Glasul ingerilor si al autenticitatii - la moartea lui Neagu Djuvara

Daca-l plangem pe Neagu Djuvara, stim, oare, de ce? Realizam ce ne-a durut, poate, mai mult decat orice, la moartea regelui? Avem motive sa ne indolieze disparitia dintre noi a unei tot mai rare calitati.

In lumea noastra de incompetenti si de calici, de impostori si analfabeti, de oportunisti si mafioti, de curve de videochat, de tate facute gramada si de politicieni vicleni, cu staif de diplomati, dar de o infamie egala celei proprii oricarui talhar de drumul mare, sunt rare insulele salvatoare.

Chaconna lui Bach cantata la un pian nelacuit, in transcriptia romantica a lui Michelangelo Busoni, interpretata intr-o zi de mare gratie, de Benedetti Michelangeli, imi pare a fi una din ele.

Ne copleseste spectacolul imund al unei lumi politice balcanice, in care legea n-o fac versiuni dambovitene ale unor Vaclav Havel, Adenauer, Churchill, ci nepotii, hoti sadea si putinisti, ai unui Nicolae Ceaseascu?

E suficienta auditia epocalei piese a lui Bach, intr-o versiune si interpretare ingereasca, spre a te scutura, calma, purifica si apropia de sansa mantuirii.

Intre insulele salvatoare ale romanilor ar fi iresponsabil sau absurd sa nu fie trecut, de asemenea, istoricul Neagu Djuvara.

Adevarul doare

Istoric? Unii, Andrei Plesu a remarcat-o, afiseaza o oarecare indispozitie privind calitatea de istoric a batranului boier si carturar care ne-a parasit recent.

L-au budat cercuri nationaliste si l-au bombanit ortodoxistii pentru ca omul a indraznit sa pretuiasca adevarul inconfortabil mai mult decat minciuna patriotica pioasa.

Diplomatul trimis de Mihai Antonescu sa negocieze, in august 1944, in Suedia, cu Alexandra Kollontai si Moscova, iesirea Romaniei din conflictul militar pierdut cu Rusia, nu i-a multumit nici pe antifascistii radicali. I-a luat, vai, apararea, fie si ponderat, unui controversat si, in definitiv, chiar vinovat, Vintila Horia.

Au avut motive serioase profesionistii sa strambe din nas in legatura cu filosofia istoriei, marca Neagu Djuvara?

Nu ma pot incumeta sa dau verdicte in legatura cu rigoarea si calitatea stiintifica a zecilor de carti deopotriva de specialitate si memorialistice pe care le-a semnat, alaturi de volume colective. Stiu doar ca i s-a premiat un studiu comparat al civilizatiilor in Franta, in 1975, nu de catre academicienii comunisti din Romania ceausista, ori iliescista, ci de catre Academia Franceza.

E notoriu ca stia nu doar o gramada de lucruri inedite despre Orient si Occident si despre "Tarile romane la inceputul epocii moderne", in fine, despre istoria mai veche si mai noua a romanilor, ci si, fapt remarcabil, decisiv, sa le istoriseasca savuros.

Caci despre ce altceva decat despre istorisit sa fie oare vorba in istoriografie? In meseria de istoric? Si ce inseamna un istoric bun, daca nu savantul care, studiind trecutul, se pricepe sa identifice si, totodata, temerar, se incumeta sa infatiseze public adevarul integral, asa cum l-a descoperit, oricat de neplacut ar fi?

Ce inseamna sa fii patriot

Neagu Djuvara nu s-a crutat nici chiar pe el. "Dupa razboi se punea intrebarea: ma intorc...sau dimpotriva, imi pierd cetatenia, dar nu ma intorc la comunism? Bine, fie painea cat de rea, tot mai bine in tara mea, dar nu in tara mea supusa Rusiei sovietice".

Intrucat insemna "ca te sinucizi, intorcandu-te in tara", (sub comunisti) si-a asumat "sa devin strain de Romania". Dar numai pentru ca "nu am avut incotro".

Ce poate fi mai patriotic decat sa te repatriezi la prima ocazie, in 1990, si sa si ramai apoi, intr-o Romanie inca nedecomunizata, prada inca barbariei postcomuniste, prada mineriadelor si urii dezlantuite iliescist de securisti si delatorii lor in contra reperelor majore ale romanilor?

Impotriva unui Ioan Petru Culianu, Corneliu Coposu, impotriva regelui Mihai, care, dupa cum sever, insa pe drept, afirma Neagu Djuvara, "trebuia sa ramana sarac si curat"?

Si da, impotriva unor boieri veritabili, ori doar "ai mintii", precum Djuvara, Patapievici, Cartarescu, Plesu? Si ce poate fi mai nobil, mai adevarat si drept, decat sa pui umarul la edificarea, liberalizarea si democratizarea unei tari?

Salam cu soia n-a mancat, e-adevarat, nici el. Dar de iubit neamul si tara, si le-a iubit la fel de nemarginit, cum afirma psalmistul ca a iubit poruncile lui D-zeu.

L-a ars launtric si l-a orientat intreaga viata tocmai incandescenta patriotismului de care a suferit in Romania cu asupra de masura.

L-a marcat, desigur, mai mult decat pe alti carturari, deloc integri, spre rusinea lor, net mai putin competenti, dar parveniti, altfel decat el, in randurile membrilor Academiei, intrucat se aranjasera prea lesne cu oligarhia mafiota.

Unul din ultimii boieri

A-l plange e pentru multi a caina plecarea dintre noi a unuia din ultimii boieri, a carui biografie se suprapune Romaniei mari.

Pentru mine era, mai mult ca regele, unul din ultimele vestigii vii, absolut memorabile, ale unei Romanii demne, cinstite, educate, onorabile, incoruptibile, o tara a autenticitatii, gandirii si culturii, nu mercantila, turnatoare, tortionara, mafiota, a securistilor cu pensii grase si a maselor corupte, o tara a autenticitatii si credintei, a aristocratiei spiritului in sensul unui Jose Ortega y Gasset.

Pentru care societatea umana era, chiar in esenta ei, "intotdeauna nobila, astfel incat inceteaza sa fie, cand inceteaza sa fie nobila."

Petre M.Iancu

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...