Ziare.com

Nuanta a murit, traiasca nuanta!

de Adela Toplean, doctor in filologie, este lector universitar la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti.
Luni, 22 Iunie 2020, ora 11:00

   

Nuanta a murit, traiasca nuanta!
Adela Toplean
IATA CE TREBUIE SA FACI:
Sa renunti pentru totdeauna, in toate circumstantele vietii tale, la toate nuantele. In zilele noastre, a scrie sau a vorbi "nuantat" te arunca in ridicol. Te face numai bun de dispretuit, de aratat cu degetul. Unii chiar ajung sa te urasca.
Impresia mea este ca ura fata de "nuanta" este astazi cel putin la fel de mare, de compacta si de unanima ca ura fata de "patriarhat". Inca se mai da o lupta pentru putere, insa mai intai de toate se da o lupta pentru eliminarea nuantelor din literatura, din academie, din viata. Aceasta inversunare impotriva nuantelor are, cred, resorturi foarte profunde.

Citeste toate textele scrise de Adela Toplean pentru Ziare.com

Nuanta separa, obliga la diferenta. Nuanta discrimineaza. Nuanta acuza, desfigureaza, ucide. Ura fata de diferenta este ura fata de nuanta care otraveste, complicand periculos de mult discursul, relatia, realitatea. Un text, un discurs, o postare de Facebook - din ce sunt mai complicate, din ce creste riscul de a fi intelese gresit.
Evident ca nuanta jigneste. Oamenii - toti oamenii - vor control interpretativ absolut asupra a ceea ce li se spune si asupra a ceea li se intampla. Au nevoie, deci, de o grila hermeneutica accesibila. Mult simplificata.

Prin ceea ce simti si prin ceea ce spui nu ai voie sa cazi "pe langa" hashtag. Daca nu intra in hashtag, inseamna ca e de prisos. A exista public inseamna sa renunti la nuante si la rationamente sofisticate. Intr-o lume a hastag-urilor si a judecatilor simplificate, a spune public ca ceva sau cineva e special, inseamna sa te astepti ca afirmatia ta sa fie primita prin credinta, nu prin cercetare. Mai cu seama, prezumtia de vulnerabilitate nu se discuta. Apele se separa astazi cu mantre, cu meme si cu hashtag-uri. Daca nu esti oaie sau capra, victima sau agresor, esti, fireste, nimic.

Consecintele lipsei de nuanta sunt, mai ales la nivel interpersonal, dezastruoase. In lipsa nuantelor, riscul interpersonal creste exponential. Frica de nuanta, de cultura sofisticata si de tot ceea ce presupune ea inseamna, pana la urma, frica de a te lovi "pe bune", asumat, de tine insuti, de ceilalti si de realitate in general. Ii detesti din toata inima pe cei care fac "pe desteptii" (fiindca te fac sa te simti vulnerabil?) si te arunci compensatoriu, demonstrativ, las, inconstient, prosteste, in bratele inculturii si ale schematismelor.

Sustinand activ lipsa nuantei, sanctionand prezenta nuantei, batjocorind sau ridiculizand nuanta, laudandu-te cu cultura putina pe care o ai, ti se pare ca ai gasit solutia definitiva la toate "falsele" probleme ale omenirii. De buna seama ca problemele pe care nu le pricepi sunt necesarmente false, apasatoare, oprimante. Caci cum altfel ar putea sa fie? Ramai, mai bine, prizonier cinstit al propriei fragilitati. Grila hermeneutica cu care lucrezi nu-ti da voie sa intelegi mare lucru din tine si din ceilalti; iar asta e o tragedie fiindca iata-te redus la aproape nimic! Nu poti sa insemni mai mult decat tu insuti poti concepe, pe cont propriu, de capul tau. Esti, deci, produsul propriilor pretentii si speculatii. Si EXACT pentru acestea vei cere aprobarea celorlalti.

N-ar trebui sa ne mire faptul ca suspiciunea si speculatia prolifereaza incontrolabil acolo unde nuanta legitima nu e permisa. Suprimarea nuantei COMPLICA, nu simplifica relatiile intre oameni. Nuanta isi face oricum drum prin noi, pe sub pamantul nostru, exact ca vitele de carne din serialul ultracorect politic "Stranger Things". A vaduvi pe cineva de nuantele pe care le merita inseamna sa-i negi dreptul la adancime si la sens.

Lipsa nuantelor de discurs face comedia fluiditatii de gen inca si mai expresiva. Excesul de nuanta in sensibilitatea de gen e un soi de efect care se revolta impotriva cauzei. Improvizatia de gen prolifereaza compensatoriu. Nuantele pe care nu mai sunt in stare sa le verbalizez, iata ca ajung sa le simt!

Blestemul nuantelor nespuse pregateste neincetat terenul pentru mari si de neinvins vulnerabilitati.

De ce am adus vorba despre vulnerabilitate? Fiindca proiectul societatilor post-seculare a devenit chiar asta: revendicarea dreptului de a fi vulnerabil, brand-uirea vulnerabilitatii. Cred ca avem aici mai mult decat umanism si altceva decat neo-marxism. E vorba de o doctrina in marginea careia se poate vorbi deja de consens moral global, de o supra-incarcare afectiva si o hiper-miza emotionala care tinteste dincolo de marginile vietii, caci, nu-i asa, se striga de pe acoperisuri ca iubirea invinge totul, chiar si nuanta. Doar un ticalos ar putea sa-i nesocoteasca tabuurile. Doar un nechibzuit ar putea sa-i puna la indoiala utilitatea. Fragilitatea (si - era sa uit! - iubirea) sunt sfinte.

Daca comunismul raspandea si intretinea suspiciune, Corectitudinea Politica raspandeste si intretine slabiciune si emoticoane inimoase.

SEXUL SI NUANTA. UN FOARTE, FOARTE MIC STUDIU DE CAZ

A incuraja si a promova sexul liber doar pentru a-l reduce, ulterior, la consimtamant mutual inseamna, scuzati transanta, sa-l transformi intr-o gluma proasta. Cea mai trista autogratificatie (care, de bine-de rau, permite descinderea in propriile adancuri fantasmatice) e mai surprinzatoare decat o partida de amor consimtita verbal greoi care esueaza lamentabil in neechivoc.

Doritorul de sex pateste in cazul asta ce pateste intelectualul. Cum ideile complexe nu mai au trecere, esti rugat - mai intai cu frumosul, apoi tot mai vehement - sa te dezbari de nuante, de note de subsol si argumente sofisticate. Ca intelectual, misiunea ta e sa acoperi fiecare aspect confuz al realitatii ori sa-l redai in expresii stabile, clare, precise. Trasaturile confuze ale lumii sunt, daca nu greseli regretabile, arme perverse care intoxica mintile inocente (eventual virgine) ale celor multi. Scapa de ele!

Nuanta si complexitatea sunt triggeri ai conflictului. Si cine are nevoie de conflict? Si daca, Doamne fereste, se declanseaza vreo paruiala, ce te faci? Va trebui sa scoti din piatra seaca o miza virtuoasa.

De fapt, am adus vorba de sex ca sa ma plang de cu totul altceva: banuiala mea este ca in 5-10 ani vom scapa de tensiunea asta insuportabila. Se va ingropa securea. Oamenii vor deveni in mod GENUIN incapabili sa recunoasca nuanta si ambiguitatea. Si cu atat mai putin sa revendice ceva pornind de la ele. Vor respinge, deci, ca subversiv - cu buna credinta - orice NU va fi scris pe intelesul lor.

In curand nu se vor mai face presiuni asupra intelectualilor si partenerilor de sex sa practice inechivocitatea (daca doresc sa se faca..."intelesi"). Nicio grija, si-o vor insusi ei singuri!

Pretentiile & pretextele, nu motivele autentice ale oamenilor vor fi cele care vor controla masina vietii. Versatilii vor muri. Vom fi tot mai multi suferinzi de rigiditate emotionala, bipolaritate si psihoze.

Doar cei care halucineaza vor mai avea o voce. Cat despre scriitori, ca garantez ca acestia nu vor mai scrie niciodata nimic din ceea ce le-ar putea face cititorii sa se simta prost (i).

DAR, CA SA NU CADEM DIN LAC IN PUT,

Ar mai fi ceva de spus despre nuante. Nuantele sunt foarte importante, dar ele se-aseaza bine DOAR pe o gandire robusta.

Cand nuantele se afla in contact preferential si totodata efemer cu o anumita intentie cognitiva sau afectiva, atunci slabesc si rationamentul care face apel la ele si presupusa lui expresivitate. Uitandu-si rostul, nuantele ajung sa se fecundeze-ntre ele, sa nasca monstri si paiate care incep sa mimeze oscilant, eratic si megalomanic, gandirea.
Nuantele sunt bune doar atunci cand se afla in contact permanent cu o dispozitie umana si ea coerenta. Abia atunci vorbim de o perspectiva asumata care merge mereu mai departe de "simpla" ratiune fiind, prin asta, singura care poate intr-adevar impulsiona gandirea (in treacat fie spus, subtilitatea seaca a nihilismului, incordarea sa afectata, nu trece proba asta...).

Se va spune despre el: iata un tip fin, nuantat, ce spectacol gandirea lui! Si se va spune despre ea: iata o tipa fina, nuantata, ce spectacol gandirea ei! Si ce frumos vorbesc amandoi! Cate chestii stiu si ce bine rasucesc cuvintele! Ce ghirlande, ce minuni! Dar ce pacat ca vorbesc intr-un dialect pe care, desi il intelegem, il intelegem absolut degeaba!
O gandire nuantata e inevitabil eficienta, ea respira SENS prin toti porii. In schimb, intr-un ghem de nuante ce tin loc de gandire, te sufoci.

Intr-adevar, ce pacat ca nu le poti gandi pe toate fara sa-ti umilesti inteligenta! Si ce pacat ca nu-i poti iubi pe toti fara sa se cheme ca esti curva!
Concluzia ar fi ca toti oamenii au o inima, cu exceptia celor care insista sa-ti spuna ca au.
Si toti oamenii, de bine de rau, gandesc, cu exceptia celor care insista sa-ti spuna ca ei se gandesc, mereu, in fel si chip, la toate.

Fara exceptie, inimosii fara inimi, cu labirint in loc de creier practica - insistent, laborios, plini de pompa - nuanta.

De ei si de nuantele lor m-as cam lipsi.

(Nota: unele fragmente din acest text au fost deja publicate, cu mici modificari, pe platforma Contributors, in doua eseuri mai vechi si mai ample care pot fi accesate aici: Despre sacru si despre corectitudinea politica, Despre monogamie si alte rataciri)

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 5272 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
Nu exista comentarii postate de utilizatori.


Platforma pentru solutionarea online a litigiilor