Vocile ultimilor eroi: De pe front, in temnita comunista (II) Interviu

"Era zapada si ziceai ca era un musuroi, nu era curatit campul de lupta si paseai. Si calcand tare, calcai in burta soldatului intrat in putrefactie si scoteai cizma cu mate din el.

Au fost cazuri cand eu am vazut soldati raniti in burta si tineau matele 'Muma, muma, unde sunt, ce-am facut?' si mergea pe picioare pana cand avea norocul sa dea un brancardier sa-l salveze, sa-l duca sa-l aseze pe o targa.

Draga (oftand usor), razboiul e greu...", povesteste Goanta Victor, presedintele Asociatiei Invalizilor de Razboi din Romania si prim-vicepresedinte al Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, intr-un interviu acordat Ziare.com.

Vocile ultimilor eroi: De pe frontul Moldovei, pe strazile Budapestei (I)

Totusi, in ciuda atator vitregii, dupa lupte atat de crancene, soldatii romani cum de au rezistat, cum se simteau dupa atat timp petrecut pe front?

Noi am fost foarte increzatori si instruiti de asa maniera, te simti ca un viteaz, acolo era lozinca, nu tragi, nu lovesti tu, te loveste el pe tine si numai puterea divina te poate scapa, altfel nu ai cum sa scapi, ca o sa ajung si la momentul in care am fost ranit.

In ianuarie am primit ordin sa parasim Ungaria si sa ne deplasam in Cehoslovacia si am luptat pana la trecerea Hronului.

La trecerea Hronului, nemtii erau pe creasta in muntii Tatra Mica si iarasi aveau pozitie favorabila, tinand piept pana in 2 martie, cand o schija de brandt (mortier - n.r.) a explodat pe grupul de comanda pe care il comandam eu, in calitate de sublocotent la plutonul 1.

Pe grupul de comanda? Sa inteleg ca luptele se purtau in apropiere? Nu erati departe de germani si de liniile lor de aparare?

N-avea o suta de metri. Tragedia era ca zapada era pana la brau. Trebuia sa urci Tatra Mica si ei veneau in halate albe imbracati, pe schi si se apropiau de tine si acolo... numai focul de arme auzeai si gata erai.

Pe noi ne-a prins frigul iarna imbracati cu haine de vara si soldatul roman era fara talpa la bocanc si statea langa pusca mitraliera, tremura de frig, dar nu se preda.

Puteti reveni, va rog, la momentul in care ati fost ranit? Ce s-a intamplat apoi?

In urma acestor lupte au murit patru persoane din grupul de comanda, iara mie mi-a aruncat mana schija de brandt, fiind culcat pe burta si facand cu mana stanga semn flancului stang sa inaintam.

Mi-a aruncat schija de brandt intr-un salcam, boschet de salcam, unde mi-am vazut-o. Mi-a retezat mana si am vazut-o acolo. Si au venit brancardierii, imediat, m-au tras pe panta, pe o patura, m-au tras jos si de acolo m-a urcat intr-o sanie si m-a dus la primul post de ajutor, intr-un sat unde erau mai multi raniti. La foarte multi li se cangrena rana, nefiind tratata.

Pe mine m-a luat in primire, m-a legat inca de sus, unde am fost ranit, cu monetiera peste mana, de aici a fost, sub cot, a zburat-o si a rupt-o si am vazut maneca hainei, mana intr-un boschet de salcam si m-au legat cu monetierele de la picior.

Infanteristii le aveau pe pulpa piciorului, fasii de material, cu care isi inveleau fluierul piciorului de la terminarea bocancului pana la genunchi si cu asta de la picior au desfacut-o si mi-au legat mana si a curs sange mai putin.

Insa, nu numai mana a fost, am fost ranit si aici la cap si am avut norocul ca schija n-a fost mare si puternica, mi-a strapuns pielea pana la os si cum am stat pe dreapta asa intins tot ce a fost deasupra a fost retezat.

Dupa ranire m-au dus la diferite spitale din zona interioara si am ajuns in tara cu un tren sanitar la Lipova, linie Radna. Dupa ce m-am intremat si putin piciorul s-a refacut m-au dus cu sanitara la Bucuresti, la spitalul 303, unde erau cazati ranitii pentru a fi calificati invalizi de razboi, primind un proves verbal de clasare.

Dusmanul poporului, decorat cu Steaua Romaniei

Reintors in Bucuresti, s-ar fi parut ca razboiul pentru locotenentul Goanta Victor, decorat cu Steaua Romaniei, s-ar fi incheiat, insa lupta a continuat, impotriva unui inamic insidios care va nenoroci milioane de alte vieti.

Domnul locotenent va fi condamnat la scurt timp pe cale politica si a petrecut peste un deceniu intemnitat. I-au fost camin in acest rastimp cele mai brutale inchisori comuniste si nici la eliberare regimul nu l-a iertat. Pana la Revolutia din 1989 el a fost socotit de autoritati un "dusman al poporului".

Ca o nota de subsol. La cateva zile de la sfarsitul interviului, m-am intalnit iarasi cu domnul Goanta, pentru a-i prezenta forma finala a materialului ce urma dat inspre publicare.

In scurt timp, l-am vazut din ce in ce mai tulburat pe masura ce ochii ii treceau peste randurile transcrise. Nu am indraznit sa-l intreb pe moment daca ceva este in neregula, numai ca, la plecare, putin sovaielnic m-a intrebat: "Credeti ca este bine ce v-am spus? Credeti ca lumea intr-adevar va citi?"

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...