"Corul sclavilor" la Opera Nationala Bucuresti

Nu este, din pacate, o trimitere la celebrul tablou din opera verdiana - este refrenul care insoteste ca un leit-motiv protestele ce au ajuns sa paralizeze in totalitate ONB, prima scena lirica a tarii.

De trei saptamani suntem martorii stupefiati ai unui eveniment fara precedent in Romania ultimilor 25 de ani: in nicio alta institutie de spectacole conflictele de munca nu au mai escaladat vreodata la cote de o asemenea amplitudine.

Cum s-a ajuns aici? Exista un vinovat pentru implozia in care este prinsa astazi o institutie culturala pe scena careia, decenii de-a randul, au cantat si au dansat artisti care au dus faima tarii in cele mai vestite opere din lume?

Ceea ce la inceput parea sa fie doar reactia de respingere a corpului de balet fata de o decizie luata abrupt de directorul interimar proaspat instalat de ministrul Culturii a degenerat in scurt timp intr-un adevarat "razboi civil" in care practic au ajuns sa fie angajati toti salariatii Operei, de la primi-solisti, balerini, membri ai orchestrei pana la masinisti si peruchieri.

Toate tentativele dlui. Vlad Alexandrescu de a gasi o solutie de iesire din criza si-au dovedit imediat irelevanta: spectacolele sunt suspendate unul dupa altul, fara ca publicul sa fie macar anuntat in prealabil; un important festival international de balet, care urma sa fie gazduit de ONB, a fost iremediabil compromis; membri ai corpului diplomatic acreditati la Bucuresti isi exprima public regretul si ingrijorarea fata de felul in care au degenerat lucrurile si fata de inacceptabilele accente si pozitionari de tipul "Noi nu ne vindem tara!", pe care voiam sa le credem ca tin de un trecut cu care pentru nimic in lume nu doream sa ne mai reintalnim.

Fara a derula din nou filmul unui conflict pe care mass-media l-a reflectat zi de zi, asa cum e si normal, nu cred ca se poate trece peste felul total neinspirat (imi propun formularea cea mai blanda) cu care ministrul Alexandrescu a gestionat sau, mai exact spus, a ratat gestionarea crizei, sporindu-i inflamarea printr-o nepermis de lunga serie de decizii falimentare.

Sarabanda numirii directorilor interimari: George Calin, Tiberiu Soare, Vlad Conta, a demiterii directorilor interimari abia numiti, a reinstalarii directorilor interimari demisi in urma doar cu 24 de ore; incapacitatea de a angaja un dialog si de-a se impune ca un interlocutor credibil in fata angajatilor Operei, care sa fi dus la stingerea conflictului in timpul cel mai scurt; fixarea din proprie initiativa a unor intalniri cu cei nemultumiti la care a fost indelung asteptat de o sala plina si la care nu s-a prezentat sunt erori impardonabile, care i-au afectat grav credibilitatea ministrului Culturii si care i-a redus la zero orice sansa de-a mai avea vreun cuvant de spus in speranta "pacificarii" Operei nationale si a reluarii imediat a activitatii.

Intalnirea de marti, pe care mass-media a anuntat-o deja, intre colectivul Operei si vice-prim-ministrul (si) pe probleme de Cultura probeaza clar ca rabdarea Executivului fata de esecurile ministrului Alexandrescu a ajuns la o limita peste care nu se mai poate trece.

Ceea ce nu era greu de imaginat s-a intamplat insa: unda de soc pornita de la Bucuresti s-a deplasat cu repeziciune si inspre alte institutii de spectacole (Cluj, Iasi, Constanta), de unde nu au intarziat sa inceapa sa vina mesaje de solidaritate din partea unor artisti care au intrat pe scena cu insemnele inconfundabile ale grevei japoneze pe brat.

Sa speram ca nu vom ajunge sa avem parte de alte sincope de natura celei inca in desfasurare la Bucuresti.

Sambata s-au petrecut doua evenimente, total independente unul de celalalt, care marcheaza indelebil imaginea ministrului Culturii. La Bucuresti, un nou spectacol suspendat la ONB, al treilea! cu o sala plina de oameni care si-au cumparat biletele si care revoltati au protestat vehement fata de tratamentul la care au fost supusi.

In aceeasi seara, la Craiova, pe scena Teatrului National, in fata unei sali arhipline, cu multi invitati din strainatate, in finalul prestigiosului Festival Shakespeare, Ion Caramitru, proaspat desemnat ambasador cultural Shakespeare in Romania, a declarat: "E o rusine ce se intampla acum in cultura romana. E un cosmar pe care il traim de patru luni jumatate. M-as bucura sa va anunt ca acesta s-a terminat...".

Declaratia lui Caramitru nu este reactia excedata a presedintelui Uniunii Teatrale din Romania (UNITER) in fata crizei grave cu care se confrunta astazi Opera nationala, ci este expresia refuzului tot mai multora dintre cei implicati direct in actul de creatie artistica sa mai accepte perpetuarea lantului de lungi erori comise de ministrul Culturii.

Am convingerea ca demisia de onoare este singurul gest pe care dl. Vlad Alexandrescu il mai poate face pentru a incheia macar intr-o nota de decenta un nefericit ministeriat.

Altfel, premierul Dacian Ciolos este dator sa nu mai intarzie cu nici o zi decizia de demitere a ministrului Culturii.

Radu F. Alexandru este un dramaturg, prozator si politician roman, vicepresedinte al PNL si fost senator.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...