Democrația directă, un exercițiu-pildă pentru români

Autor: Dan Ioan Popp - antreprenor
Marti, 04 Ianuarie 2022, ora 11:59
3279 citiri

Să presupunem că sunt 100 de oameni. Și mai presupunem că au ajuns în stadiul de a se guverna democratic și că aleg democrația directă.

Mai adăugăm că își pun problema dezvoltării și că au înțeles că dezvoltarea lor este determinată de volumul investițiilor în propria economie, care după finalizarea investițiilor va genera servicii și produse care asigură un flux continuu de venituri, care determină creșterea bunăstării celor 100 de oameni. Dilema lor este dacă investesc puțin, deoarece au resurse reduse în prezent sau investesc mult pe baza contractării unui credit bancar.

Unii cred că nu e bine să se împrumute, alții cred că trebuie să fie un credit mic pe durată scurtă, alții cred că cel mai bine este să fie un credit mare pe o durată mare de timp.

Ca o consecință a democrației directe* chestiunea se supune la vot, dând posibilitatea tuturor celor 100 de oameni să se pronunțe. Ei vor decide CARE variantă din cele trei să aleagă.

Prima întrebare:

Care este soluția cea mai bună pentru cei 100 de oameni?

A doua:

O soluție este bună deoarece ai ales-o tu însuți sau deoarece duce la efecte superioare tuturor celorlalte soluții?

A treia:

Alegerea uneia din cele trei soluții se bazează pe intuiții, emoții, afirmații de genul "așa îmi place mie" ori "experții spun prostii" sau pe calcule și analize, uneori foarte complexe?

A patra:

Din 100 de oameni câți pot înțelege și face astfel de analize și calcule și care este calea prin care numărul lor să crească?

A cincea:

Dacă ești expert și faci parte din cei 100 și constați că maxim 30 din cei 100 înțeleg problema, ce faci relativ la iminența votării prin democrația directă, fiind cert că majoritatea vor face o alegere... la întâmplare, fără să aibă argumente valide pentru a susține că ce au ales e solutia optimă?

A șasea: ce ați vota și de ce este varianta aleasă optimă?

*Democrația directă sau democrația pură este o formă de democrație în care electoratul decide asupra inițiativelor politice fără reprezentanți legislativi ca împuterniciți. Acest lucru diferă de majoritatea democrațiilor înființate în prezent, care sunt democrații reprezentative. Teoria și practica democrației directe și a participării ca caracteristică comună a fost nucleul gândirii multor teoreticieni, filozofi, politicieni și critici sociali, printre care cei mai importanți sunt Jean Jacques Rousseau, John Stuart Mill și G.D.H. Cole.

Să avem un punct de plecare: susținătorii fervenți ai democrației directe propun să decidem trăgând la sorți sau (ulterior) să re-votăm în cazul când observăm iminența unui eșec.

Pe de o parte dilema pare rezolvată fără bătaie de cap... dând cu banul și pe de altă parte alegând varianta experimentului: facem, vedem, refacem.

Deci ambele abordări par simple, ușor de implementat.

Din acestea rezultă că... "e floare la ureche" utilizarea, implementarea și, mai ales, atingerea satisfacției împlinirii obiectivului de bunăstare ....cât mai mare!

Probabilistic lucrurile sunt așa:

1.Dacă economia este mică și primitivă și se trage la sorți decizia, există o probabilitate de 1/3 ca să fie o alegere bună (la economii precare creditul bancar este prea împovărător), deci celelalte două variante duc în scurtă vreme țara la faliment, deci NU mai există posibilitatea redresării printr-un alt vot direct...

2.Dacă economia este medie se poate lua un credit, dar dacă managementul este greșit sau fraudulos se poate ajunge tot la faliment, o eventuală renegociere, urmare a unui nou referendum, poate fi o salvare doar dacă nu este prea târziu realizată, pierderile nu sunt prea mari și creditorul acceptă renegocierea... adică probabilitatea unui eșec pare destul de mare. Dacă creditul este bine administrat bunăstarea este vizibilă, iar daca are loc renegocierea efectele pozitive ale lanțului de decizii (luăm creditul, îl renegociem) sunt relativ tardive sau mici, fapt care îi va determina pe mulți să considere că maniera în care au decis NU este eficace, vecinii lor guvernați după alte criterii atingând mai repede și mai sus obiectivul de bunăstare... poate determinându-i astfel să emigreze acolo.

Mai sunt și variantele de alegere a unui credit mare sau deloc, prima fiind în situația creditului mediu dar cu șanse mai mari de ajungere la faliment dezastruos.

3.Daca economia este mare și se alege un credit mare,situația este ca la 2, varianta unui credit mediu fiind cu riscuri mai mici de implementare, iar cea fără credit duce la insatisfacția cetățenilor care vor constata că bat pasul pe loc în comparație cu vecinii lor.

Pe scurt tragerea la sorți are riscul eșecului dezastruos iar a rectificării ulterioare are riscul pierderii de încredere în noul sistem care amână atingerea obiectivului de bunăstare crescută.

Nici una din acestea nu se întâmplă dacă cei care conduc sunt profesioniști și onești: ei decid în cunoștință de cauză și administrează corect atingerea obiectivelor.

Revenind la democrația directă, există și varianta deciziei celei mai bune prin vot direct.... DACĂ cei care votează au un grad suficient de expertiză (educați și responsabili)...ceea ce necesită doua lucruri: să existe suficienți experți și ca ceilalți care înțeleg că NU au gradul suficient de expertiză ... să se abțină, în felul acesta lăsându-i pe experți să decidă!

Bref, e mai dificil decât pare să prosperi în democrația directă.

Succesul democrației directe depinde de creșterea reală a gradului de instruire dar și de acceptarea auto-limitării dreptului de vot în favoarea celor competenți.

Două subiecte de durată pentru România contemporană.

Dan Ioan Popp - antreprenor in serie, de profesie inginer automatist. A fost cofondator al BVB ca presedinte Broser SA, presedinte ARAI si al Uniunii Nationale a Agentilor Imobiliari, trainer IRECSON , profesor asociat ASE si a mai activat in domenii precum e-commerce (on-line shopping,on-line marketing, health & life-style consultancy),real estate development (CEO-Impact S.A, selling manager, trainer si coacher).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Cum ar putea România să piardă mult, deși a câștigat litigiul legat de Roșia Montană
Cum ar putea România să piardă mult, deși a câștigat litigiul legat de Roșia Montană
Decizia instanței arbitrale (luată cu o majoritate de 2 la 1) în litigiul intentat statului român de compania canadiană ce a încercat să dezvolte un proiect minier în zona Roșia Montană...
Liviu Dragnea vrea să dea lovitura într-un domeniu, despre care spunea: "Vorbim de un genocid"
Liviu Dragnea vrea să dea lovitura într-un domeniu, despre care spunea: "Vorbim de un genocid"
”E inadmisibil ce s-a întâmplat acolo. Vorbim despre un genocid. Mulți specialiști de mediu spun că un asemenea dezastru poate produce moarte pe termen lung”, spunea Liviu Dragnea în...
#democratia, #alegeri, #credit, #Romania, #bunastare , #stiri sociale