Falimentul lui Vadim

Buna ziua au dat, belea au capatat. Cam asa s-ar rezuma, la prima strigare, rezultatul avansurilor politice plecate, marti, oficial, dinspre conservatorii lui Voiculescu catre PRM. Propunere care a capatat din partea lui Vadim o replica mai degraba demna de o mahala decat de Palatul Parlamentului: "Zat, jigodie, si ai grija sa nu te ia hingherii!".

Un raspuns traditional pentru violenta de limbaj a sefului peremist, insa bizar de contondent daca ne gandim cine este destinatarul: acelasi Dan Voiculescu cu care Corneliu Vadim Tudor a incercat de mai multe ori o alianta.

Pe 29 august 2006, un lider conservator confirma pentru ziarul "Ziua": "Este posibila o alianta PRM - PC care ar putea sa faca fata cu succes tavalugului basescian, fenomen din care face parte si dosariada puternica pornita in ultima vreme si cine stie ce mai inventeaza Basescu".

Pe 4 septembrie 2007, Corneliu Vadim Tudor insusi recunostea apropierea de Voiculescu, declarand cu subiect si predicat ca va oferi sprijin proiectelor PC, iar cele doua partide vor forma si o alianta, de moment. Si in urma cu doar cateva zile, la conferinta de oresa in care personaj principal era Oana Zavoranu, liderul PRM simtea nevoia sa mentioneze ca Voiculescu ii este, inca, "simpatic".

Dintr-o data, insa, Dan Voiculescu devine, pentru Vadim, "jigodia Felix". Un pseudonim pe care liderul PC si-l merita cu prisosinta si pentru totdeauna, avand in vedere ca i-a fost oferit, cu acceptul sau, de fosta Securitate. Pana acum, insa, pentru Vadim, Voiculescu nu era "Felix", ci un partener legitim de negociere. Ce sa se fi intamplat intre timp atat de grav incat Voiculescu ajunga de la statutul de posibil partener la cel de "jigodie"?

Raspunsul sta chiar in spatele cuvintelor prin care conservatorii, prin vocea lui Codrut Seres, si-au anuntat propunerea: "oferta fara echivoc: fuziune prin absorbtie". Pentru Vadim, o astfel de propunere este sinonima cu "pericol de moarte politica".

In primul rand, o fuziune prin absorbtie ar insemna sfarsitul carierei sale de lider. Corneliu Vadim Tudor este singurul politician roman care a reusit sa ramana pana in ziua de astazi presedinte al partidului pe care l-a creat.

A avut, e drept, o tentativa de retragere, in decembrie 2004, cand s-a asezat la umbra functiei de presedinte de onoare, in timp ce sefia "plina" a fost preluata de Corneliu Ciontu - astazi, fatalitate, membru PC. Pozitia secunda nu i-a priit, iar Vadim si-a revendicat in scurta vreme vechea functie, pentru ca si-a dat seama de un lucru elementar: nu mai exista si nu mai conteaza decat ca presedinte de partid. Adica exact pozitia pe care ar pierde-o in cazul in care PRM ar fi absorbit de PC.

In al doilea rand, propunerea PC este periculoasa pentru ca este tentanta. Nu pentru Vadim, fireste, ci pentru acei membri PRM care se tem ca anul acesta, oricat ar incerca sa salte partidul peste pragul electoral, s-ar putea sa gafaie degeaba. Pentru prima data in istoria sa, PRM pare sa fi devenit un fel de cooperative a muncii in zadar: oricate eforturi ar face, formatiunea lui Vadim are toate sansele sa piarda in premiera statutul de partid parlamentar.

Sufocat de interminabilele certuri interne, de plecarea "locotenentilor" Daniela Buruiana, Corneliu Ciontu sau Lia Olgura Vasilescu, de orgoliile strivite ale celor care au ramas si de un Gigi Becali devenit "aspiratorul" electoratului amator de excentricitati, PRM pare sa fi intrat, in sfarsit, pe un drum fara intoarcere. De remarcat ca pana si Gheorghe Funar a preferat, marti, sa taca diplomatic (probabil o premiera in cariera sa politica) in loc sa nege cu vehementa perspectiva fuziunii.

E drept, propunerea vine de la un alt partid care bajbaie dintotdeauna sub pragul electoral, insa, spre deosebire de PRM, PC-ul lui Voiculescu are doua atuuri tentante pentru orice oportunist: un vehicul media si o alianta cu PSD- adica doua carje catre Parlament pe care Vadim nu le poate oferi.

In afara de inepuizabile resurse de vocabular pentru injurii la adresa celor care il parasesc si de zadarnica incercare de a poza in victima securistilor care ii fura voturile, seful PRM nu mai produce, de multa vreme, ceva concret. Iar pentru multi peremisti dornici sa-si pastreze privilegiile de parlamentar asta s-ar putea sa fie tot ce conteaza. O astfel de alegere a lor s-ar putea, insa, sa insemne nu doar falimentul PRM, ci falimentul lui Vadim.

Din pacate pentru el, un final impotriva caruia alege sa lupte cu aceleasi imprecatii de Ferentari pe care le-a folosit ori de cate ori a pierdut oameni sau pozitii. De data aceasta, insa, Vadim este in pericol sa piarda mai mult: cat i-a mai ramas din partid si din importanta de politician.

Oana Dobre

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...