Organizarea și popularea puterii judecătorești

Într-o dictatură, e simplu: faci o revoluție, dai jos dictatorul, îi arestezi camarila, slugile devotate și yesmens, îi pui în loc pe ai tăi, după criteriul care a strigat mai tare la revoluție. După care organizezi alegeri libere, ca prim gest al poporului care și-a reluat rolul de suveran în stat, cel confiscat de dictator, în nume propriu.

De aici încolo, e treaba poporului suveran prin cine își exercită el suveranitatea. Doar el, poporul suveran, este cel care populează cu aleșii săi direcți „organele reprezentative”.

Organe reprezentative care, dacă vor, îl pun pe poporul suveran să decidă direct, prin referendum, ori decid ei pentru el, fără să îl mai întrebe.

Una dintre decizii este organizarea și popularea puterii judecătorești.

Dacă poporul suveran ar face el asta, fără organele sale reprezentative, ar însemna ca puterea judecătorească să fie încredințată unei autorități judecătorești organizată și populată pentru a servi exclusiv interesele poporului suveran, cărora li se mai zice și interesele naționale, atunci când poporul știe că el este o națiune, printre altele.

Dacă organele reprezentative organizează și populează ele autoritatea judecătorească, prin care se exercită puterea judecătorească în stat, ele o vor face întotdeauna pentru a servi exclusiv interesele organelor reprezentative.

Cu excepția cazului în care poporul suveran rămâne suveran și după alegerile libere și își exercită continuu funcția de control și de supraveghere democratice asupra organelor reprezentative.

Dacă însă poporul suveran nu face asta și este suveran doar din patru în patru, ori din cinci în cinci ani, după caz și după organul reprezentativ, degeaba află poporul suveran că organele sale reprezentative organizează și populează autoritatea judecătorească astfel încât aceasta să le servească exclusiv lor interesele și niciodată interesele poporului suveran.

De unde află poporul așa ceva? De la Uniunea Europeană, de exemplu. Care i-a spus poporului român suveran (și celui bulgar, de altfel) că autoritatea sa judecătorească nu îi servește doar lui, suveranului, interesele, ci este coruptă de către organele reprezentative ale poporului, pentru a le servi lor interesele, din primul moment de membru al UE, în 2007.

Adică, e treaba poporului român să își exercite suveranitatea în statul România. Uniunea Europeană doar poate să îi spună poporului că, în privința justiției, nu sunt semne că poporul ar fi servit exclusiv el însuși.

Din păcate, nici chiar o revoluție nu ar mai rezolva problema (ca pe vremea dictaturii) și nu ar mai readuce poporul în rolul de suveran. Din simplul motiv că poporul este deja suveran, de la revoluția trecută.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.