Profesor exceptional sau legionar fanfaron? Adevarul despre seducatorul Nae Ionescu Interviu

Marti, 05 Mai 2020, ora 10:14
14272 citiri
Profesor exceptional sau legionar fanfaron? Adevarul despre seducatorul Nae Ionescu Interviu

A fost ideolog al Miscarii Legionare, dar niciodata membru al Garzii de Fier, iubit de discipolii carora ii placea sa creada ca le preda cu totul altceva decat un cod filosofic. Dar cat e adevar si cat mistificare in biografia unuia dintre marii seducatori al interbelicului?

La Editura Humanitas tocmai a aparut o noua biografie semnata de Tatiana Niculescu, Seducatorul domn Nae, prilej pentru un dialog cu Ziare.com.

Tatiana Niculescu, a fost Nae Ionescu un intelectual autentic, un filosof, chiar si fara "sistem", sau mai degraba un impostor? Toti impostorii isi bazeaza prezenta pe forta seductiei.

Ca in toate biografiile mele interbelice, m-am ferit si de data aceasta sa pun etichete si sa enunt judecati personale. De ce? Intai, pentru ca Nae Ionescu e inteles trunchiat sau cu totul neinteles, daca il judecam cu criteriile timpului nostru.

In al doilea rand, pentru ca opiniile si teoriile despre el sunt deja foarte polarizate: sfant/demon, filozof original/plagiator fara scrupule, intelectual rafinat/impostor de anvergura, patriot nationalist/fascist odios etc.

Ca sa va raspund deci, as spune ca Nae Ionescu a fost un intelectual cultivat aflat intr-o febrila cautare a autenticitatii vietii.

Ca mai toti interbelicii, Nae Ionescu a fost recuperat in 1990 mai intai intr-un registru pozitiv, in figura "maestrului", pentru ca mai apoi sa se puna pe masa legionarismul, derapajele, antisemitismul. Sa le luam pe rand. Mai intai acest cuplu maestru/discipol. In ce fel a fost Nae Ionescu un maestru?

Figura maestrului care a fost Nae Ionescu se poate evalua cu doua unitati de masura: amintirile studentilor lui si cariera lor ulterioara exceptionala.

In amintirile lor, Nae Ionescu apare, intr-adevar, ca un profesor extraordinar, de la care au invatat nu materie seaca sau citate din autori celebri, ci cum sa gandeasca si cum sa aiba curajul propriei reflectii si judecati. In epoca in care Nae Ionescu preda cursuri universitare sau tine conferinte, singurul care, probabil, i-ar fi putut sta alaturi, din punctul de vedere al atasamentului studentimii fata de el, era Vasile Parvan. Dar Parvan moare tanar.

In plus, Nae Ionescu este, in viata studentilor lui preferati, mai mult decat un profesor: este un invatator in sens aproape religios, un om care le formeaza privirea asupra lumii.

A doua unitate de masura: daca il judecam pe Nae Ionescu dupa cei mai cunoscuti dintre discipolii lui, Eliade, Vulcanescu, Cioran, Sebastian, si dupa ce aveau sa devina ei, atunci, iarasi, trebuie sa-i recunoastem meritele de maestru al unei generatii stralucite de oameni de cultura.

Legionarismul, derapajele, antisemitismul pe care le mentionati sunt la fel de reale.

Nae Ionescu a fost in buna masura ideologul miscarii legionare. Un om pasionat de ebraica, de istoria evreilor, de Kabbala si de Biblie devine, in marasmul antisemit al vremii - care apartine intregii Europe, nu numai Romaniei - antisemit. Da. Toate acestea sunt realitati si contradictii ale vietii lui.

De aceea, va spuneam ca etichetele sunt totdeauna simplificatoare si ne indeparteaza de portretul adevarat al unei personalitati istorice.

Care au fost discipolii lui? Mircea Eliade avea un cult pentru "profesor", dar, in mod paradoxal, si Mihail Sebastian. La el as vrea sa ne oprim putin.

Dintre toti studentii lui Nae Ionescu, Mihail Sebastian este cel care l-a intuit poate cel mai bine si inaintea tuturor. Pastrandu-si admiratia fata de profesorul si concitadinul lui - caci erau amandoi braileni - Sebastian ii remarca multele contradictii, duplicitatile, fanfaronada, parvenitismul si, in acelasi timp, tine la el intr-un mod aproape tragic fiindca vede, dincolo de toate aceste micimi ale lui, maretia unei inteligente sclipitoare, umorul, sfasierile launtrice.

In timp ce in romanul lui De doua mii de ani - care a facut mare valva in epoca - il provoaca numindu-l, deloc reverentios, Ghita Blidaru, in chiar paginile cartii isi marturiseste atasamentul neclintit fata de el. De aceea, am ales ca motto pentru Seducatorul domn Nae, un citat din Mihail Sebastian.

Al doilea palier, asadar, este acela al legionarismului. Si vorbim despre ceva mai mult decat despre o apropiere ideologica, sa zicem. Nae Ionescu a fost apropiat de Zelea Codreanu. In ce fel? Care a fost relatia dintre ei?

Exista indicii ca Nae Ionescu si Corneliu Zelea Codreanu s-au cunoscut si ca s-ar fi intalnit de cateva ori, dar mult mai apropiati de Nae Ionescu au fost cei doi legionari care au murit in razboiul civil din Spania in 1936: Ionel Mota si Vasile Marin.

In articolele lui Mota se simte foarte limpede influenta gandirii politice a lui Nae Ionescu, iar Marin citeaza adesea din carti recomandate studentilor apropiati de Nae Ionescu.

Inainte de a pleca in Spania, de altfel, Mota nu lui Codreanu, ci lui Nae Ionescu ii incredinteaza testamentul sau si scrisori pentru familie. Am reprodus in carte o fotografie aflata in colectia Arhivelor Nationale cu Zizi Cantacuzino Granicerul, seful partidului legionar Totul pentru Tara, si Nae Ionescu pe peronul Garii de Nord asteptand sosirea trenului care, in februarie 1937, a adus in tara trupurile neinsufletite ale lui Mota si Marin.

Cat despre Codreanu, Eliade sustine, la un moment dat, ca profesorul lor ar fi purtat in buzunarul interior al hainei o fotografie cu "Capitanul".

Stim despre Mircea Eliade, de pilda, ca a fost legionar, in sensul aderarii oficiale la un cuib al Miscarii. E si cazul lui Nae Ionescu?

Nu, Nae Ionescu nu a fost membru al Garzii de Fier. Dupa disparitia lui Zelea Codreanu, printre legionari circula un zvon ca el, ca vechi promotor al ideilor legionare, ar fi urmat sa preia conducerea. Dar legionarii care raspandeau acest zvon se autoflatau.

Din punctul asta de vedere, si pentru ca facuse deja puscarie, Nae Ionescu a fost prudent. Le-a ramas alaturi fara sa se inscrie vreodata in mod oficial in miscarea legionara sau in diversele ei avataruri politice.

Si-a asumat un rol politic, i-au placut functiile, puterea? Dar ideologic, avea Nae Ionescu convingeri fasciste sau era mai degraba oportun apropiat de legionari?

Povestesc, in carte, cum s-a cristalizat de-a lungul timpului gandirea lui politica influentata de cultura si de experienta lui germana, de revolutia germana pe care a trait-o pe viu in anii imediat urmatori Primului Razboi Mondial, de ideile politice care circulau in primele decenii ale Romaniei Mari.

El s-a intors din Germania cu o solida ideologie taranist-populara (cu traditie in Bavaria, unde a locuit si si-a facut studiile), cu ideea unui mare partid de mase si a unei conduceri autoritare.

Daca i-a placut puterea? Da, mult. Si a facut din implicarea politica un crez filozofic existential. Avea inclinatii totalitare, dar a si trait intr-o epoca a infloririi totalitarismelor de stanga si de dreapta.

Unul dintre episoadele care sunt aduse in discutie in prefata pe care Nae Ionescu o scrie la cartea lui Mihail Sebastian. Una interpretata in registrul antisemit, ne indemnati sa citim aceasta prefata si prin lupa umana. Dar pe care Sebastian totusi o accepta. De ce?

Eliberata de armura ideologizanta, discutia in jurul acestei prefete care a starnit dezbateri aprinse in epoca se poate reduce la o confruntare de orgolii intre maestru si discipol.

Sebastian a fost cel care a aprins de fapt fitilul conflictului, botezandu-si personajul din carte, care e cat se poate de limpede ca il intruchipeaza pe Nae Ionescu, cu numele jignitor de Ghita Blidaru, cum spuneam. Sugestia era ca personajul era un fel de pomanagiu politic si/sau intelectual.

Nae Ionescu era si asa sensibil si complexat de banalitatea propriului nume. A raspuns acestei indrazneli pe masura: cu o prefata extrem de taioasa interpretata apoi in fel si chip.

Asa cum ne-ati obisnuit si in celelalte biografii, nu livrati cititorilor o evaluare, ci aduceti in fata privirii portrete suprapuse, dar unde latura umana e chemata sa dea cumva seama de parcursul profesional. Ce din viata lui Nae Ionescu - copilaria si adolescenta in Braila, cu un anume complex de inferioritate, saracia din tinerete - a cantarit in alegerile lui publice?

Totul. Ca oricare dintre noi, este si el produsul familiei lui, al scolilor prin care a trecut, al oamenilor pe care i-a cunoscut, al lecturilor care l-au marcat, al vremurilor pe care le-a trait, al conflictelor interioare care l-au macinat.

De aceea, nu ostenesc sa insist asupra ideii ca nu putem intelege o personalitate interbelica sau din alt timp decat al nostru aplicandu-i criteriile, valorile si masura secolului in care traim noi.

Trebuie sa facem efortul sa ne situam imaginar in timpul in care a trait acea personalitate si sa privim lumea cu ochii ei, nu cu ai nostri.

Este Nae Ionescu important pentru interbelic? Opera in urma lui nu a ramas, el insusi spune superior ca isi va pierde bunatatea daca va ajunge sa scrie filosofie.

Sigur ca Nae Ionescu reprezinta un reper important pentru epoca interbelica, deopotriva in bine si in rau. Ce spune el, si o spune cu un umor amar, pe cand era in Germania, este ca n-ar fi vrut sa devina filozof de sistem, sa jongleze cu termeni sofisticati, dar goliti de sens, ceea ce i s-ar fi parut o escrocherie, ci sa patrunda in adancimea sensului vietii si sa traiasca autentic.

Asta incerca sa-i invete si pe studentii lui. Si ei ii sunt adevarata si cea mai importanta opera: ne place sau nu, Nae Ionescu ramane mentorul celei mai stralucite generatii de oameni de cultura din istoria noastra.

***

Tatiana Niculescu este scriitoare, autoare a biografiilor istorice Seducatorul

domn Nae. Viata lui Nae Ionescu (Humanitas 2020); Regele si Duduia. Carol II si

Elena Lupescu dincolo de barfe si clisee (bestseller Humanitas 2019); Ei ma

considera facator de minuni. Viata lui Arsenie Boca (Humanitas 2018); Mistica

rugaciunii si a revolverului. Viata lui Corneliu Zelea Codreanu (bestseller

Humanitas 2017); Mihai I, ultimul rege al romanilor (Humanitas 2016); Regina

Maria. Ultima dorinta (Humanitas 2015, 2016, 2018, 2020).

A debutat in literatura cu romanul Spovedanie la Tanacu (Humanitas 2006), urmat de Noptile Patriarhului, Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut, Taierea fecioarelor. A coordonat volumele colective Iubirea din oglinda. Despre sex si identitate (Humanitas 2017) si Cartea Intamplarilor. Mistere, ciudatenii, uimiri (Humanitas 2019).

Citeste si:
Cum a ajuns președintele Klaus Iohannis de la discursul obsesiv anti-PSD la a arunca PNL în brațele social-democraților
Cum a ajuns președintele Klaus Iohannis de la discursul obsesiv anti-PSD la a arunca PNL în brațele social-democraților
După ce în ultimii doi ani președintele Klaus Iohannis a lansat atacuri din ce în ce mai acide la adresa PSD, iar anul trecut spunea despre partidul condus de Marcel Ciolacu că este...
Reglare de conturi la vârful PSD Iași. Președintele organizației îl acuză pe fostul secretar general că l-a agresat
Reglare de conturi la vârful PSD Iași. Președintele organizației îl acuză pe fostul secretar general că l-a agresat
Reglări de conturi la vârful PSD Iași. Preşedintele Maricel Popa îl acuză pe Vasile Cîtea că l-ar fi strâns de gât, obţinând schimbarea acestuia din funcţia de secretar general al...
Sursa: Ziare.com