Guvernul Ciolos in camp de mine

Guvernul Ciolos mi se pare ca un detasament de temerari trimis intr-un camp cu mine. Ori reusesc ei sa curete campul, ori ii va curata el pe ei. Si pericolele sunt de multe feluri.

Cel mai grav dintre ele mi se pare asteptarea uriasa a poporului care, ma tem, total nerealist, a vazut intr-un guvern independent politic - de tehnocrati, dupa cum nu tocmai corect i se spune - panaceul, solutia tuturor problemelor. Asteptarea este difuza. Fiecare vrea ceva, in functie de domeniul in care activeaza, in functie de varsta, de locul in care traieste, oras, sat, regiune, diaspora etc. Pentru asa ceva nu exista solutie si, mai ales, nu intr-un an.

Si de aceea, cred ca o prioritate a cabinetului ar trebuie sa fie putina ordine in acest haos. Dl Ciolos si ministrii sai ar face bine daca ar fixa ei insisi asteptarile in functie de ceea ce este fezabil. Asta ar inseamna angajamente clare, cu termene fixe si cu un fel de dare de seama la finalul fiecarui asemenea termen.

Este bine ca oamenii sa stie ce anume pot si trebuie sa astepte, nu sa fie lasati sa spere fiecare la ce-l doare pentru a fi, inevitabil, dezamagiti.

Apoi, ministrii noului cabinet nu au o experienta directa importanta cu administratia din Romania. Ceea ce ii poate transforma in prada. Toti aterizeaza peste aparate deja construite, osificate, au de-a face, depind chiar in buna masura de oameni despre care nu stiu aproape nimic.

De oamenii care formeaza osatura ministerelor, de viteza lor de reactie, de competenta lor, de onestitatea lor depinde in buna masura chiar soarta ministrului care oricand se poate trezi mintit, ca Raed Arafat, trimis pe piste gresite sau cu capcane letale in mapa.

Vor fi zambitori, amabili, aparent dedicati trup si suflet. Dar sunt rechini cu experienta supravietuirii mai mare decat a ministrului si pentru care reforma si un nou stil de lucru sunt pericole letale, care trebuie anihilate din start. Lupta surda nu cred ca este evitabila si ea va fi una pentru suprematie: ministrul va controla efectiv si va reforma ministerul sau va fi impachetat si anihilat de vechea si harsita birocratie?

Si din acest punct de vedere, probabil ca prima grija a fiecaruia dintre ministri ar trebuie sa fie dezamorsarea bombelor umane din subordine, de la secretarii de stat, la consilieri, directori etc. Fiecare ar trebui sa reuseasca sa isi constituie rapid propria echipa cu cativa oameni cheie de maxima incredere, care sa constituie o garda pretoriana, sub protectia careia sa poata incepe sa intre in carnea institutiei.

O mare problema este multipla conditionare pe care trebuie sa o indeplineasca orice ministru. De exemplu, nu pot crede ca dl Ciolos se simte relaxat ca il are inca guvern pe Apud Toba. Personal cred ca un om care si-a intrerupt studiile doctorale pentru ca nu avea cum sa le faca la nivelul maxim de exigenta academica nu poate simti decat dispret pentru un impostor.

Dar gasirea unui ministru care sa si inteleaga ce inseamna Internele, sa aiba autoritate asupra serpariei pastorite pana acum de Apud Interesul National, sa fie independent politic, dar si apt sa negocieze cu partidele si care pe deasupra sa prezinte garantii ca va sti si va putea sa struneasca masinaria in an electoral e treaba grea.

Adaugati la asta faptul ca in scurt timp salariile ministrilor ar putea fi reduse cu o treime prin anularea majorarii din august si veti avea dimensiunea echilibristicii pe care trebuie sa o faca premierul in cazul fiecarui portofoliu. Asta in conditiile in care indulgenta publicului este la cote minime, invers proportionala cu asteptarea de care vorbeam la inceput.

Apoi, inconjurat de rechinii politici care numai binele nu i-l vor, ca doar nu si-o dori vreunul cu adevarat setarea unor standarde noi si inalte, cabinetul Ciolos poate avea un singur aliat - electoratul. Va fi de neatins doar atata timp cat va fi popular. Firescul, decenta si sensibilitatea pe care le dovedeste premierul reprezinta o premisa, dar dragostea poporului trece prin buzunar.

Dincolo de atitudine, de transparenta, popularitatea guvernului Ciolos depinde de cat va da sau macar de ce nu va refuza sa dea. Dar tot ce va da va trebui taiat de undeva, si daca va fi din nou taiat de la investitii se va numi un mare furt de caciula. Deci premierul si ministrul Finantelor vor fi nevoiti sa fie un pic geniali in gasirea unui echilibru care sa nu sacrifice nici popularitatea fara de care cabinetul va deveni frunza in vant, nici stabilitatea bugetara si investitiile.

Dar poate cel mai greu le va fi acestor oameni veniti, in mare majoritate, din afara vietii publice, cu existente discrete sau macar scutite de mize politice, sa faca fata campaniilor de presa, unele pornind de la mici adevaruri manipulate, altele mincinoase de la baza, care le vor rani si terifia familiile si prietenii, campanii avand acelasi scop - distrugerea imaginii.

De exemplu, nici n-a apucat dl Ciolos sa fie desemnat premier ca deja au inceput speculatiile: partid nou sau preluarea PNL? Eu nu stiu daca dl Ciolos are planuri politice. Si chiar daca are, ele depind de atat de multe variabile ale anului viitor incat nici nu cred ca pot reprezenta in acest moment prima grija a domniei sale.

Dar asocierea politica are niste scopri clare: sa-i rapeasca mitul independentului, extrem de incomod actualei clase politice, sa il transforme in dusman si pentru cei carora vrea sa le ia locul si pentru cei carora ar urma sa le devina adversar, sa creioneze conturul unui oportunist ipocrit, deci al unui politician deghizat.

Oricare dintre mine, si nu am pretentia unui inventar complet, poate exploda oricand. Dar si daca acest guvern va reusi cumva sa le dezamorseze, poate ca soarta Romaniei chiar s-ar putea schimba.