Dintre toate demnitatile, dintre posturile de vaza si toate afacerile pe picior mare, cate poti apuca in Romania daca ai noroc, cea mai ravnita, ca sa zic asa mai pizmuita si mai jinduita, ramane indiscutabil aceea de ales.
Daca n-ar fi fost astfel, nu era atata inghesuiala acum, cand e bataia pestelui, nu s-ar fi repezit fiecare sa dea din coate ca sa-l impinga pe altul facandu-si el loc in fata si nu s-ar fi caznit atatia sa-si caute omul langa care sa se gudure, in baza principiului: fa-te frate cu dacu' pana treci puntea.
Cum de a ajuns Parlamentul sa fie un El Dorado al Romaniei, asta numai ei stiu, telespectatorii isi dau seama din discutii, iar cei care n-au nici macar radio in casa, se duc la vot numai ca sa le pice de undeva o para malaiata, in semn de merci.
Sfanta imunitate, facatoare de minuni
Nici pe departe, miza alegerilor nu pare a fi indemnizatia de parlamentar. Nu-l vad pe Dan Voiculescu, un om prosper, doldora cu beneficiile poposite de la Antene, Grivco, trustul Intact si din multe alte directii indescifrabile, ca i-ar arde buza sa apuce bacsisul de senator, o nimica toata, cam cat o mie de euro.
Mai curand, ingrijorat de procesul care-l paste pentru niste afaceri cu terenuri agricole - poate si pentru altele - Dan Voiculescu simte nevoia unui scut impenetrabil, iar in Romania niciun scut nu este mai bine dotat antiglont si chiar antianc, decat sfanta imunitate, in fata careia chiar si justitia face drepti, fara sa cracneasca.
Altfel nici nu mi-as explica voiosia cu care Gigi Becali da vrabia din mana aflata la Bruxelles, in valoare de multe mii de euro, dar care nu prea dureaza mult, pentru cioara din gardul bucurestean, cam zgribulita insa prelungibila sine die.
Nu ca l-ar fi prins cineva cu mata-n sac pe domu' Gigi, dar cand te stie o lume intreaga doldora de numerar, o imunitate preventiva prinde tocmai bine, mai ales dupa ce ai trait pe viu mica experienta din trecut, fara imunitate, dar cu catuse.
A propos de catuse, poate nici Dan Diaconescu nu s-ar fi aruncat de pe tambulina cu capu-n jos, sa inoate in bazinul gol, daca justitia nu-i facea marele serviciu sa-l tina doua zile la zdup, exact cat trebuie ca sa simta cum e viata la racoare si ce bine ar fi la caldurica, ascuns dupa imunitate.
N-as trece cu vederea nici zambetul de neprihanit al lui Liviu Dragnea, cel cu dosarul gata facut, care nu asteapta decat numai imunitatea, ca sa-l arunce definitiv in masina cu deseuri reciclabile a rasdivortatului Prigoana, amator si el de cat mai multa imunitate.
Procopsirea familionului - alta minune
Cine asculta cu atentie prezentarea televizata - cam rautacioasa, ce e drept - a candidatilor, baga usor de seama ce incurcata este increngatura functiilor, a afacerilor, tranzactiilor, intereselor si altor invarteli conexe unde sunt amestecate sotiile alesilor, mamele, tatii, socrii, soacrele, cuscrii, fratii, cumnatii, nasii, finii pe scurt intregul pedigree largit.
Toti au pe numele lor cele mai neasteptate terenuri, case, vile, apartamente, conturi si slujbe convenabile, dar alese cu grija, ca nu cumva sa apara din senin un nedorit conflict de interese, capabil sa zguduie arborele genealogic, in care s-a bagat nu numai osteneala, ci si destula cheltuiala, cotizata la partid.
Astfel, clasa noastra politica devine un fel de club inchis, ca strandurile de elita, unde oricine are dreptul sa priveasca de peste gard, dar nu intra inauntru decat cine e prieten cu ceilalti prieteni, ruda cu celelalte rude, neam cu celelalte neamuri si partas cu ceilalti partasi.
Fireste, sunt si coincidente cu totul intamplatoare, cum ar fi un tata in parlamentul din Bucuresti, o fiica in cel de la Bruxelles si un ginere ajuns prim ministru chiar in guvernul confirmat si controlat de parlamentul unde tata socru este senator.
Chiar ma intreb retoric, daca maine s-ar vota o motiune de cenzura impotriva ginerelui, tata socru ar pune bila cu gandul la putere, la opozitie, sau la linistea netulburata a familiei?
Intrebarea fiind retorica, fireste si raspunsul este tot retoric. Adica, va pune bila numai acolo unde a stabilit partidul, asa cum fac toti, daca tin sa nu-si dea singuri foc la valiza.