Concertul de anul nou al Filarmonicii din Viena se constituie, de multe decenii, intr-un eveniment care se poate mandri cu un miliard de telespectatori, din peste 70 de tari.
Chiar si in perioada comunista, televiziunea romana transmitea, an de an, acest spectacol unic - desigur fara ca oficialii sa-si dea seama ca deschid, din greseala, o fereastra spre cultura europeana.
La concertele de anul nou, pupitrul filarmonicii vieneze a gazduit dirijori al caror nume consxtituie un reper: Lorin Maazel, Herbert von Karajan, Seiji Ozawa, George Pretre, Riccardo Muti.
Concertul la a 72-a editie
Primul concert a avut loc chiar in anul izbucnirii razboiului, la 31 decembrie 1939, ca un mesaj de pace, care nu si-a gasit insa atunci ecoul. Acum, reteaua Eurovision a transmis a 72-a editie a ceea ce televiziunile au numit "cel mai impresionant eveniment muzical al lumii".
Dirijorul Mariss Jansons, originar din Letonia si afirmat pe multe scene de prestigiu ale Europei, tine pentru a doua oara bagheta in fata concertului de Anul Nou al filarmonicei vieneze. Iubitorii de muzica si-l amintesc desigur cu placere, de la prima sa apartie, cu prilejul Anului Nou 2006.
Poate din acest motiv, a incercat sa depaseasca ceva din cutumele obisnuitelor concerte. Insasi piesa de deschidere surprinde publicul, cu o piesa de Strauss, care preia din temele sale melodice, deja cunoscute. Este vorba despre faimosul mars Radetzki, dar si de "Dunarea Albastra" cu care, an de an, se incheie concertele vieneze de Anul Nou.
Oare, incheind, concertul de anul acesta cu tema aceluiasi mars si aceluiasi vals, cu care incepuse, Mariss Jansons s-a gandit sa lase o impresie de ritornela, cu efect invers?
O piesa in cinstea Danemarcei
Tot in premiera a fost si aparitia in doua randuri a corului de baieti, in a caror impecabila interpretare nu ne-am fi asteptat sa ascultam ritmurile lui Strauss.
Nici introducerea in program a trei piese provenite de la compozitori ne-vienezi, nu este aliniata cutumelor. La prima din ele, dirijorul a vrut sa marcheze faptul ca, la 1 ianuarie 2012, presedintia UE este preluata de Danemarca si, in consecinta, a prevazut in repertoriu o compozitie daneza, respectiv un galop.
Celelalte doua piese din afara Vienei ii apartin lui Ceaicovski si, fara indoiala, sunt expresia unui atasament al dirijorului pentru arta clasica rusa, el inssusi facandu-si debuturile carierei ca asistent al lui Evgeni Mraviski la filarmonica din Leningrad (1960). Avea 17 ani.
Ca si in 2006, Mariss Jansons si-a impresionat spectatorii prin mimica deosebita adoptata pe fondul artei dirijorale. Total non-conformist sub acest aspect, expresia fetei dirijorului transmite orchestrei mai mult decat ceea ce poate transmite bagheta.
Muzica: mai degraba simtire decat intelegere
Expresia lui transfigurata lasa impresia ca transmite prin gest trairea muzicianului. De altfel, in convorbirile cu ziaristii, Mariss Jansons a declarat cu totul neasteptat ca, pentru dansul, muzica este mai degraba simtire, decat intelegere.
Tot neasptatata a fost si repunerea in valoare a unei piese aproape necunoscute a lui Johann Strauss, compusa pe teme melodice din opera Carmen de Bizet. Era o compensare pe care dirijorul o oferea vienezilor, dupa ce, recent, contramandase, din motive de sanatate, un spectacol cu "Carmen" la opera din Viena.
Nimic nu exprima mai bine popularitatea acestui deosebit concert, decat stirea, difuzata chiar in timpul transmisiei, ca site-urile filarmonicii s-au dereglat, neputand face fata numarului mare de accesari, desi se luasera masuri ca sa poata raspunde la maximum de solicitari prevazute.
Avem motive sa ne bucuram pentru acest mare succes al culturii, pe care n-a putut-o stavili nici ocuparea Vienei de catre camarazii lui Hitler, in 1938, nici razboiul si nici incercarea de ocupare a tovarasilor lui Stalin, in 1945.