Turtucaia: Daramarea portii Vechiului Regat (II)

In contextul trecerii Romaniei de partea Antantei si al inceperii operatiunilor militare impotriva Austro-Ungariei pentru recuperarea Ardealului, trupele Puterilor Centrale de la sud de Dunare, majoritar bulgare, sub comanda lui Mackensen, planuiesc o contraofensiva devastatoare.

Primele confruntari au loc pe 31 august cand pichetele de graniceri sunt lovite de gloantele mitralierelor inamice.

Granicerii se retrag catre satele Turcsmil si Senova, iar atacul dat de Regimentul 36 Infanterie dinspre Staro Selo au impins elementele inaintate ale armatei inamice, refacand astfel integritatea frontierei.

Abia in ziua urmatoare Guvernului Romaniei ii este prezentata declaratia de razboi, ca in noaptea de 1 spre 2 septembrie sa aiba loc ofensiva, Turtucaia fiind incercuita si toate cele trei sectoare ale fortaretei atacate.

Intre timp, generalul Aslan, cel care trebuia sa coordoneze operatiunile militare romanesti in sudul tarii, se afla in Bucuresti jucand carti la Jockey Club, locul de adunare al elitei tarii.

Tunurile infernale

Atacul dat in miez de noapte a surprins aparatorii, acestia parasindu-si pozitiile, fiind stapaniti de o frica infioratoare. Cand s-a crapat de ziua, bulgarii au reinceput asaltul, fiind sprijiniti si de artilerie.

Superioritatea tunurilor bulgare era evidenta, batandu-le in raza si precizie pe cele romanesti. Nu de putine ori aceastea au fost incadrate de obuzele inamice si au trebuit mutate pentru a nu fi distruse.

Impactul psihologic al artileriei bulgare s-a dovedit de nesuportat, pentru unii dintre ostasi fiind prima oara cand auzeau detunatura acestor arme.

Panica s-a raspandit repede in randul trupelor din sectorul Daidir si s-au retras pe linia principala. In cazul sectorului Antimovo aceasta s-a facut fara lupta. Numai sectorul Staro Selo rezista pe vechul alianament, pe linia avansata.

Atacul a incetat spre seara, fiind respins in cele din urma cu mari dificultati, dar nervii i-au lasat pe multi dintre ostasii romani.

In cursul acelei nopti cantitati impresionante de munitie au fost epuizate, aparatorii deschizand focul la cele mai mici zgomote, temandu-se ca inamicii vor lansa un alt atac la adapostul intunericului. Spaima noptii precedente era inca proaspata.

Flota dunareana se impune

Pe 3 septembrie bulgarii inainteaza dinspre Turcsmil si Senovo spre sectorul Staro Selo, dar artileria nu reuseste in a distruge gardurile de sarma ghimpata, fiind intampinati in schimb de mitralierele si pustile romanesti de pe baricade.

Monitoarele de pe Dunare supun unui dezlantuit foc armata inamica si pe seara orice atac este oprit, bulgarii avand pierderi insemnate.

Un ordin de neinteles

Intr-o miscare controversata, colonelul Nicolescu, comandantul sectorului Staro Selo, isi retrage oamenii crezand ca acestia nu vor mai rezista unui atac pe linia avansata, ordin la care isi da acordul si generalul Teodorescu.

Dupa o zi de lupta in care ostasii se descurcasera admirabil au privit cu mahnire cum sunt nevoiti sa se replieze si ei pe linia principala, demoralizandu-i si mai mult.

Bulgarii ofera un ragaz aparatorilor, oprind orice atac in ziua de 4 septembrie.

In schimb se folosesc de acalmia luptei pentru a-si intari pozitiile cucerite de-a lungul frontului, pregatindu-se pentru un nou atac.

Baloanele si avioanele de recunoastere survolau teatrul de operatiuni pentru a depista punctele slabe in armura Turtucaiei.

Intaririle generalului Aslan

Chiar daca luptele din 2 si 3 septembrie au rezultat in pierderi neglijabile de partea romana, slabiciunea corpului ofiteresc a dat nastere unei nervozitati, a unei neincrederi in randul trupelor fata de nu doar aptitudinea comandantilor si capacitatii lor de a ii conduce, dar si fata de propria lor putere combativa. Dusmanul li se parea implacabil.

Aceasta stare tensionata era adancita si de cererile constante ale lui Teodorescu de a primi intariri. Intr-un tarziu, de la Bucuresti, generalul Aslan, dupa ce incurajeaza si linisteste spiritele la Marele Cartier General asigurand ca situatia este sub control, trimite Divizia 15 Infanterie catre Turtucaia.

Insa urgenta efectuarii ei trada incordarea care pusese stapanire in final pe comandantul Armatei a 3-a. Din capitala sunt rechizitionate vehicule, trupele fiind transportate in unele cazuri si in ambulante pana aproape de Turtucaia.

Orice avantaj oferit de acest ajutor a fost nulificat de traversarea inceata pe Dunare a ostasilor, care s-a facut de-a lungul a doua nopti, intre 3 spre 4 si intre 4 spre 5 septembrie.

Reluarea atacurilor inamice

De-a lungul zilei de 4 septembrie au loc miscari de trupe inamice in pregatirea unui nou atac. Un detasament german ocupa stanga frontului, Divizia 4 Preslav centrul si Divizia 1 Sofia dreapta.

In dimineata de 5 septembrie artileria bulgara a inceput iarasi sa rasune concentrandu-se pe centrul apararii, anume sectorul Daidir. Dupa doua ore de baraj neintrerupt trupele inamice ataca in aceasta zona, dar generalul Teodorescu in loc sa intaresca zona cu trupele Diviziei 15 Infanterie, le trimite in sectorul Staro Selo.

Totusi, ordona reamplasarea unei baterii de artilerie performante de 105 mm in sectorul luat cu asalt.

Tirul ei face ravagii in valurile de oameni care atacau redutele, dar atunci cand ramane fara munitie, tunurile sunt retrase.

Aproape imediat una dintre redute este coplesita, in ciuda efortului ofiterului rezervist Nedelcu Lixeanu, care isi conduce oamenii intr-o ultima lupta disperata. Dupa ce aceasta pica si redutele inconjuratoare o urmeaza.

Locotenent-colonelul Popescu incearca un contraatac cu rezervele pe care le avea la dispozitie din cadrul regimentului sau pentru recuperarea redutelor, dar esueaza, el insusi fiind ucis.

Si in sectorul Antimovo sunt atacate redutele. Locotenentul Titus Axente coordoneaza apararea uneia si o protejeaza cu succes timp de cateva ore. Cand este ucis trupele sale isi pierd coeziunea si reduta este luata.

Turtucaia: Infrangerea despre care nu se vorbeste (I)

Apararea este sfaramata

Spre mijlocul zilei, integritatea sectorului Staro Selo se mentinea, dar toate redutele din sectorul Daidir sunt capturate.

In sectorul Antimovo doar doua erau in mainile inamicului, dar locotenent-colonelul Marinescu decide, intr-un moment de deznadejde, sa paraseasca cu totul linia principala de aparare fara a mai arata niciun pic de rezistenta pe acest alianament, considerand totul pierdut.

Isi retrage oamenii pe alte pozitii, dar multora le cedeaza vointa si spiritul, devin dezorganizati si panicati.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...