bastonul in mijlocul spatelui.
Bucuria saniilor
Iarna, bucurestenii erau obisnuiti sa iasa cu saniile. Peste tot si mai ales la Sosea, vedeai trecand ca o vijelie sanii de piata si sanii particulare, acestea din urma impodobite cu blanuri calduroase si cu o plasa aruncata deasupra cailor, ca sa-i apere pe cei din sanie de zapada pe care caii o azvarleau in spatele lor, in iuresul intrecerii.
Iesirile cu sania in frig, uneori pe o ninsoare care te orbea, in clinchetul clopoteilor agatati de gatul cailor, erau una din placerile bucurestenilor.
Cu tramvaiul cu... cai
Odinioara, existau in Bucuresti cateva tramvaie cu cai. Isi mai aminteste cineva de cele care in 1873 legau centrul Capitalei de apele minerale de la Vacaresti? Prea veche amintire! Ape date uitarii!... Se descoperise un izvor cu ape sulfuroase si feruginoase pe proprietatea care apartinea lui Petre Gradisteanu, langa uzina Lemaitre (Timpuri Noi).
Aproape de izvor s-a construit degraba un fel de bolta, iar in fiecare dimineata, intre 6 si 9, bucurestenii veneau aici sa bea apa datatoare de sanatate si sa se plimbe pe sub bolta.
Lumea buna venea cu trasura, iar poporul, in tramvaiul galben cu cai, ce pleca din Piata Sfantul Gheorghe si o lua pe Calea Vacaresti. Erai bine de tot hurducat din pricina pavajului prost al strazii.
Tramvaiul zgaltait la dreapta si la stanga se opintea in pietroaie, iar geamurile, in cadrul lor mobil, vibrau, gata sa se sparga. N-aveai cum sa schimbi doua vorbe si te dadeai jos cu o durere de cap cumplita.
Intrebarea asta se adreseaza celor cu... Vezi tot