Inainte vreme, strada Cuza Voda din Iasi se numea Ulita Golia, datorita faptului ca la capatul sau, la intersectia cu mahalaua Targu Cucu, se ridica semeata ctitoria domnitorului Vasile Lupu, manastirea Golia.
Zaiafet cu zaharicale si apa rece pe Ulita Golia
Pe vechea Ulita Golia, actuala strada Cuza Voda, trecatorii se perinda grabiti fie pe trotuarul ingust, fie in tramvai, de unde le aluneca privirea pe ferestrele pravaliilor modernizate. Nimeni nu mai respira aerul epocii trecute in negura vremii, cand cucoane simandicoase se adunau seara la "gura tevii" de la Golia, unde organizau petreceri vesele cu apa rece, delectandu-se cu diverse peltele si dulceturi.
In ceasurile amurgului, stranse ca la iarmaroc, jupanesele inadusite de arsita zilei invapaiate, etalau pe prosoape curate, burdusite chisele si gavanoase cu felurite dulceturi, schimband retete, gustand si sporovanid mai ceva decat intr-un salon. Feciori si slujitori plimbau tablale aurite, cu pahare de cristal pline cu apa, langa care se gaseau boluri cu dulceata de trandafir, caise sau cirese, printre trasurile oprite, devenite piedestale de statui, Venere si Minerve, vii, in carne si oase.
Printre acesti slujitori ai jupaneselor mai cu staif, se strecura anevoie cate o jupaneasa din clasa mai de jos a dregatorilor, dracuind si privind in toate partile, urmata de un tiganus in livrea, purtand falos chiseaua si o lingurita, lustruita pe furis de turul nadragilor.
Oprindu-se smerita la palcul de radvane, in care tronau frumoasele cucoane, nevestele stalpilor tarii - mai retrase de card, sa puna tara la cale - jupaneasa poftea, cu plecaciune, pe Mariile lor, sa guste din pelteaua de trandafiri si "oleaca de apa de la izvorul Tamaduirii".
La incheierea zaiafetului, rand pe rand radvanele si celelalte cupeuri rareau locul, lasand prostimea sa bea si ea apa pe saturate, inainte de a se inchide "teava, pentru reumplerea polobocului cu bunatatea izvoarelor de la Ciric".
La cismeaua de sub zidul cetatii Golia isi ostoia setea, la ceasurile de curgere, si gloata precupetilor, zarzavagiilor, pescarilor si casapilor ce-si dadeau sufletul pentru cativa sorcoveti in Hala Mare, aflata peste drum de turnul infipt in partea de rasarit a zidurilor cetatii.
Pentru bucuria mahalagiilor, a cetelor de coropcari, precupeti si gradinari, traitori din vanzoleala pietelor, in Targu Cucu, catre Ciric se oplosise si Hanul cu Cerdacuri, unde acestia isi odihneau noaptea ciolanele, inghesuiti ca sardelele.
Fiindca langa tarabele din Hala Mare poposeau adesea si trupele teatrelor sau circurilor, pe maidanul umbrit de cativa salcami infratiti, exista si un fel de scena. Se inaltase pe noua poloboace cu fundurile in sus, de unde rasunau vocile artistilor ori ale circarilor, spre incantarea si veselia poporului privitor, amator de pozne si parsivenii.
Pe la 1909 aici sosea trupa de varietati al lui Benjamin Braunstein. Cu aceasta ocazie s-a turnat o scena adevarata, iar cerdacurile suprapuse ale hanului s-au transformat in loje si balcoane, care la reprezentatie erau tixite de lume, cum nu se mai vazuse nici la teatrele adevarate. Privitorii erau multi pentru ca alaturi se afla vestitul Targu Cucu, cu populatie israelita deasa, dornica de glume si snoave piperate.
Aplecarea catre teatru a targovetilor din Ulita Goliei nu era deloc noua. Aici au poposit de-a lungul vremii mai multe trupe de teatru renumite in epoca.