Esecul unei revolutii: Falansterul de la Scaieni (I) - Documentar

In prima jumatate a secolului al XIX-lea, un tanar manat de ideile filozofului francez Charles Fourier soseste in capitala Tarii Romanesti, vrand ca prin invataturile sale sa determine o prefacere sociala nemaivazuta in acest colt al continentului.

Isi inchipuia o comunitate a egalilor, unde buna intelegere intre oameni era de intaietate, unde hotararile erau luate in comun si unde o temeinica instructie ar fi curatat simptomaticul social al vremii de nestiinta de carte sau orisice fel de credinte superstitioase.

Un nou proiect de oranduire al societatii, incredintat sustinerii bunastarii, intereselor si binelui general, nu doar al unei minoritati favorizate.

Un periplu pe continent

Teodor Diamant, caci acesta ii este numele tanarului, se naste in Moldova anului 1810, fiind baiatul unui grec cu o oarecare stare, Iamandache Mehtupciu Diamant.

El a urmat cursurile Colegiului Sfantul Sava din Bucuresti, iar apoi este trimis la Scoala de cadeti din Munchen, o parte a cheltuielilor sale fiind preluate de o binecunoscuta societate filoelena a vremii, Dositei Filitti.

Insa, ajutorul banesc era conditionat de obligatia luata de viitorul absolvent ca, la incheiere, sa intregeasca randurile unei osti grecesti secatuite de razboiul pentru independenta.

Totusi, planurile facute nu s-au desavarsit. Dupa numai doi ani petrecuti la Scoala de cadeti in capitala Bavariei, el se retrage si il descoperim in luna martie a anului 1830 in Paris, unde, cel mai probabil, jinduia de fapt sa-si continue studiile.

In "Orasul Luminilor"

Mediul electrizant al capitalei franceze il insufleteste. Nu trece mult timp inainte ca el sa se instaleze ferm in randurile fourieristilor, o vreme jongland si cu tezele lui Henri de Saint-Simon.

Conceptele promovate de filozoful Charles Fourier au fost cele care au rasunat cel mai puternic in inima tanarului roman, concepte care, pentru cititorul zilelor noastre, nu ar fi chiar atat de revolutionare. Insa, in urma cu doua veacuri erau cu adevarat zguduitoare.

Pentru Fourier, succesul unei comunitati era strans legat de nivelul de cooperare intre oameni si spre deosebire de alti ganditori ai vremii, el postula ca saracia este principalul catalist al dezordinii sociale, nu lipsa de egalitate.

Pentru a o inabusi, el isi imagina obsti in care oamenii munceau la unison pentru binele tuturor. In acest fel iau nastere falangele, unitati economico-sociale care urmau sa aplice ideile sale, prin inchegarea capitalului, muncii si talentului in beneficiul intregii comunitatii.

Privilegiile unei mici elite, care isi concentra si capitalul si profitul, fara sa recompenseze pe masura muncitorii, erau astfel anulate, era de parere Fourier.

Falangele urmau a fi gazduite in falanstere, cladiri monumentale, pe mai multe etaje, menite a primi in ele un numar predeterminat de indivizi.

Fourier identifica 810 tipuri de temperament, considerand ca 1.620 de barbati si femei, repartizati in mod egal, ar fi oferit numarul optim de indivizi pentru bunul mers al lucrurilor in cadrul falansterului.

Fiecare dintre membrii falangei urma sa depuna apoi o munca in functie de putintele si dorintele fiecaruia, fiind insa recompensati si in functie de gradul ei de dificultate.

Fourier era si un vajnic aparator ale proprietatii private si nu isi putea imagina sistemul fara posesori de pamant, care, in schimbul unei remuneratii, isi dadeau lotul spre folosul intregii comunitati.

El preconiza si o redistribuire a castigurilor in proportie de trei sesimi pentru muncitori, doua sesimi pentru capitalul investit si o sesime pentru cei care demonstrau un talent deosebit sau indemanare.

In genere, predominau indeletnicirile agricole, nelipsind totusi manufacturi, scoli, spitale si alte felurite institutii care ii confereau falansterului un caracter autonom.

Un tanar roman, discipol al lui Fourier

Teodor Diamant devine pe deplin un partizan al filozofului, insa si un apropiat. Tine prelegeri in locuinta sa, petrece ore intregi pe strazi, incercand sa faca cunoscute tezele mentorului, tipareste brosuri unde rezuma fundamentele filozofiei lui Fourier si exista indicii cum ca ar fi fost unul din membrii falansterului de la Conde sur Vesgres, intaia comunitate de acest fel conceputa.

De altfel, ideea infiintarii unui falanster in principate l-a inflacarat pe Teodor. Nu a putut sa nu se intrebe care ar fi fost efectul unui astfel de proiect in mediul turbulent si divizat al principatelor de la gurile Dunarii.

De aceea, el se intoarce in Tara Romaneasca in 1834. Este bine primit, invataturile sale intrigante trezind o vie curiozitate in viata publica a vemii.

- continua -

Nu rata partea a doua a documentarului despre falansterul de la Scaieni, ce va fi publicata duminica, numai pe Ziare.com

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...