Au trecut peste doua milenii de cand legendarul filozof contraria cetatenii atenieni nu numai prin abordarea benevola a unui mod de viata auster, ci si prin critica sa taioasa legata de neajunsurile conventiilor si normelor impuse de societate. Totusi, intamplarile si anecdotele ce i-au supravietuit isi gasesc relevanta intr-o lume dominata in mare de aceleasi metehne.
A mai starnit stupoarea atenienilor si prin faptul ca obisnuia sa manance in piata, un lucru vazut ca fiind foarte rusinos. De altfel, a fost un om care nu cunostea jena, istorisirile legate de obscenitatile sale fiind numeroase.
Una dintre ele aminteste cum in timpul unui festin la care participa si Diogene, invitatii, deranjati de comportamentul sau, au inceput sa arunce cu oase in el si sa-l strige caine, iar el s-a apropiat de acestia, si-a ridicat piciorul si a inceput sa urineze pe ei.
Altii l-au criticat pentru actul sau ce i-a adus opobriul in Sinope si pentru condamnarea sa la exil. De fiecare data gasea riposta zicand ca, in schimb, el i-a condamnat sa ramana unde sunt sau ii apostrofa deoarece tocmai asta a facut din el un filozof.
Un drumet fara odihna
Ii era in obicei sa calatoreasca si pe cand se indrepta dinspre Sparta spre Atena i-a raspuns unui trecator curios ca merge dinspre odaile barbatilor catre cele ale femeilor.
Tot in timpul unei calatorii are nesansa ca vasul in care se indrepta spre Aegina sa ii fie capturat de pirati. Desi urma sa fie vandut ca sclav, atunci cand este interogat in legatura cu lucrurile pe care le stie sa le faca le-a spus celor ce il tineau prizonier ca el cunoaste cum sa guverneze oamenii.
Anii in sclavie
Este cumparat in Corint de Xeniades, in prealabil Diogene aratand spre el si spunand "Vindeti-ma acelui om, pentru ca are nevoie de un stapan!". Prietenii au incercat sa il rascumpere, dar acesta a refuzat pentru ca el nu se considera sclav, deoarece "Leii niciodata nu devin sclavii celor ce ii tin, ci din contra, cei care ii tin devin sclavii lor."
Urmatorii ani ii va petrece in Corint educandu-i pe cei doi fii ai lui Xeniades. Din ce aminteste Laertius, aici s-ar fi petrecut intalnirea lui Diogene cu Alexandru cel Mare, existand mai multe variante ale acesteia.
Diogene alaturi de Cuceritorul Lumii
Cand Alexandru Macedon s-ar fi vazut cu acesta, l-ar fi intrebat daca nu ii este teama de el. Diogene la randul lui il intreaba daca este bun sau rau. Cum raspunsul lui Alexandru a fost ca el este bun, filozoful ii zice "Cui atunci ii este frica de cei buni?".
O alta relatare spune ca cei doi se intalnisera tot in Corint, numai ca Alexandru, din marinimia sa, i-ar fi spus ca ii va indeplini orice doleanta. Acesta ii spune ca ar vrea sa se dea din lumina soarelui, pentru ca il umbreste.
Nu ar fi prima oara cand Diogene se intalneste cu un mare conducator, fiind adus si in fata lui Filip al II-lea, tatal lui Alexandru, dupa Batalia de la Cheronea din 338.
Acesta il interogheaza, cerand sa ii spuna cine este. Diogene ii raspunde ca este un spion, dar un spion al lacomiei sale. Surprins de indrazneala aceastei replici si admirand curajul lui Diogene, Filip ii da drumul.
Ultima suflare
In acest fel si-a trait filozoful grec viata, fiind stapanit de o sinceritate abraziva.
Multe alte relatari sunt legate de felul in care a murit. Se spune ca acesta si-ar fi petrecut restul anilor in casa lui Xeniades, iar cand s-a stins in 323 i.e.n. el ar fi fost ingropat de acesta.
Altele spun ca ar fi fost eliberat de Xeniades si ar fi trait in Corint pana la moartea sa. Locuitorii l-ar fi ingropat si pentru a-i cinsti memoria au pus aproape de mormantul sau o sculptura a unui caine.
Mai sunt unele care spun ca a murit tinandu-si respiratia, desi putin probabil, in ciuda caracterului sau.
Chiar daca aproape tot ce ne-a mai ramas legat de el au ramas in forma acestor pilde nu avem cum sa negam impactul pe care Diogene l-a avut asupra contemporanilor sai, dovada fiind tocmai multitudinea acestora.
Studentii sai, cel mai celebru fiind Crates, a continuat traditia lui Diogene, iar curentul filozofic pe care el l-a marcat in asa masura a format un cadru pentru dezvoltarea unei alte scoli fundamentale, stoicismul.
Astia de se vor Cato Cenzorul sunt niste impostori .
Cum... Vezi tot