Ioan Stanomir: Incolonare si masificare in era digitala

Ceea ce dictaturile veacului trecut au detestat cu pasiune si au incercat sa elimine, prin represiune, cenzura si exterminare fizica, a fost insasi gandirea creatoare ca manifestare insurgenta si libera a personalitatii umane, neconstranse de normativul implacabil al ideologiei.

Ceea ce dictaturile veacului trecut au incercat sa edifice a fost o societate monolitica, in care nimic nu se putea sustrage controlului pe care il exercita ratiunea partinica: arta avea de ales intre supunere si disparitie, intre comfortul oferit de statul- parinte si tacerea detentiei ori a exilului interior. Ceea ce dictaturile veacului trecut nu au abandonat niciodata este credinta in acord cu care unica ordine autentica este aceea a incolonarii entuziaste: batalioane de asalt sau militii proletare, detasamentele totalitare au marcat triumful masificarii ce cufunda omul in anonimul intersanjabil al grupului manifestand in pas cazon si ritm de mars revolutionar. Ceea ce dictaturile veacului trecut au urmarit a fost opera, grandioasa si sangeroasa, de revolutionare si de reintemeiere a lumii: imperfectiunea avea sa lase loc unei domnii paradisiace a noiii omeniri.

In era digitala fantasmele totalitare sunt parte din cotidianul comunicarii. Radicalii de azi duc mai departe aceste ambitii prometeice: trecutul din care vin este unul al fanatismului si al militantismului mesianic. In era digitala masificarea si incolonarea sunt online si offline: indoctrinarii din spatiul virtual ii urmeaza agresivitatea urbana ca semn al asaltului final impotriva capitalismului muribund.

In era digitala pasiunea nivelarii intelectuale este redescoperita. Simplificarea pana la grotesc a limbajului este o mutilare a gandirii insesi. Lozincile nu se mai inscriu pe gazetele de perete, ci pe paginile de facebook sau de twitter, insa misiunea lor de mobilizare este aceeasi. Omul erei digitale pare sa fie miscat de aceeasi inclinatie spre apartenenta la colectivitatea ce indruma si ofera siguranta adevarurilor absolute. Fanatismul este ecoul increderii in capacitatea solutiilor simple de a alunga raul care traieste in societatea imperfecta si pacatoasa in care noii revolutionari sunt captivi.

Era digitala nu propune nici o inovatie in economia acestui vocabular al gandirii unice: ea recicleaza, cu sentimentul de a fi descoperit sursa adevarului mantuitor. Era digitala predica ignoranta, pentru ca ea duce mai departe un secol XX in care orice cunoastere in afara ideologiei era denuntata ca reactionara si pernicioasa.

Era digitala nu a inventat delatiunea, caci turnatorii, informatorii si cenzorii au populat secolul totalitar: Osip Mandelstam plateste cu viata indrazneala de a scrie despre Tiran. Era digitala rafineaza si descentralizeaza politia gandirii, ca instrument al delatiunii intelectuale. Nu mai exista cutii in care scrisorile anonime sa se adune, sub ochiul politiei politice, de vreme ce un cont poate fi raportat sau o statuie decapitata. Intimidarea se adapteaza noului univers tehnologic.

Era digitala este dedicata marilor cauze, cele in numele carora orice poate fi justificat. In aceasta ea nu este catusi de putin originala: comunistii faceau din lupta pentru pace o emblema a umanismului socialist. Ceea ce conteaza este sa te afli de partea buna a istoriei, caci alternativa este stigmatizarea si agresiunea. Iar sensul istoriei il decid, suveran, contemporanii nostri radicali. Arderea cartilor este inlocuita de stergerea lor electronica, in vreme ce practica de mutilare critica pe care o exersau asupra clasicilor pontifii realismului socialist din democratiile populare redevine un semn al corectitudinii intelectuale. Jdanovismul este, in noua era digitala, norma in functie de care opera de arta este evaluata. Expozitiile de arta degenerata ale nazistilor sunt un alt precedent pretios, din care se pot inspira noii comisari ai educarii poporului. Arta si traditia trebuie puse in serviciul viitorului luminos.

Era digitala promite ceea ce alte ere au promis, inaintea ei. Iar aceste promisiuni impun, ca si cele de dinaintea lor,apelul la tirania intelectuala, la conformism si la domesticirea individului prin intermediul ideologiei. Dincolo de concretul oamenilor se afla salvarea omenirii. Nu demnitatea umana a celor discriminati, umiliti si ucisi conteaza, ci cauza scrisa cu majuscula.

Libertatea este, in acest timp al noilor incolonari, un semn al ratacirii, iar apararea ei un simptom de reactionarism. Reeducarea si indoctrinarea redevin alternativa la spiritul critic: trecutul gandirii unice este prezentul contemporanilor nostri.

Acest text a fost publicat si pe www.marginaliaetc.ro

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...