Politicienii care vor ingropa Romania (Opinii)

Soarta tarii nu e tocmai pe mainile cele mai bune. Pericolul populismului e departe de a fi trecut. Cand vine de la partidele de Opozitie el este destul de inofensiv, desi nu trebuie neglijat, mai ales cand partidul aflat la Putere a trecut printr-o grea perioada de austeritate.

Cand politicienii de la Putere intra in panica si incep sa arunce cu bani, atunci pericolul poate fi fatal pentru intreaga societate.

"Cazul Funeriu", din aceste zile, este doar un simptom pentru ce se va intampla in 2012.

Defectul actualului ministru al Educatiei este lipsa unei profunde integrari politice. Nu are functie in partid, nu are loiali si vasali intr-o feuda a sa, asa cum se pot lauda ceilalti ministri numiti tot pe criterii politice.

Funeriu este in esenta un tehnocrat. Concentrat pe obiective, dispus sa taie in carne vie, harta sa mentala nu include decat indicatori de performanta. A reusit in acest fel sa treaca o lege a Educatiei, chiar daca imperfecta, extrem de ambitioasa pentru modernizarea sistemului invatamant.

Cum se va aplica legea in cultura organizationala a scolii romanesti e o alta discutie. Probabil ca foarte greu si cu costuri foarte mari. In orice caz, Funeriu a simtit cel mai bine opozitia sistemului chiar in faza adoptarii noilor normative. In faza aplicarii, opozitia va fi chiar mai acerba.

Scandalul creat de cresterea salariilor dascalilor prin decizii ale Justitiei a scos la iveala imposibilitatea tehnocratului de a supravietui in functie. Desi Funeriu impreuna cu premierul au incercat sa gaseasca o solutie de iesire din clinciul bugetar in care au bagat magistratii intregul sistem de Educatie, s-au gasit destui colegi de partid, parlamentari, care sa ii ceara demisia minstrului.

Funeriu e "oaia bolnava" din echipa guvernamentala si, din aceasta cauza, e usor sa devina tinta unei remanieri decise in sediul din Modrogan. Cand il are pe Croitoru in partid, care a trecut de cealalta parte a baricadei, a politicii, si are ambitia sa stea pe scaunul celui cu care negocia cand era sef de sindicat, e greu sa rezisti in functie.

Cand mai are un parlamentar de la Arad, Gondor, care e speriat de criticile profesorilor din colegiul sau electoral, e normal sa te astepti sa ti se ceara demisia. Cand are in partid un deputat Zatreanu care vrea bani de la minister sa faca el nu stiu ce liga a sahistilor, iarasi, nu poti spera sa ai prea multa liniste ca ministru tehnocrat.

Astfel, am fi tentati sa admitem ca e mai bun un ministru cu spate politic solid, decat un competent tehnician, dar izolat de turma. Primului nu ii cere nimeni demisia cand ia masuri impopulare. E adevarat ca el stie si sa mai dea drumul la robinet pentru a satisface clientii de partid. Si mai pune si piciorul pe frana daca e cazul. Cel de-al doilea, insa, e victima sigura a veleitarilor, lacomilor, nemultumitilor si egocentricilor, de votul carora depinde scaunul lui.

Reversul insa este ca un politician cu state vechi in partid cu greu va fi capabil sa impinga reformele inainte (pentru ca reforma inseamna schimbarea sistemului, deci si rezistenta la schimbare) pentru ca este conditionat de tot felul de interese particulare si sentimentalisme de gasca. In vreme ce tehnocratul singuratic "n-are mama, n-are tata" si este insensibil, in general, la lamentatii, interese obscure, mize electorale s.a.m.d.

Cum panica in randul partidelor la Putere se instaleaza tot mai mult pe masura ce ne apropiem de anul electoral 2012, dilema guvernarii devine din ce in ce mai dureroasa.

Sa ai tehnocrati nemilosi care tin robinetele stranse, dar care pot fi spulberati la orice adiere de motiune in Parlament sau sa ai politicieni grei, dar legati cu lanturi de clientela politica si responsabili de esecul sau succesul partidului in alegeri?

Pana la urma, s-ar putea sa fie dilema democratiei in vremuri de criza.