Despre credinta pierduta a romanului si duplicitatea lui Dan Puric (Opinii)

Exista perioade ale anului, mai ales in preajma Sfintelor Sarbatori, cand ecranele tv ne sunt impanzite de un personaj, pe numele sau Dan Puric. Nu ma intereseaza artistul Dan Puric si nu am nimic de impartit cu dansul. Omul, Puric, insa, este interesant. Vreau doar sa aduc in fata cititorilor un paradox declarativ, care guverneaza imaginea si atitudinea publica a oratorului Puric.

E drept ca, decat sa te uiti la Simona Sensual sau la precampania electorala a lui Irinel Columbeanu, mai bine stai proptit in fata televizorului, ascultand frazele inaltatoare si pline de piosenie ale lui Dan Puric. Tipul are un discurs legat, centrat pe normele crestine si valorile moralizatoare, care ar trebui sa ne calauzeasca pasii pe aceasta lume. Nu-i un secret ca romanilor le-a placut, intotdeauna, acest tip de cuvantare, exaltanta, patriotica si puternic mistica. Bine ca au ramas doar la acest stadiu, de ascultatori exasperati de Simona Sensual. Insa la altceva as vrea sa ma refer, in continuare.

Din ce am reusit sa urmaresc, Dan Puric ne indeamna sa ne regasim ca neam si popor, prin credinta si purificare sufleteasca. El aseaza in centrul atentiei noastre credinta in Dumnezeu si teama de cuvantul Bibliei. Cu alte cuvinte, Puric propovaduieste o renastere a poporului roman, bazata exclusiv pe improspatarea spiritului si regasirea normelor mistico-religioase de la care ne-am abatut in aceste vremuri grele de tranzitie si criza profunda. In definitiv, Dan Puric spune ca esenta tuturor relelor care macina acest popor se trage din indepartarea de credinta in Dumnezeu. Unii s-au grabit deja sa-l compare cu Nae Ionescu, parintele spiritual la miscarii legionare din perioada interbelica, dar eu nu as merge pana acolo.

Intrebarea este cum sa-l regasim pe Dumnezeu si cum am putea noi, muritorii de rand, sa ne recapatam credinta pierduta in acesta? Cum il convingem pe roman sa revina pe calea cea dreapta a bunului crestin, a omului care, din cand in cand, daca nu totdeauna, mai are si un pic de respect fata de normele morale ale societatii si putina teama fata de o posibila pedeapsa divina. Romanul a confundat, tot timpul, credinta in Dumnezeu cu cea in Biserica. Cele doua concepte au mers mana in mana de secole si sunt convins ca, si la momentul actual, romanul de rand nu-l poate regasi pe Dumnezeu decat in Biserica.

Aici apare paradoxul discursului inaltator al lui Dan Puric. Mai toate cuvantarile sale, audio-vizuale sau scrise, cuprind citate celebre din filosofi si invatati la fel de celebri, pasaje intregi din Nae Ionescu sau Constantin Motru, dar mai nimic despre ceea ce inseamna Biserica Ortodoxa Romana (BOR) la ora actuala. N-am auzit de la Dan Puric, de exmplu, ce parere are despre faptul ca BOR a devenit practic o institutie comerciala centrata pe profit, care incearca din rasputeri sa transforme mai tote prilejurile de pelerinaj, la sfinte moaste sau icoane facatoare de minuni, in adevarate Valentine's Day.

Dan Puric poate nu stie, sau nu vrea sa ne spuna, ca tocmai asta-i marele risc pentru credinciosii romani. Satui si scarbiti chiar de practicile exagerate si imorale ale BOR, vazand cum Patriarhul cere 600 de milioane de euro de la buget pentru construirea unei catedrale, intr-o vreme in care bugetul Romaniei de-abia mai rasufla, oamenii cu un dram de cultura si un pic de inteligenta pragmatica risca sa devina atei sau, cum prefera sa-si spuna pentru a nu parea deplasati, liber cugetatori. Acesti oameni, printre care ma numar si eu, au fost crescuti si educati sa-l descopere pe Dumnezeu cu ajutorul Bisericii. Nu degeaba, religia in scolile primare si gimnaziale se preda de catre preotii din parohii.

Renegand Biserica, acesti oameni isi reneaga practic credinta in Dumnezeu. Deci, inainte de a ne vorbi despre cum sa-l descoperim pe Dumnezeu, Dan Puric ar trebui sa ne vorbeasca despre cei care ar trebui sa ne deschida aceste cai spre credinta, oamenii Bisericii in care romanii inca mai cred, dovada stand ultimele sondaje sociologice.

Dan Puric nu prea face insa referire la BOR si ma intreb daca nu cumva are un motiv sa nu faca acest lucru. De ce cartile lui Dan Puric se vand prin intermediul bisericilor, titlurile lui stand alaturi de cele ale lui Valeriu Anania? Doar asa, de amorul artei? O intrebare, nu o acuza, la care asteptam raspuns.

Purtătorul de cuvânt al BOR critică dur afirmațiile preotului Nicolae Tănase: ”Ce trist! Când miezul creştinismului e doar libertate, dragoste, bucurie”

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a numit afirmaţiile preotului Nicolae Tănase din Valea Plopului potrivit cărora „dacă un băiat abuzează o fată,...

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....